Un bun proprietar de apartament

De vreo cinci ani, de când am renunțat la căministică, am locuit în chirie în diverse apartamente. Am avut de-a face cu câteva soiuri de proprietari, din fericire majoritatea de felul lor OK. Am însă prieteni cu experiențe de-a dreptul nefericite. Proprietarul actualului apartament în care-mi țin rafturile și cărțile este dintre cei mai OK. Povestea de mai jos e un exemplu de „așa da”.

Înainte de Crăciun am avut de-a face cu un eveniment nefericit în apartament. Canalizării mele i s-a năzărit să bulbucească și să se-apuce de chefuit prin holul meu de una singură. Am fost anunțat de proprietar că-l sunaseră vecinii și-am fugit acasă. Ca și locatar mi-am făcut datoria și m-am ocupat de baltă împreună cu un prieten pentru a evita vreo scurgere pe la vecini. Ei, vorba aia – așa-i la bloc. Am curățat, am chemat un instalatăr, s-a rezolvat.

În dimineața de ajun, pregătit și bucuros fiind că mă pornesc spre Baia Mare pentru Saturnalii, m-am trezit cu un nou val de bolboroseală prin hol. Cum graba-i grabă și saturația-i saturație, l-am sunat pe proprietar și l-am invitat să se ocupe de treabă. Problema era veche și știa de ea de ani de zile, așa că nu m-am simțit deloc vinovat să-i pun a doua curățenie proprietarului în brațe.

În ziua în care m-am întors, am fost sunat de proprietar să mă anunțe că a apărut încă o problemă la parchet și că acesta va trebui schimbat. Am ajuns, am văzut, am confirmat. După ce mi-am debarcat bagajele, proprietarul a bătut la ușă.

Bine-nțeles că n-am fost deloc încântat de ce găsisem. Un parchet vechi umflat de la infiltrații de apă nu este nici o priveliște frumoasă nici un pachet foarte încântător de miresme. Proprietarul avea însă totul deja pregătit: meseriaș tocmit, bani pregătiți pentru toate cheltuielile, și o reducere de bun simț a chiriei pentru neplăceri.

Pe durata lucrărilor, vreo patru zile, urma să stau la niște prieteni, așa că mi-am luat câteva haine în tășcuță și mi-am împachetat casa pentru șantier. Mare mi-a fost surpriza când după numai două zile din patru m-am trezit sunat de meșter, totul era gata: parchet nou nouț, covor nou nouț și chiar și câteva reparații la mobilă. M-am mutat deci rapid de tot înapoi, am curățat nițel și eram din nou acasă.

Pentru toată distracția eu n-am plătit nimic. Bine, prima seară de intervenție cu nervi și frustrări, iar pe final două zile dormit la prieteni și o zi de curățenie (care de altfel era oricum binevenită, așa, ca de sărbători). Însă nici un foarte mare un mare alt deranj în afară de accident în sine.

Unii proprietari de apartamente închiriate pur și simplu te lasă să te descurci de capul tău fără să-și asume sub vreo formă apartamentul ca fiind al lor cu tot cu defecte. Alții se ocupă și apoi îți scot ochii o veșnicie. Ba poate chiar te poți trezi cu vreun scandal cum că îți bați joc de apartament.

Proprietarul meu s-a comportat însă impecabil: și-a asumat problema, s-a ocupat de intervenție aproape o zi întreagă, ulterior s-a ocupat de reparațiile necesare în mare grabă și fără să facă vreun fel de scandal sau să mi se plângă. Din poveștile auzite de la prieteni, mai rar găsești așa un proprietar.

P.S. De dragul poveștii voi ignora faptul că acel covor nou nouț primit este cel mai urât din univers.