Până acum o lună, experienţa mea referitoare la avioane şi aeroporturi se limita la filmul The Terminal cu Tom Hanks. Dar, de când am început sa folosesc şi acest mijloc de transport am ajuns să învăţ câteva lucruri. În primul rând, faptul că îţi rezervi cu luni înainte biletul nu înseamnă că îl iei la cel mai bun preţ. Dar, în acelaşi timp, faptul că aştepţi şi verifici zilnic ofertele nu înseamnă că vei avea parte de o afacere mai bună. Din ce am văzut până acum, preţul biletelor se schimbă de la o zi la alta în funcţie de toanele anumitor persoane necunoscute mie.
Apoi urmează cealaltă magăreaţă. Indiferent cât durează zborul tău, tu trebuie să fi în aeroport cu două ore înainte, ca să ai suficient timp să stai aiurea în diferite săli de aşteptare. Poate, dacă tot te plimbi prin magazinele din aeroport mai cumperi nişte prostii doar aşa de plictiseală, căci toate magazinele de aici se laudă cu produsele lor lipsite de TVA. Totuşi, în mod miraculos, majoritatea sunt mai scumpe decât în magazinele obişnuite. Apoi orele de aşteptare îţi oferă posibilitatea de a savura o cupă de şampanie sau poate un platou de fructe de mare într-unul din nenumarate restaurante de lux. Să nu îndrăzneşti să speri la vreun BigMac sau la vreo altă mâncare rapidă. Cel mai ieftin local este Starbucks, care îţi oferă o cafea cu nume fancy la preţul valorii sale în aur.
Acum să trecem la security. Nu este suficient că te pune să-ţi scoţi lichidele din genată, care nu trebuie să depăşească 100 ml fiecare şi care trebuie băgate în pungi speciale. Nu e de ajuns că trebuie să-ţi scoţi laptopul din geantă în caz că vrea să ascundă ceva. Mai trebuie să le faci plăcerea oamenilor de acolo să-ţi vadă şosetele şi poate să te prindă literlamente cu pantalonii în vine după ce le-ai predat şi cureaua. Aşa că mergi pe vărfuri prin detecoare, bucuros că te-au lăsat să-ţi păstrezi tricoul şi pantalonii. Geaca, eşarfa, fularul sau pălăria trebuie şi ele trecute la raze în caz că au ceva la plămâni.
După ce te-ai chinuit să te dezbraci, să umblii ca balerina printre detectoare şi apoi să îţi recuperzi galoşii şi să te îmbraci ai mai multe posibilităţi. De exemplu, ultima dată în Glasgow, o tanti simpatică s-a apropiat ameninţător de mine cu un fel de periuţă de dinţi cu care mi-a periat geanta şi a trecut-o prin nu ştiu ce aparat. Nici acum nu ştiu dacă era interesată de ce droguri aveam ascunse în geantă sau doar verifica cât era de curată. Alte ori se poate să-i pici cu tronc detectorului şi să înceapă să fluiere după tine. Atunci o femeie în cazul meu, un bărbat pentru călătorii de sex masculin, se apropie de tine cu mănuşi albastre şi începe să te ia la pipăit fără măcar să te scoată la întâlnire înainte.
Dacă ai supravieţuit acestei experienţe, te trezeşti într-o lume colorată în care toate magazinele te ademenesc să-ţi cheltui valuta cu greu schimbată. Dacă eşti puternic şi nu le asculţi trebuie să caşti ochii după poarta de la care avionul tău plănuieşte să-şi ia zborul. Odată ajuns în terminal lucrurile se mai liniştesc, asta până când însoţitoarele de zbor anunţă întârzierea avionului datorită „unor dificultăţi tehnice”.
Acum stau şi mă întreb de ce atâta dramă dacă pe aeroportul din Sibiu nimeni nu este interesat să-ţi admire şosetele, din contră, singurul lucru de care sunt interesaţi este sănătatea ta, şi anume dacă suferi cumva de gripa porcină. Şi, în caz că într-adevăr suferi dar ţi-e prea ruşine să recunoşti, toţi sunt dotaţi cu măşti menite să ţină la distanţă afurisita de gripă. Nu sunt prea întresaţi de ce ai putea avea în geantă sau în papuci, căci avionul nu operşte decât la Londra şi acolo e problema lor.
În avion românul, tot român rămâne indiferent peste ce ţări survolează. Astfel că în călătoriile mele am dat peste un respectabil domn care a refuzat să dea 4€ pe un sandwich în avion, în schimb a început să se delecteze cu un salam tăiat în mod tradiţional pe ziarul din dotare. Sau, ultima dată, un alt domn din specia maneliştilor fredona în gura mare maneaua favorită, spre „încântarea” celorlalţi pasageri, mai ales a familiei de britanici care stăteau în faţa lui.
Cam astea au fost experienţele mele cu aeroporturile şi avioanele. Uitasem să precizez. Atunci când îţi faci lista cu obiectele pe care intenţionezi să le pui în bagaj nu uita să specific şi greutatea lor. Ah! Şi dacă bagajul tău cântăreşte 20 kg la plecarea de acasă, până la aeroport se va mai îngrăşa cu cel puţin
încă un kilogram.
