Read me, baby!

Ce? Concert simfonic: Vivaldi, Cele 4 anotimpuri

Când? Ieri, 14.12.09.

Unde? Filarmonica, of course.

Sus, pe hol… Ceea ce mă face să cred că ambianţa i-a stânjenit puţin pe oameni – pe muzicanţi şi pe spectatori… Adică ştiţi cum arată holul de sus de la filarmonică … Cel folosit pe post de fumoar sau sală de after-party cocktails, whatever. Ei bine, acolo erau puse scaune multe de plastic, pe lângă scaunele alea frumoase în forma de vioară. E drept că ansamblul muzical (Gli Incogniti) era mic, vreo şase oameni, dar mă întreb de ce nu au meritat sala cea mare, cu scenă şi tot ce îi trebuie.

Şi ziceam că tot aranjamentul asta părea să îi stânjenească pe oameni. “Trupa” a cântat tare frumos, dar oamenii, fiind puţini, sunt mai reticenţi în exprimare non-verbală, dacă vreţi. Adică nu prea aplaudau.. Cred că de trei ori au aplaudat în cele două ore cât a ţinut concertul.

Aşadar m-am pus eu pe o campanie on my own, şi anume să încep eu aplauzele de câte ori se termină o melodie. Dar ţeapă! Când vrei prea mult o mai dai şi în bară. De prea mult entuziasm. Şi aşa am ajuns eu să aplaud singură la jumătatea unei melodii, timp în care solista de la vioară a surâs indulgent şi a continuat, iar ceva oameni făceau semn cu mâna, că “nu aici, nu aici”.

But hey, shit happens, right? Eu m-am simţit bine. După ce mi-a coborât sângele din obraji…