Read me, baby!

Thievery Corporation – Omid (Hope)

plajă

6 a.m.

soare-n mare

sclipici în ochi

mahmureală

cald

ochii mici

Da, învăţ pentru examen. Melodia e de vină..

Ce? Concert simfonic: Vivaldi, Cele 4 anotimpuri

Când? Ieri, 14.12.09.

Unde? Filarmonica, of course.

Sus, pe hol… Ceea ce mă face să cred că ambianţa i-a stânjenit puţin pe oameni – pe muzicanţi şi pe spectatori… Adică ştiţi cum arată holul de sus de la filarmonică … Cel folosit pe post de fumoar sau sală de after-party cocktails, whatever. Ei bine, acolo erau puse scaune multe de plastic, pe lângă scaunele alea frumoase în forma de vioară. E drept că ansamblul muzical (Gli Incogniti) era mic, vreo şase oameni, dar mă întreb de ce nu au meritat sala cea mare, cu scenă şi tot ce îi trebuie.

Şi ziceam că tot aranjamentul asta părea să îi stânjenească pe oameni. “Trupa” a cântat tare frumos, dar oamenii, fiind puţini, sunt mai reticenţi în exprimare non-verbală, dacă vreţi. Adică nu prea aplaudau.. Cred că de trei ori au aplaudat în cele două ore cât a ţinut concertul.

Aşadar m-am pus eu pe o campanie on my own, şi anume să încep eu aplauzele de câte ori se termină o melodie. Dar ţeapă! Când vrei prea mult o mai dai şi în bară. De prea mult entuziasm. Şi aşa am ajuns eu să aplaud singură la jumătatea unei melodii, timp în care solista de la vioară a surâs indulgent şi a continuat, iar ceva oameni făceau semn cu mâna, că “nu aici, nu aici”.

But hey, shit happens, right? Eu m-am simţit bine. După ce mi-a coborât sângele din obraji…

Care e primul lucru care îţi trece prin cap cand vezi o pizzerie de 3 pe 3 în plin bulevard, cu numele 112 Pizza?

Adicătelea dacă suni după ambulanţă sau poliţie poţi să te aştepţi să primeşti şi o pizza la pachet, sau aşa ceva. Păi de-aia mori până vine ambulanţa, că se opreşte să-ti ia şi-o pizza în drum mână-n mână..

-          Bună seara. Pe Remus 7, vă rog.

Se încruntă.

-          Consulatul sârbesc.

-          A.

Tăcere.

-          E bună pălăria pe ploaie, nu?

-          Cum? A… da, da!

Radio: … vacanţă orientală pe coasta Mării Egee. Bazaruri, moschei şi […puii mei…]

-          Bazare, nu bazaruri! face taximetristu’. Nu?? mă întreabă.

-          O fi. Cred că amandouă-s bune.

Da’ să mă cert cu el? Între timp începe Jimmy Hendrix. Radio Campus cică. În general cred că un radio cu muzică bună se respectă. Iar un radio care se respectă nu ar zice bazaruri dacă ar fi greşit, nu ? Aşa că nici nu m-am obosit să caut cuvântul în dicţionar, oricum nu ţin cu taximetriştii.

P.S. am cautat, şi normal că se zice bazaruri

Mă duc şi io ca omu la vot, numa’ că n-am avut unde vota. În complex coadă, la faculta de Drept coadă.

Zic bine, las’ ca votez la turu’ doi. Problema e că acolo o să fie probabil Băse şi încă unu la fel de neinteresant. Şi o să votez cu oricine ar fi, numa să nu votez cu Băse?? This sucks.

Şi ca să îmi treacă de frustrare m-am dus să dau ultimii bani (în sensul cel mai propriu) pe o Milka giant. Şi am uitat că atunci când te dor papilele după o ciocolată bună nu trebuie să faci experimente. Ce am făcut eu? Am luat milka “crispy joghurt”, că doar n’o fi sărată, tot ciocolată e. Ei bine, big mistake. Am avut impresia că mănânc cereale cu lapte acru, îndulcite cu zahăr.

Da… şi voiam să votez cu Cernea, daca vă interesa…

Oricum, mă bucur că am ieşit din casă, că tot weekendul am stat online şi deja o luasem razna. Când îti petreci un procent prea mare din timp online, parcă îti doreşti aşa de mult sa fii în viaţa reală încât ai accepta orice căcat din partea ei, numa’ să nu fie virtual.

A, şi Doja pare viu în ceaţă. Dacă statuia aia ar avea mărime naturală, m-aş speria de el.

Adi

Si e suparat ca nu scriu nimic pe blog. Asa ca mi-a sugerat sa scriu despre el.

Adi, daca ai ceva nemultumiri, te rog sa postezi comment

Asadar, cine e  Adi?

• fostul meu coleg de liceu
• e din Constanta
• studiaza la Bristol
• creeaza un joc pentru un PSP
• e mort dupa ping pong

St Pancras, London

Asta e o poza facuta de Adi in timp ce ma astepta in gara din Londra. Poza pe care am uitat ca el a facut-o, drept pentru care am postat’o pe Flickr ca fiind a mea.

Acum imi cer oficial scuze Adi, tu esti marele artist (de fapt poza mi-a fost ceruta pentru un ghid online despre Londra, deci poate sa se umfle in pene, avand in vedere ca el a facut’o). Da’ pentru poza de deasupra am drepturi de autor. Ha.

Seeya guys, cand o sa am inspiratie pentru un nou post

M-am trezit azi dimineaţă cu visul destul de proaspăt în cap. Şi de obicei nu mi-l scot din cap până nu savurez tot sau pană nu îmi aduc aminte fiecare detaliu. Dar uneori îmi mai scapă mintea aievea, câteva minute, şi când să mă întorc la vis nici nu mai ştiu despre ce era…

Nu ar fi tare să avem un registru al viselor? Toate visele sunt ciudate şi sunt sigură că ar iesi un material stufos din multe multe vise. Cred ca o sa-mi implantez un microcip pe creier sau ceva… sa le salveze pe toate..

Sau mai există varianta de pe sleeptrip.com (vezi bara din stânga) intri aici şi dai search la vise povestite de oameni.. poţi să le cauţi după visător, după categorie sau după dată… Zi că nu e genial! Dar cred că e cam greu să te trezeşti dimineaţa şi să intri repede repede pe site să-ţi înregistrezi visul )

M-am uitat la Twilight. De 3 ori. Şi nici măcar nu îmi place la nebunie. Dumnezeule.. dar stau cu BS playeru’ pornit şi mă mai uit printre picături de chat la câte o secvenţă. Nu e nici pe departe cel mai bun film pe care l-am văzut, chiar mă oftică multe faze… şi cred că îi mai trebe ceva pasiune… Şi cu toate astea l-am sorbit cu nesaţ prima dată, adică aseară.

Toate astea din cauza păcatului lui de a posta trailerul pe blog.

Şi anume: mă uit acolo la trailerul de la partea a doua, că era la îndemână şi că am văzut că se face vâlvă în jurul filmului. Nu înţeleg nimic, da îmi place. Caut primu’ trailer. Sună bine, mmm bampiri… c’est la claaaaasse! Caut filmu pe server, cu norocu’ de a-l găsi în engleză şi nu dublat în franceză, as usual..

Ok, zic, îl iau şi îl vad mâine, după examene. Două examene! Până se ia filmu mai citesc din cursuri… Se ia filmu, îl deschid, să văd dacă chiar e varianta bună. Şi.. cum odată căzut în păcat nu te mai poţi opri, aşa m-am uitat eu la tot filmu’, cu faţa la 30 cm de monitor. Când am amorţit, am schimbat poziţia. Era 8 seara. Şi aveam doar 3 cursuri citite. Eh.. învăţ după, ceee…

Se termină filmu’, mă apuc să învăţ. Cu gându’ la film, evident. Ce binemeritat e 2-ul din CNP… “Termin” de învăţat la 1:30. La 8 aveam examen. Ce fac la 1:30 noaptea înainte de examen? Mă mai uit o dată la film.

Azi, după examene, m-am mai uitat o dată. Mă înţelegeţi, sunt prea singură, m-am lăsat de fumat, iar ciocolată nu am. Şi dacă mă gândesc bine, chiar mi-ar plăcea să fiu vampir. Vegetarian.

Jeez.. make me cut the crap… ban my blog…

Ieri eram la masă, în stradă, la o gofră cu două amice. Când să iau o gură mai mare din respectiva gofră vine la masă o iepuroaică în lenjerie intimă, îmbrăcată peste un costum mulat improvizat, oricum aproape transparent, care, neştiind că suntem străine, ne spune pe un ton familiar, deşi oarecum jenată:

- Mă mărit de 30 mai. Dacă vreţi să cumpăraţi, simbolic, ceva, cu cât vreţi voi…

Şi ne pune pe masă două suzete, doi morcovi şi o.. chestie din aia care face zgomot la petreceri.. ca în Tom şi Jerry. Nu ştiu cum îi zice.  Între timp eu mă ştergeam de ciocolata întinsă pe toata bărbia. Normal că am “cumpărat şi noi”, că era draguţă tipa şi amuzantă faza.

Apoi mi-am adus aminte că acum vreo lună am văzut, tot în centrul lui “cité ardente”, adica Liège,  un tip costumat în drăcuşor, care umbla cu o gaşcă de băieţi după el şi o furcă în mână şi strigând în gura mare că se însoară. Între timp se oprea pe la diverşi, rugându-i să îi scrie cu markerul urări de nuntă pe corp.  Atunci mi s-a explicat că belgienii au ca tradiţie ieşitul în stradă înainte de nuntă, cu “obligaţia” de a anunţa evenimentul în gura mare şi de a face ceva nebunesc. Un fel de bachelor’s party, că bănuiesc că se termină cu băută & co. Hihihi.

Am găsit o chestie genială. Un mesaj scris de mine şi salvat în arhiva telefonului. După ce l-am citit mi-am dat seama că era un vis pe care îl notasem, să nu îl uit. Asta îmi aduc aminte. Problema e că mesajul e în franceză şi e pentru persoana pe care am visat-o. Şi aici m-am blocat, pentru că nu ştiu nici pentru cine era, şi nici nu înţeleg conţinutul, care e în franceză şi vădit scris cu degetele de la picioare. Sună ceva de genul: “Am visat că ai făcut o chestie genială. Fiecare fată din biroul tău avea câte o chestie. Tu voiai să ajungi la ultima. Dar până la urmă eu nu sunt acolo/(o chestie) nu e acolo.” Aici m-am blocat. Nu am nici cea mai vagă amintire despre respectivul vis, dar descifrez eu mesajul. I’ll let u know, dacă aflu ceva.

Mi-am dat seama de ceva azi, tot gândindu-mă la diferenţele culturale dintre noi şi belgieni. Cele mai evidente diferenţe, în afară de modul de a pupa (găsiţi pe Enter :->), sunt alea de pe chat. Ei nu folosesc yahoo, ci msn. Şi normal că am obiceiul să scriu două puncte paranteză paranteză când vreau să râd. Problema e că ei nu se prind că eu râd, pentru că pe msn nu există smiley pentru râs. Şi uite aşa te chinui să explici ce înseamnă :X, ;;) şi ). Mai greu e să înţelegi limbajul lor de chat, care după ce că e argotic, mai e si prescurtat. Exemplu: tkt = ne t’inquiètes pas. Mişto, nu?