Reteta pentru un AN NOU mai bun !!!! Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres. Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an ! Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor. Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si… o picatura de speranta! Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug… Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine. Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata! Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea mea ….un An Nou bun, sanatate si fericire maxima !

Sa aveti un 2008 de vis!
BBB

Recunoasteti videoclipul?? “One” – Metallica. V-a interesat vreodata de unde sunt secventele?? Va spun eu…Sunt din filmul Johnny Got His Gun. Azi am avut ocazia sa-l vad, cam tarziu, ce-i drept.

Este povestea unui tanar american plecat sa lupte in Primul Razboi Mondial. Joe Bonham e un tanar simplu, care lucreaza intr-o brutarie si-si ajuta mama si surorile dupa moartea tatalui sau. Este indragostit nebuneste dar totusi se inroleaza in armata pentru ca stia de la tatal sau ca pentru democratie, orice om si-ar da fiul si acest lucru trebuia facut daca patria era in primejdie. Dupa ceva timp, este trimis impreuna cu alti cativa sa ingroape un inamic care murise in apropierea transeelor. In timpul acestei “operatiuni”, un obuz il loveste lasandu-l fara maini, picioare si o buna parte a fetei. Astfel nu putea comunica in nici un fel cu doctorii si asistentele. Toti credeau ca este complet inconstient de situatia in care se afla. El are in perioada de tintuire la pat o serie de reverii, cu Iisus caruia ii cere sfaturi legate de situatia sa, cu tatal sau, cu iubita sa. Intr-un final, ii vine ideea de a comunica prin codul Morse, prin miscari ale capului. Le cere doctorilor sa i se faca cunoscuta situatia sa lumii intregi iar in caz contrar, sa il omoare. Acestia refuza, si o opresc pe asistenta care incerca sa-i duca dorinta la indeplinire.

Cantecul “Keep the home-fires burning”, care apare si-n film:

They were summoned from the hillside,
They were called in from the glen,
And the Country found them ready
At the stirring call for men.
Let no tears add to their hardship.
As the soldiers pass along,
And although your heart is breaking
Make it sing this cheery song.

Keep the home fires burning,
While your hearts are yearning,
Though your lads are far away
They dream of Home;
There’s a silver lining
Through the dark cloud shining
Turn the dark cloud inside out,
Till the boys come home.

Over the seas there came a pleading,
‘Help a nation in distress!’
And we gave our glorious laddies;
Honour bade us do no less.
For no gallant Son of Britain
To a foreign yoke shall bend.
And no Englishman is silent
To the sacred call of Friend.

Keep the home fires burning,
While your hearts are yearning,
Though your lads are far away
They dream of Home;
There’s a silver lining
Through the dark cloud shining
Turn the dark cloud inside out,
Till the boys come home.

Excelent film…vi-l recomand!
BBB

Am participat de curand la un curs BEST de iarna organizat de BEST Atena. Din pricina simtului meu de conservare financiara, am decis sa ma folosesc de Balkan Flexipass. Mi l-am luat…valabil din 9 decembrie. Eu ma bazam ca am tren direct din Arad pana in Thessaloniki. Da’ asa a fost sa fie ca CFR isi schimba mersul trenurilor exact in data de 8 spre 9, deci acel tren nu mai mergea. Pe data de 7 decembrie ma hotarasc sa-mi schimb itinerariul. Ma duceam pe 8 pana in Bucuresti, unde nu mai fusesem de 5 ani si ceva, dormeam o noapte la rude, si a doua zi, pe data de 9, porneam cu vlaga multa catre Atena via Thessaloniki. In data de 7 ma duc la o bere in Happy si imi fac bagaju in pripa. Am uitat zacusca pentru seara internationala. Am dormit de la 4 la 5.30 si la 6 eram deja in gara. Am mers nitel mai devreme pentru ca mai erau cativa BESTani care mergeau spre Belgrad. Oricum, ma urc in tren si imi scot Flexipassu’ sa-l completez. Raman masca. Era valabil numa de a 2-a zi. Un supracontrol si 3 controlori au venit…nu s-au prins. Doamne ajuta-i si pe nasii astia! In Bucuresti, totul ok, am fost gazduit regeste. Pornesc spre Thessaloniki. La timp. Ajung in Thessaloniki, cu 2 carti citite in plus si cu 2 ore intarziere. Am alergat sa prind trenul de Atena. Io credeam ca o sa fie ceva flex ca intre Arad si Timisoara, da’ m-am inselat amarnic. Am pornit pe la 8 din Thessaloniki si am ajuns pe la 15. Sfat -> nu va bazati pe programul trenurilor grecesti.

Ce-am facut/vazut prin Atena…Va voi demonstra prin niste poze!

————-Portocali pe strazi————-

————-O americanca pe nume Rebecca, fata faina————-

————-Intrarea in templul lui Zeus————-

————-Templul lui Zeus————-

————-Porumbel pe un aparat de facut cafea————-

————-Am uitat cum se numeste,da’ imi place————-

————-Frappe grecesc————-

————-Apus de pe Acropolis————-

————-Schimbarea garzilor in Syntagma(=Constitutie)————-

————-Teatrul lui Dionysos————-

————-Parthenonul————-

————-Alt templu, iar am uitat(grele denumiri)————-

————-Canalul Corint————-

————-Comunism studentesc grec————-

————-Pivnita domeniilor Evharis————-

————-Teatrul din Epidavros————-

————-Insulita din Nafplio————-

————-Apus in Nafplio————-

————-Vedere din Acronafplia————-

Atat. M-am plictisit deja. De intoarcere nu va mai povestesc nimic. Aproape 4 ore intarziere in Bucuresti. Bulgarii ne-au tinut foarte mult la granita, ca sa nu mai spun ca trenul se misca pe teritoriul Bulgariei ca cel mai groaznic personal de la noi. Am ajuns cu bine. A fost o experienta de neuitat.

BBB

Ma duc la biblioteca. Intru la sala 1. Las niste carti. Intreb: “Unde gasesc literatura?”. Aflu ca la sala 6 ar trebui sa merg. Ma duc. Imi las ghiozdanu jos si ma plimb printre rafturi. Nu vad decat dictionare si enciclopedii pe primele 5 rafturi. Credeam ca e o coincidenta. Apoi aflu CA CArtile de literatura nu erau pe rafturi ci in depozit si trebuia sa le caut in baza de date si numai apoi sa le primesc. Io ma pornisem cu gandu sa ma uit la niste rafturi si sa aleg ceva asa in treacat. Evident ca nu aveam idee ce sa caut. Noroc ca era o tipa draguta bibliotecara si nu m-a lasat sa plec fara sa iau vreo carte. I-am spus ca ma asteapta un drum feroviar extrem de lung si ca vreau ceva captivant. Am spus ca Agatha Christie ar fi ceva potrivit. Si astfel m-am pus cu fata asta sa cautam in baza de date. “Craciunul lui Poirot” -> citit. “Moartea lui Roger Ackroyd” -> citit. “Moarte pe Nil” -> citit. “Crima in Orient Express” -> citit. “Crima pe terenul de golf” -> citit. Deja imi pierdusem speranta. Stiam toate clasicele. Si vroiam cu belgianul Poirot, nu cu domnisoara batrana Marple! Apare totusi una care-mi starneste interesul, dupa titlu, ca dupa altceva nu are cum: “Misterul celor sapte cadrane”.

Nu m-a dezamagit. Nu era cu vreunul dintre detectivii obisnuiti, ci cu o tanara cu abilitati de detectiv. Concluzia e CA, CA de obicei, criminalul e cel mai nebanuit dintre toate personajele. Nu stiu de voi, da’ la mine inca mai prinde stilul. Am terminat cartea de la Giurgiu pana la Sofia. Trebuia sa iau mai multe carti…Altadata nu o sa mai fac greseala asta.

V-o recomand!
BBB

Dupa “Strainul”, va dati seama, ca nu m-am putut abtine si mai am citit inca o creatie Albert Camus. Nu-s eu un prea bun critic literar, da’ prin prisma unui om ca mine, care citeste literatura cam rar si cam putin, mi s-a parut o lectura greoaie. Cel putin era mult mai greoaie decat “Strainul” pe care am devorat-o in cateva ore.

Romanul “Ciuma” a fost conceput ca o replica tarzie si colectiva la “Strainul”. Ne aflam in orasul Oran in anii ‘40 si un anume doctor Rieux face cronica catorva luni de izolare cu prilejul epidemiei care da titlul romanului. Totul incepe cu imaginea groteasca a unor sobolani murind. Acest lucru era prevestirea. Autoritatile, desi fusesera prevenite, nu iau masuri radicale si in curand apar victime omenesti. Cand numarul acestora a crescut, s-a luat decizia izolarii complete a Oranului.

In continuare, privim imagini cumplite cu numere imense de morti…cu gropi comune, pe sexe. Sunt cateva personaje secundare care traiesc diferit izolarea. Rambert, un jurnalist, francez care se afla din intamplare in Oran in acea vreme, se simte izolat , simte lipsa iubitei lui si incearca sa-si faca relatii pentru a evada din oras. In final, el hotaraste sa ramana printre putinii volutari din spitale. Preotul Paneloux poarta predici in care ameninta, tuna si fulgera, punand Oranul si populatia sa in tagma oraselor Sodoma si Gomora. El considera ciuma ca o pedeapsa divina. Un alt personaj este Joseph Grand care nu simte efectele flagelului ocupandu-se cu activitati artistice. De asemenea, exista si un personaj care nu isi dorea ca epidemia sa ia sfarsit. Ciudat, nu-i asa? Numele sau era Cottard. Acesta incercase sa se spanzure inainte de inceperea epidemiei, si credea ca ea il apara impotriva unei condamnari. Doctorul Rieux isi pierde in timpul acestor cateva luni sotia (care moare din cauza unei boli, in afara Oranului) si un prieten, Tarrou, pe care l-a castigat in chinul acesta.

Foarte interesanta mi s-a parut concluzia finala a povestitorului.Ceva i-a apropiat pe oameni in fata catastrofei: dorinta de a fi, de a-i rezista. Ei si-au recucerit patria indepartata, mediul obisnuit si senzatia de bucurie, produsa de acest fapt, ii face sa se agate unul de altul, cu obrazul aprins si tot strigatul dorintei. Eliberarea de ciuma inseamna si eliberarea de singuratate, caci cea mai mare parte din locuitorii orasului Oran strigase catre cineva care lipsea, dorind comunicarea, duiosia, vechea obisnuinta a relatiilor. Unii erau lipsiti de mijloacele obisnuite ale prieteniei – scrisorile, trenurile si vapoarele, altii, ca Tarrou, doreau contopirea cu ceva nedefinit, dar care era unicul bine dorit. Acest bun era chiar pacea interioara.

Asadar, “ciuma” poate fi citita ca expresie a razboiului sau a oricarui factor distructiv al echilibrului umanitatii. Nu am gandit eu asa de adanc, da’ unii sustin ca aceasta “ciuma” ar fi o expresie a rezistentei europene impotriva nazismului.

Va invit sa o cititi!
BBB