- răceala asta, care imediat aniversează două săptămâni şi prietenii ei insuportabili: amigdalele înfuriate, nasul înfundat şi tusea inoportună;
- persoanele care, în secunda 2 după ce află că eşti bolnavă, îţi oferă, neîntrebaţi, reţete de leacuri stupide şi deloc logice pentru orice boală ai avea;
- trotuarul în construcţie din faţa UVT şi de la podul Michelangelo, pe care trebuie să le traversez aproape zilnic şi din cauza cărora îmi voi rupe gâtul cât de curând;
- seminariile şi cursurile la care nu facem altceva decât act de prezenţă şi profesorii care se simt vinovaţi de acest lucru şi care insistă să ne ţină degeaba o oră şi jumătate de fiecare dată;
- termenul de două săptămâni pentru cărţile împrumutate de la bibliotecă – nu poţi întotdeauna să termini o carte în două săptămâni, şi dacă uiţi să o restitui la timp trebuie să plăteşti penalităţi, ceea ce este şi mai frustrant;
- bursa asta stupidă care se presupune că trebuie să intre pe card după 20 ale lunii şi care încă nu a intrat;
Aia a doua mă termină şi pe mine; deşi n-am mai fost bolnav de vreo 1 an şi ceva… de nimic…Bătrânii au idei dinalea ciudate, mai ales când eşti răcit, îţi prepară ceai din rădăcini de tot felul de prostii. “Bea că-i bun”… şi de fapt are gust de ciorapi jegoşi şi storşi la tine în cană (îmi cer scuze pentru imaginea creată
)Şi mai am de comentat la a 4-a ceva de zis: de-asta nu merg eu la şcoală 
P.S. Fain blog!