“The life of David Gale” – un film de nota 10!

Aflat la o petrecere, David, puţin ameţit din cauza băuturii, este fermecat de Berlin, o tânără atrăgătoare, cu un scop precis. La sugestia lui Berlin urmează o partidă de sex sălbatic: haine rupte, vânătăi pe corp. Berlin este o fostă studentă care în urma acestui eveniment îl acuză pe profesorul de filozofie, David Gale, de viol ca răzbunare că nu a trecut-o examenul. Astfel, viaţa normală pe care o avea David se schimbă radical: rămâne fără slujbă, soţia i-a copilul şi îl părăseşte. Singura lui speranţă este aceea de a se dedica convingerii sale de-o viaţă…abolirea pedepsei cu moartea.

Nominalizat la premiul Ursul de Aur la Festivalul internaţional de film de la Berlin, “Viaţa lui David Gale” reuneşte trei nume mari ale Hollywood-ului: Kevin Spacey în rolul lui David Gale, Kate Winslet (tânăra jurnalistă Bitsey Bloom) şi Laura Linney (Constance Harraway).

Având sloganul “Crima este clară. Adevărul nu este.”, filmul realizat de Alan Parker în 2003, militează pentru renunţarea la pedeapsa cu moartea. Totodată, este şi un film ce susţine oamenii care folosesc chiar şi măsuri extreme pentru a-şi promova convingerile.

Filmul “Viaţa lui David Gale” este unul tulburător, care îţi schimbă modul de a gândi, de aceea a şi iscat numeroase controverse în rândul criticilor de film. Colega lui David Gale, Constance Harraway, membră a mişcării DeathWatch, organizaţie ce milita pentru abolirea pedepsei cu moartea, este găsită violată şi ucisă. Datorită “dovezilor” intenţionat puse la locul unde este găsit cadavrul, David este acuzat că a săvârşit crima şi este condamnat la pedeapsa cu moartea prin injecţie letală. Cu doar câteva zile înainte de a fi executat, David acceptă să-şi destăinuie povestea unei reviste în schimbul sumei de 500.000 de dolari. Jurnalista Bitsey Bloom constată însă că David este nevinovat şi încearcă să îl salveze.

“Viaţa lui David Gale” este un thriller inteligent care reuşeşte să creeze suspans în fiecare secvenţă a sa, iar profesionalismul lui Kevin Spacey dă o altă aliură filmului. “Viaţa lui David Gale” nu plictiseşte nicio secundă, iar odată văzut nu te poate lăsa indiferent, te face să meditezi mai mult asupra societăţii în care trăim. Filmul readuce în discuţie o idee măreaţă, o idee romantică ucisă de superficialitatea omenirii şi anume sacrificial suprem dar scoate în evidenţă şi posibilele erori juridice. “Crima este clară. Adevărul nu este.”, aceasta este ideea provocatoare pe care ne-o insinuează “Viaţa lui David Gale”.

Published in: on februarie 26, 2011 at 10:05 am Comments (0)

România, ţara în care protestele sunt la ordinea zilei!

În ultimii ani, România a devenit celebră în lume. Dacă această celebritate s-ar fi datorat unor lucruri pozitive am fi fost mândri că suntem români. Dar, din păcate, Guvernul Boc şi aşa zisele măsuri anticriză impuse în ultimul timp au determinat ca în România să aibă loc proteste aproape în fiecare săptămână.

Cel mai recent protest aflat încă în desfăşurare, este protestul şoferilor care sunt nemulţumiţi de creşterea cu aproape 25 % în anul precedent a carburanţilor, fără ca benzinăriile să aibă un motiv întemeiat. Aşa cum cita şi money.ro, în România s-au semnalat în anul 2010 cele mai mari scumpiri ale carburanţilor din toate ţările Uniunii Europene, deşi salariile sunt extrem de mici. Dovadă că în România nimic nu este la locul lui.

Este de admirat unitatea atâtor mii de şoferi români care s-au săturat să fie călcaţi în picioare şi au ales să încerce să schimbe ceva prin boicotarea activităţii benzinăriilor. Dar oare va avea vreun rezultat? Oare protestele bugetarilor l-au determinat pe premierul Boc să nu le mai scadă salariul cu 25 %? Oare profesoara Cristiana Anghel, care a făcut greva foamei timp de peste două luni, a fost ascultată de autorităţi în încercarea ei de a sensibiliza Guvernul să aplice legea care prevede creşterea salariilor profesorilor cu 50 %? Şi atunci îmi pun întrebarea, oare benzinăriile vor reduce preţul carburanţilor doar pentru că nişte oameni vin cu mărunţiş să plătească un litru de benzină?

Eu cred că nu se va rezolva nimic. Singurul lucru care va face ca lucrurile să revină la normal este o nouă revoluţie prin care România să scape de acei politicieni corupţi care nu ştiu altceva decât să fure cât mai mulţi bani din bugetul statului care, oricum este mic.

Adriana-Raluca Mîţ

Editorial

Published in: on ianuarie 23, 2011 at 5:25 pm Comments (0)

„Unthinkable”-filmul care se joacă cu mintea ta!

Folosirea şocurilor electrice, stropirea pielii cu insecticid, amputarea pe rând şi foarte încet a degetelor sau tăierea testiculelor – acestea sunt doar câteva dintre metodele de tortură cu care agenţii F.B.I. sunt de acord şi pe care le şi folosesc pentru a scoate informaţii de la un terorist musulman. Momentele de tortură nu se întâmplă în Evul Mediu sau în perioada comunistă ci chiar în anul 2010, în America, în filmul psihologic „Unthinkable” („De neconceput”), un film regizat de către Gregor Jordon.

Cu un buget de doar 15 milioane de dolari (de 14 ori mai mic decât bugetul filmului „Avatar”) „Unthinkable” se dovedeşte a fi un film bun, cu imagine, scenariu şi coloană sonoră reuşite. Filmul aduce în prim-plan nume actoriceşti cunoscute, şi anume: Samuel L. Jackson (în rolul lui „H”- cel care aplică metodele de tortură asupra teroristului), Michael Sheen (în film Stephen Arthur Younger- teroristul) şi Carrie-Anne Moss (agent Helen Brody).

Subiectului filmului este tipic american: Younger, un terorist musulman, fost soldat al armatei americane, amplasează, aşa cum spune el, trei bombe în trei oraşe americane şi ameninţă că bombele vor exploda dacă nu îi vor fi respectate cerinţele. Younger se lasă prins de către agenţii F.B.I. voluntar, fiind conştient la ce se expune, la suferinţele pe care va trebui să le suporte, argumentul lui este că „ nu sunt un laş”. Lucrurile se complică în momentul în care „H” este chemat de către F.B.I. pentru a-l tortura pe Younger, prin folosirea unor metode greu de imaginat, iar agentul Brody este însărcinată să îl facă pe terorist să vorbească. „H” şi agent Brody sunt două caractere total diferite: „H” este un „monstru” capabil să facă lucruri inumane, de neconceput, pe când agent Brody este o persoană demnă, care respectă legea şi încearcă să-l oprească pe „H”, dar în zadar pentru că autorităţile sunt de acord cu aceste metode comuniste.

După multe presiuni fizice şi psihice aplicate asupra teroristului, care nu dau nici un fel de rezultat, situaţia devine tensionată. Mintea diabolică a lui „H” i-a decizia de a-i aduce în camera de interogatoriu pe soţia şi cei doi copii ai lui Younger, pentru a crea impresia teroristului că „H” are de gând să îi omoare. Dar „H” nu se poate abţine şi lucrurile o iau razna…

Filmul „Unthinkable” este un thriller psihologic inteligent, plin de suspans, un film care te face să meditezi dacă este corect sau nu să acţionezi într-un anumit fel. „Unthinkable” este şi un film care încearcă să transmită ideea că în momente critice, oamenii, de cele mai multe ori, uită să mai fie umani, ei nu mai au limite. Criticul Charles V. Pena este de părere că: „În cele din urmă, Unthinkable este despre vechea întrebare, „Cauza scuză mijloacele?…În finalul filmului nu se răspunde la întrebare dar se oferă o mulţime de idei spre a fi analizate”.

Adriana-Raluca Mîţ

Cronică de film

Published in: on at 5:24 pm Comments (1)

Întâlnirea cu Livius Ciocârlie, moment de nostalgie!

Este o şansă şi o onoare pentru noi, cei prezenţi în sală, să ne întâlnim cu scriitori importanţi care, încă se mai află în viaţă. Livius Ciocârlie a reuşit prin bogata sa operă să ducă acest spaţiu bănăţean spre recunoaşterea naţională”. Acestea sunt cuvintele pe care Daniel Vighi, scriitor şi profesor la Facultatea de Litere din cadrul UVT, le-a folosit pentru a-l prezenta pe Livius Ciocârlie celor aflaţi în Amfiteatrul A 12 din UVT, într-o întâlnire ce a avut loc marţi, 12 octombrie.

Elevi, studenţi, masteranzi şi doctoranzi de la Facultatea de Litere, foşti studenţi ai profesorului Livius Ciocârlie care, între timp, unii dintre ei, au devenit la rândul lor profesori universitari, precum şi persoane vârstnice – acesta a fost publicul care a făcut ca sala, cel mult pe jumătate plină la cursuri, să fie neîncăpătoare. Un public care, într-o atmosferă călduroasă, a venit să omagieze această ilustră personalitate care, cu doar câteva zile în urmă, pe 7 octombrie, a împlinit respectabila vârstă de 75 de ani. Poate nu întâmplător, scriitorul Livius Ciocârlie a ales să se reîntoarcă în Timişoara, locul său natal (momentan fiind stabilit în Bucureşti), şi să-şi lanseze cele două volume nou apărute, „Cartea cu fleacuri” şi „Cu faţa la perete”, în preajma zilei sale de naştere, în 15 octombrie, la sala de cenaclu a filialei Uniunii Scriitorilor Români.

Deşi trecerea timpului şi-a lăsat amprenta pe faţa lui Livius Ciocârlie, în ochii săi se poate citi cu uşurinţă nostalgie şi emoţie atunci când foşti studenţii încep să depene amintiri din vremea studenţiei, pe când Livius Ciocârlie le-a fost profesor dar, în acelaşi timp, şi un model pe care l-au urmat în viaţă. „Sper că nu v-am făcut de ruşine şi la catedră şi atunci când unii dintre noi am început să scriem cu mai mult sau mai puţin succes. Aţi lăsat o amprentă care pentru noi a avut un impact decisiv. Ne-aţi imprimat un stil exigent în ceea ce scriem şi deseori ne întrebăm: Oare ce ar spune dl profesor Ciocârlie dacă ar citi aceste pagini?”, a spus Adriana Babeţi, autoarea romanului „Femeia în roşu” (alături de Mircea Mihăieş şi Mircea Nedelciu).

La această întâlnire, Livius Ciocârlie a fost premiat pentru meritele aduse Universităţii de Vest. În aplauzele publicului prezent Otilia Hedeşan, decanul Facultăţii de Litere, i-a oferit dl Ciocârlie diploma de excelenţă şi i-a fost înmânată diploma care atestă titlul de „Doctor Honoris Causa”.

Adriana Raluca Mîţ

Relatare

Published in: on at 5:24 pm Comments (0)

basescu

Published in: on martie 8, 2010 at 6:58 pm Comments (0)

Tudor Creţu îşi dedică timpul cunoaşterii!

Pentru majoritatea tinerilor, anii studenţiei sunt sinonimi cu cele mai tari distracţii şi cu nopţi nedormite petrecute în cluburi. Şi Tudor Creţu în perioada studenţiei a petrecut multe nopţi nedormite pe care le-a dedicat nu distracţiei ci…literaturii. La cei 29 de ani ai săi, perseverenţa lui Tudor Creţu i-a adus şi multe reuşite.

Tudor Creţu se trage dintr-o familie apreciată în Timişoara, tatăl său, Vasile Tudor Creţu a fost antropolog. Tudor nu se lasă mai prejos şi încearcă să ducă mai departe renumele familiei dar prin activităţi diferite faţă de cel în care a profesat tatăl său. Fermecat de literatură şi cunoaştere, dl Creţu se remarcă în cultura timişoreană actuală mai ales prin activitatea scriitoricească şi cea jurnalistică.

Pasiunea pentru cultură a început, aşa cum am spus mai înainte, încă din perioada studenţiei. În 2001, student fiind la Jurnalistică (în cadrul Universităţii de Vest) Tudor Creţu publică primul volum de versuri “Dantelăriile Adelei” care a fost foarte bine primit de criticii literari. “Asta este cea mai formatoare experienţă din anii studenţiei. Asta m-a format mai mult decât şcoala.”, spune dl Creţu cu privire la “Dantelăriile Adelei”. Pentru a-i susţine munca şi talentul, Tudor a câştigat cu acest volum Premiul Naţional al Cenaclului Pavel Dan din Timişoara şi locul I în topul revistei Cuvântul, ediţia iulie 2002.

Tot în perioada studenţiei, Tudor Creţu a intrat în contact cu cea de-a doua pasiune a sa, televiziunea. În anul II de facultate, mânat de dorinţa de afirmare, Tudor îi propune lui Brânduşa Armanca, pe atunci director al studioului TVR Timişoara şi care îi era profesoară, o idee despre boema literară din Timişoara, “mediu pe care îl cunoşteam foarte bine”. Aşa s-a născut “Boeme de Timişoara”, film inspirat după ideile lui Tudor Creţu. A urmat apoi o colaborare timp de doi ani cu TVR Timişoara, perioadă în care Tudor a lucrat ca reporter de ştiri: “Am intrat în clasica perioadă de probă, fără contract, fără nimic pentru că asta este ucenicia elementară, să faci ştiri chiar dacă nu eşti om de ştiri.”

Între 2002-2006, dl Creţu şi-a realizat unul dintre visele sale, devine realizator de emisiuni la TVR Timişoara (Spaţii subiective şi Pe viu), talk show-uri de cultură şi civilizaţie.

Ca scriitor, Tudor Creţu publică în 2005 al doilea volum de versuri “Obiectele oranj”, iar în 2008 se lansează şi ca prozator cu romanul “Omul negru”, apărut la Editura “Cartea Românească”. Despre acest pas în evoluţia sa ca scriitor, Tudor spune: “Am început să scriu proză pentru simplul fapt că pot să scriu. Nu poţi scrie proză, la modul autentic, doar pentru că vrei să scrii proză, este ceva ce se exprimă din tine, este ceva ce ţine de firescul zăcămintelor interioare care iese la suprafaţă.”

În viitor Tudor Creţu are visuri mari, mai ales în plan scriitoricesc: “Vreau să public o carte de poezii, să termin al doilea roman pe care l-am început acum trei ani şi, eventual, să termin şi o carte despre care pot să spun că ar fi vremea ei să o scriu acum, un jurnal fantasmatic.”

Published in: on februarie 4, 2010 at 6:32 pm Comments (2)

Jurnalistul ideal=eroism

H. R. Knickerbocker” Ori de câte ori găsiţi sute şi mii de oameni sănătoşi la minte care încearcă să iasă de undeva, în timp ce câţiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceştia din urmă sunt reporteri.” :)

Acest citat scris de H. R. Knickerbocker este unul dintre citatele mele preferate. El rezumă în câteva cuvinte esenţialul meseriei de jurnalist. Profesia de jurnalist presupune în primul rând curaj de a pătrunde zi de zi în nebunia cotidiană şi de a descoperi ceea ce se află dincolo de aparenţe.

În 2009, 1456 de jurnalişti au fost atacaţi fizic, 573 au fost arestaţi, 33 au fost răpiţi şi peste 100 de jurnalişti au plătit cu viaţa pentru că au încercat să afle adevărul. Cinste acestor oameni care au dat dovadă de mult curaj şi eroism!

Published in: on ianuarie 19, 2010 at 9:36 pm Comments (0)
Etichete:, ,

Hello world!

Bun venit pe blogu.lu. Acesta este primul tău articol. Fă ce doreşti cu el!

Published in: on decembrie 16, 2009 at 11:40 am Comments (1)