“Le scaphandre et le papillion” este unu dintre acele filme ratate de mine, ratate şi amânate. Prin ratat mă refer la faptul ca mi-au luat 2 ani întregi pentru a-l vedea.

E, S, A, R, I, N, T, U, L, … Clipeşte când îţi convine o literă. Clipeşti de două ori când e cuvântul gata. Dacă e vreo greşeală, clipeşti de mai multe ori, repede. Ok? Acum hai să scriem o carte!

Film inspirat dintr-o carte de memorii cu acelaşi nume, scrisă de jurnalistul Jean-Dominique Bauby, omul care a dictat în linişte, cu pleoapa o carte din perspectiva unui om ce suferă de locked-in syndrome care i-a transformat trupul într-o cuşcă pentru el şi gândurile sale.

Să-l vedeţi! E musai!

În final vă pun nişte Tom Waits de pe coloana sonoră, o piesă care captează esenţa suferinţelor protagonistului:

Pretend that you owe me nothing
And all the world is green
We can bring back the old days again
When all the world is green

BBB