Am întâlnit și concetățeni amabili

Aș dori să felicit pe această cale pe acei mulți dar totuși prea puțini care știu ce-nseamnă să faci impresie bună. Stereotipul românului acru care își bate joc de tine de după tejghea sau pe stradă e din păcate foarte des confirmat. Am întâlnit însă și excepții, iar aceste excepții nu sunt tocmai puține.

Poate într-un viitor cât mai apropiat (a se citi ani) vom vedea cu ochii crescând amabilitatea și curtoazia românului de rând. Până atunci nu putem decât să ne minunăm de amabilitate când o întâlnim.

Un foarte bun exemplu de curtoazie am întâlnit în Sarmisegetuza, la restaurantul pensiunii Sarmis. Cu ocazia scurtei mele excursii până la Sibiu, am oprit prin ograda lor pentru a-mbuca niște ciorbiță și mămăligă. Mare mulțămită lui Hoinaru pentru recomandarea făcută.

Ei bine, doamna care ne-a servit a fost de milioane. Am avut parte, pe lângă un foarte gustos prânz ardelenesc, de un zâmbet cu adevărat cald și sincer, un real interes pentru confortul nostru și o servire impecabilă. Nu am spart o avere, nu eram la costum și nici nu parcasem vreun merțan în curte. Am intrat ca doi drumeți amărâți de drum și-am avut parte numai de bine.

Un alt bun exemplu de amabilitate îl putem găsi în piața Unirii la Emotion. Doamna care e veci la bar e chiar proprietar, așadar întotdeauna am avut parte de o servire bună. Atmosfera e de foarte mult bun gust, iar interesul pentru client este sincer și evident. Chiar și chelnerii sunt interesați și amabili, iar faptul că au o relație bună cu angajatorul lor îi ajută să fie relaxați, iar clientul va observa și aprecia asta oricând.

În altă ordine de idei, în Sibiu am avut parte de zâmbete și răspunsuri relevante și amabile de fiecare dată când am cerut îndrumări prin centrul vechi. Nu conta că erau angajați ai poștei, paznici la Bruckenthal, localnici sau turiști, toți te îndrumau cu răbdare și amabilitate.

Evident, interesul nostru, al tuturor, e unul comercial: dacă vom zâmbi clienților noștri îi vom face fericiți și ne vor lăuda. Dacă vom zâmbi străinilor și-i vom ajuta, aceștia ne vor lăuda orașul și se vor întoarce pentru a mai sparge niște bani la noi în oraș.

Interesul financiar e unul dintre resorturile omeniei, iar acesta nu este un lucru rău. De asemenea, zâmbetul și amabilitatea față de clienți și străini nu au legătură cu starea materială.

Mă bucur să descopăr că amabilitatea și obiceiul de a zâmbi nu a dispărut din conștiința populară și sunt convins că din ce în ce mai mulți concetățeni de-ai noștri îl redescoperi în anii ce urmează.