De dimineaţă m-am trezit cu o superbă ştire cum că un nor de cenuşă de un vulcan din Islanda se perindă pe cerul scoţian. Prima dată am crezut că e o glumă dar se pare că nu îşi băteau joc de mine. Nici un avion nu plecă sau vine din zonă. Se pare că cenuşa va survola deasupra noastră cel puţin până duminică.
Cu acestă veste plăcută am plecat spre Edinburgh în “excursie cu clasa” la parlamentul scoţian ca să vedem cum se ceartă. Aici, în fiecare joi se desfăşoară First Minister’s Questions, adică un fel de Gordon Brown al scoţiei petrece o oră răspunzând la întrebări puse de mambrii celorlalte partide. A fost extrem de amuzant să îi văd cum urlau unul la celălalt şi băteau cu palma în masa din faţa lor ca să demonstreze că îşi susţin liderii. M-am minunat de clădirea parlamentului, deoarece este realizată în stil catalan şi nu se potriveşte deloc cu restul arhitecturii tradiţionale din evul mediu care se regăseşte peste tot în oraş.
Ce m-a bucurat cel mai mult a fost faptul că am reuşit să găsesc prima cafea bună din ţara asta – am băut un expreso dublu delicios şi incredibil de tare – în timpul şedinţei din parlament am început să tremur involuntar. Dar, în ciuda efectelor adverse, m-am bucurat că am ajuns la o asemenea performanţă. După, am făcut o plimbare prin centru pentru a profita de ziua senină, cu cenuşă şi bineînţels m-am pus pe făcut poze.
După multe, multe ore de umblat am ajuns şi acasă, la timp să mă desfat cu dezbaterea pentru alegerile din Marea Britanie. Nu sunt la fel de interesante ca cele de la noi din toamnă, sunt prea politicoşi unii cu ceilalţi. So very British!
