Piata Operei, Timisoara

Adică… mi-ar plăcea să scriu în fiecare zi, dacă aş ajuta cu ceva din punct de vedere informativ. Aş face, de exemplu, revista presei. Dar sunt prea leneşă ca să mă trezesc în fiecare dimineaţă să citesc ziare online, sa fac rezumatu’ şi să-i mai şi dau o forma digerabilă pentru blog.

Dar mă gândeam că aş putea face un travel blog cu multe poze :> mă mai gândesc. Pană atunci… a venit primavara, stiţi voi, timpul propice pentru atitudini noi şi noi începuturi. Eu o să încep cu ceva sport şi niscaiva carte, dar îmi trebuie un şut în fund întâi. Sau o piuneză pe scaun.

Zic bine, las’ ca votez la turu’ doi. Problema e că acolo o să fie probabil Băse şi încă unu la fel de neinteresant. Şi o să votez cu oricine ar fi, numa să nu votez cu Băse?? This sucks.

Şi ca să îmi treacă de frustrare m-am dus să dau ultimii bani (în sensul cel mai propriu) pe o Milka giant. Şi am uitat că atunci când te dor papilele după o ciocolată bună nu trebuie să faci experimente. Ce am făcut eu? Am luat milka “crispy joghurt”, că doar n’o fi sărată, tot ciocolată e. Ei bine, big mistake. Am avut impresia că mănânc cereale cu lapte acru, îndulcite cu zahăr.

Da… şi voiam să votez cu Cernea, daca vă interesa…

Oricum, mă bucur că am ieşit din casă, că tot weekendul am stat online şi deja o luasem razna. Când îti petreci un procent prea mare din timp online, parcă îti doreşti aşa de mult sa fii în viaţa reală încât ai accepta orice căcat din partea ei, numa’ să nu fie virtual.

A, şi Doja pare viu în ceaţă. Dacă statuia aia ar avea mărime naturală, m-aş speria de el.