Read me, baby!

Thievery Corporation – Omid (Hope)

plajă

6 a.m.

soare-n mare

sclipici în ochi

mahmureală

cald

ochii mici

Da, învăţ pentru examen. Melodia e de vină..

Adi

Si e suparat ca nu scriu nimic pe blog. Asa ca mi-a sugerat sa scriu despre el.

Adi, daca ai ceva nemultumiri, te rog sa postezi comment

Asadar, cine e  Adi?

• fostul meu coleg de liceu
• e din Constanta
• studiaza la Bristol
• creeaza un joc pentru un PSP
• e mort dupa ping pong

St Pancras, London

Asta e o poza facuta de Adi in timp ce ma astepta in gara din Londra. Poza pe care am uitat ca el a facut-o, drept pentru care am postat’o pe Flickr ca fiind a mea.

Acum imi cer oficial scuze Adi, tu esti marele artist (de fapt poza mi-a fost ceruta pentru un ghid online despre Londra, deci poate sa se umfle in pene, avand in vedere ca el a facut’o). Da’ pentru poza de deasupra am drepturi de autor. Ha.

Seeya guys, cand o sa am inspiratie pentru un nou post

Imaginează-ţi un răsărit de soare pe malul mării, pe Ravel, un cer roz portocaliu şi o barcă cu mulţi vâslaşi trecând pe apă şi lăsându-ţi impresia că păstrează cadenţa melodiei.

Soarele se naşte ud în fiecare zi şi te lasă să tânjeşti după căldura lui după o noapte rece cu băi sub cerul înstelat şi stat la foc zgribulit, pentru ca, odată ajuns de-o suliţă pe cer, să îl vrei cufundat la loc în mare, cu arşiţa stinsă.

Ei bine, Vama a rămas aceeaşi. Oamenii care vin şi pleacă din ea sunt tot alţii cu fiecare an. Îţi rămân răsăriturile, marea, plaja, muzica bună şi prietenii. C’est tout ce qu’il faut!

Hey! Ştiu că v-a fost dor de mine.

Am venit din Belgia. Am fost acasă, la mare, la soare adică. N-am făcut plajă. Am fost şi la Timi. Şi i-am revăzut pe dragii de BESTani. Pe câţiva. Şi am revenit la mare cu gânduri mari. Maine mă duc în Vamă. Hate me  >:) Şi eu vă urăsc. Voi mergeţi la Gărâna. Şi pentru că tot la Timi mi-e gândul, iar voi sunteţi acolo. Timi e mellow. Aici la mare te agasează tot felul de oameni dubioşi de când te dai jos din tren. Vrei cazare? Nu mersi, sunt localnic. Vrei taxi? Nu mersi, stau lângă gară. Frate. Înnebuneşti. Da’ n-ai ce face.

Şi nici Vama nu mai e ce era. Dar îi fac eu o analiză mâine, să vedem ce s-a schimbat şi ce a rămas  la fel.

Pe curând!

Cine îmi dă şi mie leapşa pentru Playlist game?

Ceasul s-a oprit în loc… nu vreau să fiu prea nostalgică online, aşa că o să las ambiguitatea şi o să recunosc că nu mai are baterie. Ascult din Cenaclul Flacăra şi mi-e dor de dulcea limbă română. Mai am 3 săptămâni. 3 săptămâni stresante de sesiune în altă limbă, 3 săptămâni de gânduri acasă şi de distracţii efemere aici, departe de ea.

Îmi va lipsi şi Belgia, oricât aş urî-o acum, aşa cum ne lipseşte orice lucru pe care l-am avut şi nu îl mai avem. Adun amintiri într-un folder, în portofel, în bagaje. Dar cele mai preţioase sunt greu de expus, sunt acolo înăuntru şi nu le putem împărtaşi întru totul. Şi până la urmă.. cine ne ascultă? Cui împărtăşesti? Ţie însuţi, când eşti singur…

Îmi vor lipsi oamenii, oraşele, obiceiurile, limba. Dar păstrez experienţa, amintirea şi mă îndrept cu dor spre casă, spre prietenii adevăraţi şi spre oraşul meu ce mă face să simt că aparţin.