Nu mai e Zapata cel mai bun om, pentru ca ofensiva celor din Florenta s-a oprit putin inainte de a ajunge la el, asa, undeva intre cei trei granzi: Radoi, Goian si Ghionea.

Aparare:
- Petre Marin nu aduce niciodata aport notabil
- cei trei de care ziceam, nici un repros
- Ogararu l-a tinut pe Mutu cu stoinicie, acesta neavand nici o faza

Mijloc:
Aici intervin problemele… Nicolita e bun, alearga, centreaza, uneori bine, de cele mai multe ori prost dar actiunile lui se termina doar din greseala prin ceva serios. Semedo e pripit. Se scapa de minge in secunda urmatoare primirii ei. A avut fazele cele mai importante, da’ aici e meritul lui conjunctural. Lovin a avut cateva pase inspirate si extrem de bine plasate si cam atat. Moreno e ca un foc de paie…

Atac:
Era doar unu, Stancu …oare de-aia nu au fost ocazii serioase? Si pe el l-a scos primul…

Per total meci bun de inchidere, contraatac pe alocuri si individualitati. Ne asteptam la mai mult…mult mai mult…

BBB

Intr-un peisaj “de carte postala”, cum zicea nea’ Miki, am vazut un spectacol minunat de Formula 1, in anumite aspecte, peste Monte Carlo. In primul rand, tre sa apreciem efortul lor de a pune cursa noaptea, adica la ora 14 CET, cum nu se putea mai bine!

In al 2-lea rand, Nelsinho e de vina! Clar. Daca Nelsinho nu se lovea ca un bleg de parapeti, nu intra safety car-ul care a dus la decizia lu’ Massa de a intra la boxe, si care a dus de asemenea si la decizia lu’ Kimi de a se baga si el imediat la boxe, care a dus la graba mecanicului care tinea de furtunul prin care ii intra combustibil in rezervor. Mai, e foarte ciudat: parerea mea de om care se uita la Formula 1 de mic, e ca niciodata o echipa nu baga ambii piloti la boxe in acelasi tur. Si credeam ca asta e un fel de regula nescrisa(sau o fi scrisa undeva?). Da’ la Ferrari, de cand nu e Jean Todt sa faca ordine, totul e la intamplare. Intra Massa, si Kimi imediat dupa el, ca doar e logic, sta si asteapta in spatele lui pana alimenteaza si schimba rotile. Daca intra in turul urmator, nimic nu ar mai fi fost la fel… Pai da, nici asa nu a mai fost ok: Massa aproape ultimul si Raikkonen abandonat ca a vrut sa incerce duritatea peretelui de delimitare a pistei. A castigat Alonso. Neinteresant. Au punctat McLaren. De luat in considerare.

Iata clasamentele dupa cursa asta:

Piloti:
1. Hamilton 84
2. Massa 77
3. Kubica 64
4. Raikkonen 57
5. Heidfeld 56
6. Kovalainen 51
7. Alonso 38
8. Vettel 27
9. Trulli 26
10. Glock 20
11. Webber 20
12. Rosberg 17
13. Piquet 13
14. Barrichello 11
15. Nakajima 9
16. Coulthard 8
17. Bourdais 4
18. Button 3

Constructori:
1. McLaren-Mercedes 135
2. Ferrari 134
3. BMW Sauber 120
4. Renault 51
5. Toyota 46
6. Toro Rosso-Ferrari 31
7. Red Bull-Renault 28
8. Williams-Toyota 26
9. Honda 14

Vine ea si Japonia, China si Brazilia si om vedea ce au facut. Numa’ sa nu-si fi bagat bete in roate…

BBB

Dupa ce am vazut Kontroll, am sapat putin pentru a gasi mai multe informatii despre ungurul Nimrod Antal. Se pare ca e nascut in SUA, chiar in LA, in ’73. In 1991 s-a dus in Ungaria si a stat acolo pana in 2005, cand s-a intors plin de lauri dupa succesul Kontroll-ului.

Am ajuns unde trebuia. Vazand ca lansase primul film in 2003, m-am gandit ca sigur mai are vreo creatie numa’ buna de vazut. Si nu m-am inselat. E vorba de “Vacancy”, film cu al carui scenariu nu poate fi tot el creditat, ci Mark L.Smith. Un film cu Luke Wilson si cu Kate Beckinsale, cu nota de 6.3 in IMDb (apropo, sistemul de votare in IMDb e mult mult prea lejer si nu e deloc exact) nu m-ar fi tentat niciodata. Am fost placut surprins de acest film. Suspans in forma pura, inovatie, joc actoricesc de calitate, total pentru a crea o atmosfera de incertitudine si de emotie, chiar si pentru privitor. O chestie pe care vreau sa o scot in evidenta: mi-a placut extrem de mult cum s-a folosit nenea Nimrod de o lege a fizicii, anume reflexia pe intreg parcursul filmului…

Scurta descriere: un cuplu in pragul despartirii se ratacesc si se cazeaza intr-un motel unde au parte de multe peripetii, dand peste niste nebuni care aveau o placere sadica in a teroriza, schingiui si in final ucide oameni.

Ingioi!
BBB

De curand am vazut filmul “Kontroll”, primul film al ungurului Nimrod Antal, filmat in metroul din Budapesta. Tre sa recunosc, am auzit de filmul asta de multa vreme, dar nici o secunda nu mi-am imaginat ca ar fi vorba in el despre controlori. Serios…

Filmul incepe printr-un disclaimer, in care un angajat al metroului din Budapesta spune ca este sigur ca acest film nu va manji reputatia lucratorilor si conducatorilor retelei de metrouri si ca este mandru ca a putut contribui in lansarea primului film al acestui talentat regizor si scenarist.

Bulcsu, personajul principal este un controlor de metrou care a abandonat viata de invidiat care o avea la suprafata si isi petrece intreaga zi in subteran, dormind pe cate-o platforma. Excelent realizate sunt momentele in care Bulcsu si echipa lui de controlori realizeaza controlul si sa ciondanesc cu pasagerii fara bilet. De asemenea, momentele in care controlorii sunt supusi unui control psihiatric.

Pe langa descrierea extrem de plastica si nemaiintalnita a vietii controlorilor, cu rivalitati, conflicte, ura, violente, concurenta, firul principal se impleteste in jurul lui Bulcsu care reuseste sa elimine un criminal care impingea oamenii de pe peron in fata metroului. Cliseul intervine cand, colac peste pupaza, nenea Nimrod mai baga si o poveste de dragoste a acestuia cu o fata care reuseste sa-l scoata din intunericul subteranului.

E un film unic. O idee unica! Va invit sa-l vedeti!

BBB

Vrajit de compozitiile lui Yann Tiersen, am urmarit filmul “Good Bye Lenin!”, un film genial ce se petrece in RDG in apropierea caderii Zidului.

Un tanar dintr-o familie destramata, Alex, are grija de mama sa care iese din coma, pierzand astfel toate schimbarile petrecute in societatea socialista din est. El face tot posibilul sa reproduca fiecare element din viata mamei sale, pentru a nu o supune la un soc ce s-ar putea dovedi fatal: ii organizeaza ziua de nastere cu invitatii care se cuvin, ii pune castraveti olandezi murati in borcane de castraveti murati tipici RDGului, la fel si cu alte produse si totul culmineaza cu programele de televiziune create special pentru mama sa, care sa ii dezvaluie adevarul treptat, un adevar prefabricat, ceva foarte usor de inghitit.

Scena care da titlul filmului este extrem de expresiva si emotionanta. Mama sa, coborata pentru prima oara din pat, facand niste pasi de nou-nascut, ajunge in strada, pe trotuar, de unde are sansa de a vedea ultima parada a lui Lenin, al carui bust este dus de catre un elicopter asemenea unui alai din cadrul manifestatiilor comuniste.

Film genial! Va invit cu multa caldura sa-l urmariti!
BBB