Amsterdam per ansamblu

Săptămâna asta m-or dus drumurile prin țări străine. Timp de trei zile m-am plimbat și-am încercat să savurez Amsterdamul și Olanda cât de bine am putut. Și adevărul e că ai ce savura pe-acolo, Olanda e o țară deosebită și nu aș putea-o compara cu nimic altceva din ce-am mai văzut prin Europa.

Voi ocoli pe moment sexul și drogurile, voi avea un articol aparte despre ele. Din punctul meu de vedere, dincolo de astea două elemente de brand turistic, Amsterdamul și Olanda au o mulțime de alte detalii cu care să se mândrească, detalii care mie mi se par în definitiv cu mult mai interesante.

Amsterdamul este un oraș cu adevărat senzațional. De departe unul dintre cele mai mișto locuri pe care le-am vizitat vreodată. E un oraș pe ape, precum Veneția, dar e pus la punct cel puțin la fel de bine ca Viena. Moda și stilul vestimentar sunt mai degrabă similare Londrei, iar brutăriile și patiseriile mi se par de departe mai apetisante decât cele franțuzești.

Orașul este în mod evident unul ingineresc. Arhitectura, infrastructura și ambientul par niște culmi atât ale bunului gust cât și ale unui mare talent ingineresc. Totul pare să se potrivească și să meargă uns: nu există blocaje-n trafic, fără lipsă de parcări, fără probleme sau incongruențe în transportul în comun.

Orașul este clădit de-a dreptul într-o mlaștină, iar limitele geografice ale orașului sunt atinse de secole. Orașul este deci blocat și nu se mai poate pune problema vreunei expansiuni. Cu toate astea, este plin de viață, iar comunicațiile lui cu exteriorul sun grozave: unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume, o gară centrală construită parcă pe un baraj, o rețea de metrou cel puțin foarte mare.

Cel mai frapant lucru în orașul ăsta e invazia de biciclete: 860000 de locuitori la 500000 de biciclete. Da, cinci sute de mii de biciclete. Pe străzi, la fiecare mașină ce trece pe lângă tine, trec vreo 20-30 de biciclete, iar pe cât de pitoresc e aspectul ăsta pe atât e de terifiant. Bicicletele au prioritate în fața tuturor: a mașinilor, a tramvaielor și… a pietonilor.

Am văzut cu ochii mei cum o „blondă” stătea pe trotuar și scria un SMS. Pe de-o parte și de alta a ei, trotuarul de vreo trei metri lățime era pustiu. O biciclistă venind din spatele ei, în loc să o ocolească, a preferat doar să o claxoneze și să o strige de două ori înainte de a o lovi în plin. Te mai uiți că o putea ocoli fără pic de efort? Ei, asta pare atitudinea generală a bicicliștilor pe la ei și mi s-a părut chiar puțin o atitudine prea de tot.

De mâncat ai la alegere restaurantele indoneziene și cele argentiniene, cu rare prezențe ale șaormeriilor și a restaurantelor italiene. Din câte am înțeles, cel mai bine se mănâncă pe la argentinieni iar cea mai bună alegere ar fi cam pe oriunde prin oraș friptura de vită. Localnicii ar avea o reală cultură a fripturii. O masă îți poate încăpea între 10 și 20 de euro.

Este un oraș scump, iar la urma urmei nu ai putea să te aștepți la altceva. Este unul dintre cele mai bogate orașe din lume încă de vreo câteva sute de ani: e capitala poporului ce a inventat civilizația industrială, capitala primelor crize speculative și unul dintre primele (dacă nu chiar primul) imperiu financiar cu întinderi globale. Nu are cum să nu te impresioneze ce vezi pe la ei.

Recomand deci oricui o vizită pe la ei. E o țară ce pe la noi nu înseamnă altceva decât flori, iarbă și sex, e însă una dintre cele mai grozave locuri din punct de vedere arhitectural, cultural și istoric.