Sex și iarbă în Amsterdam

Să trecem puțin peste principalele chestiuni ce mi-au sărit în minte când am ajuns în Amsterdam: iarbă și curve. Le găsești, sunt la-ndemână în centrul orașului și cu toate că cele două pălesc pe lângă celelalte minunății ale lor, sunt de departe cele mai puternice ca branduri turistice locale.

Districtul roșu mi-a lăsat o impresie pe cât de puternică pe atât de nedefinită. În principiu zona asta este o bucată de oraș vechi, în care toate ulițele sunt pline de uși de sticlă după care stau femei în posturi clișeistice: îmbrăcate doar în lenjerie, îți fac cu ochiul sau se unduiesc privindu-te languros și încearcă să te-mbie în patul din spatele lor. Cămările lor nu au mai mult de patru-cinci metri pătrați, iar pereții sunt acoperiți cu faianță.

Este sinistru să vezi cum pe o alee de 20 de metri treci printre 30-40 de astfel de vitrine. Dincolo de atmosfera de supermarket de carne populată cu păpuși și fumați buhăiți, fetele sunt cu adevărat tentante și găsești câte ceva pentru toate gusturile: grase negre, transexuali sau reale frumuseți finuțe.

Prețurile distracției încep de la 50€ un număr, negociabil până la 30, însă în banii ăștia primești cică doar penetrare și-atât. Dacă vrei să pui și mâna pe ceva, sau ceva mai mult, suma poate crește până pe la 150-200€.

În jurul ulițelor cu vitrine, găsești vestitele Coffee Shop-uri. Astea sar în ochi la fel de tare ca și vitrinele și au ca marcă neoanele verzi, negrii de la tejghea (da, un stereotip, dar am urmărit anume aspectul ăsta, iar dintre zecile de Coffee Shop-uri pe lângă care am trecut, absolut toate aveau negri la tejghea) și mai ales scrumierele de pe masă (în Olanda nu se fumează înăuntru nicăiari altundeva).

Pe ulițele cu shopuri mirosul e cu adevărat înecăcios seara după 8, semn că se fumează în draci. Majoritatea shopurilor au însă clienți turiști, din câte mi s-a povestit localnicii fumează cel mai adesea acasă și nu în spații publice. Toate shopurile prin care am ajuns au o mare problemă cu aerisirea și aparent nu prea se stă mult prin ele: lumea intră, fumează o țigară și pleacă mai departe.

Prețul unei țigări de iarbă începe, din ce-am văzut, de la 6€. Poate ieși mai ieftin dacă îți cumperi un pachet de vreo cinci sau șase bucăți, iar sortimentele disponibile par cel puțin la fel de variate ca cele de tutun.

Dincolo de droguri și sex, Amsterdamul și Olanda sunt cel puțin senzaționale. Localnicii nu se mândresc nicidecum cu libertinismul ăsta, deși nici rușine nu le este. Pentru ei e ceva firesc, iar toată lumea e conștientă de puternica reclamă și de afluxul de turiști pe care iarba și sexul le aduc bugetului lor național și adesea propriu, iar asta ar putea fi cu siguranță o lecție pentru noi.