Orasul pustiu

- Ransom Riggs -

Miss Peregrine

Nu am crezut niciodata ca o sa imi placa atat de mult seria asta. Mai ales cat de tare m-a disperat Jacob in prima carte. Ca sa nu mai spun ca totul a pornit de la un clip ce l-am vazut pe net.

Introducerea a fost doar ca sa va faceti o idee  despre context. Acum trecem la treburile serioase:

Volumul al doilea din Miss Peregrine este mult mai tare decat primul. Are mult mai multe rasturnari de situatie. Este totul mult mai neasteptat si mai dramatic. Da, pe alocuri este putin telenovelistic, dar mi-a placut mult cum a evoluat actiunea. De asemenea, mi-a placut ca familia deosebitilor s-a marit si ca personajele au apucat sa straluceasca, sa isi arate potentialul adevarat, insa totul a fost foarte echilibrat. Nu erau doar minunati, fiecare avea si o parte intunecata, activata intr-un fel de dorinta de supravietuire.

Povestea este cam asa: dupa ce evadeaza de pe insula impreuna cu Miss Peregrine, care se afla in forma de pasare, copiii deosebiti pornesc insi continua aventura in incercarea de a-si salva directoarea. Insa nu doar viata lui Miss Peregrine este in pericol, ci si viata lor, iar deciziile pe care trebuie sa le ia sunt din ce in ce mai dificile. Insa cand descopera ca exista cineva care ii poate ajuta sa duca totul la bun sfarsit, copiii deosebiti sunt gata sa faca totul pentru a-si indeplini misiunea.

Evident ca finalul m-a lasat in ditamai pomul si imi vine sa ma urc pe pereti cand ma gandesc la cat mai am de asteptat pana aflu cum o sa stea treaba. Singura mea consolare este ca sigur o sa apara, mai ales ca ecranizarea primei carti este o certitudine, iar la noi prind cartile care sunt transformate in film.

In concluzie, cititi toata seria pentru ca merita. Este foarte faina, foarte captivanta si sigur nu o sa va para rau.

Happy reading!

Duminica

- o ador -
blogu lu andra

Pentru că îmi pot petrece timpul cu prietenii…

blogu lu andra

…la o terasă în Timișoara…

blogu lu andra

… fiind all curly and cute :D

blogu lu andra

… sau la o prăjitură la Zanoni, pentru că nu se poate altfel!

blogu lu andra

Dar cum de obicei sunt la Sălaș, cu Flavius…

blogu lu andra

…și mama Șerica…

blogu lu andra

…plus Alina când o prindem…

blogu lu andra

…și mami care supraveghează atent totul…

cum ar putea duminica să nu fie ziua mea preferată din toată săptămâna?

 

 

 

 

#teamcap

Hai ca deja exagerez cu inceputul asta :) )). E a treia oară când mă apuc de recenzia aceasta si sper sa fie cu noroc.

Luni am ajuns, intr-un final, la cinema sa vad Captain America: Civil War in format 4DX. Eram nerabdatoare si pentru film, dar si pentru experienta. Mai ales ca atunci cand s-a deschis Cinema City din Shopping City Timișoara am vazut cateva trailere la 4DX si eram foarte curioasa daca as rezista unui film intreg (eu am unele faze mai aiurea cu ochii :D ). Raspunsul este da si senzația este extraordinară! Te zbuciuma scaunele, te agita, dau cu apa pe tine, iti suiera aerul gloantelor imaginare pe la urechi, simti mirosul. Mi s-a parut cea mai tare experienta si CLAR o sa mai merg!

Acum sa trecem la film pentru ca am foarte multe sa va spun despre el. Fiind un film cu super eroi, evident ca actiunea este exploziva. Si fiind un film cu Captain America, hotness is served :) )). Da, sunt o fraiera cand vine vorba despre el :( ((. Dar cum ar putea sa nu imi placa? Chris Evans kind of rocks! Pentru că are niște super mușchi, este badass, dar atât de inocent :D . Are cea mai cute față și cum le zice el așa super politicos, deja te topești :) )) (sau doar eu pățesc asta? spuneți sincer!!!)

Filmul este cam așa: Lumea începe să judece Răzbunătorii și vrea să le pună lesă (normal, suntem ahtiați după putere, indiferent că vrem sau nu să o recunoaștem). Pentru că este traumatizat, Iron Man acceptă, dar Captain America nu vrea să o facă.
Își dă seama că în situații de criză nu trebuie să stai după o comisie ca să îți spună ce să faci, trebuie să acționezi rapid și decisiv. Problema însă apare atunci când are loc un atentat la ceva conferință de pace și de bombardament este învinuit Războinicul Iernii (a.k.a. Bucky, a.k.a. prietenul lui Captain America). Evident că acesta din urmă nu rămâne indiferent, ci sare în ajutorul prietenului său. De aici apar problemele.

Mi-a plăcut că au mai băgat o grămadă de super eroi pe lângă Captain America. Mi se pare puțin ciudat că anul acesta au mers pe ideea de supereroi care se luptă între ei, însă pot să înțeleg abordarea. Adică și oamenii super puternici sunt oameni și pot face greșeli.

Mi-a mai plăcut că au venit cu personaje noi. Habar nu am de unde au scos unele dintre ele pentru că eu nu citesc benzi desenate (din păcate!), dar mi-au plăcut. Pantera neagră era chiar senzație :D . Mi-a plăcut povestea care a început să se înfiripe între Wanda și Vision. Mi-a plăcut în continuare maxim de Black Widow. Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut mini Spidermanul. În curând o să fie săracu mușcat de păianjen la grădiniță. Și mătușa lui, dintr-o bătrânică prietenoasă, a devenit puțin cam MILF, dar să zicem.

Mi-au plăcut la nebunie replicile. Ador genul ăla de sarcasm funny. Spidermann, cu idolatria lui, te făcea să te prăpădești de râs. Eu nu sunt fan Paul Judd, dar Ant Man avea niște super replici. Iron Man a stat cam prost cu umorul de data aceasta, dar îl iert pentru că suferea.

Ce nu am înțeles, deși mi se pare perfect rezonabil și atââââât de caracteristic speciei umane, este premiza. Oamenii se hotărăsc să le pună botniță supereroilor pentru că atunci când SALVAU LUMEA mai și DISTRUGEAU CHESTII. Adică ei făceau oricum toată treaba, dar nu salvau chiar pe toată lumea. Deci trebuiau controlați. Ce logică are asta? Ce vină aveau ei că în Avengers apare un șarpe metalic uriaș prin ditamai orașul? Sau că în Thor vine ditamai robotul? Sau că în al doilea Avengers ăia răi ridică ditamai stânca din temelie și gravitația o atrage ulterior înapoi pe Pământ? Și explicația lui Vision ăla (ex Silver Surfer) nu se pune.

V-am zăpăcit de tot? I am so sorry! O să tac acum. Mai bine mergeți să vedeți filmul. Vă lămuriți și sigur nu vă pare rău.

Pupici!

Din culise cu Diana Bobar

blogu lu andra

A fost primul eveniment Din culise la care am participat și mi-a plăcut la nebunie. Cum știam despre Diana Bobar că este designer (și cam atât) eram sigură că o să fie o discuție despre trenduri și modă. În schimb am avut parte de o lecție de viață, o lecție de stil și o lecție de business. A fost un fel de 3 în 1 condimentat cu mult râs.

Diana Bobar m-a impresionat prin putere. Este un om care știe ce vrea de la viață și este pregătită să lupte pentru a reuși. Mi se pare extraordinar cum, de la un blog de modă, a construit o afacere de succes, care vinde atât în țară, cât și în străinătate. Nu este o simplă croitoreasă, ci o creatoare de colecții, cu o viziune extraordinară asupra culorii, asupra pieselor, asupra dimensiunilor.

Evenimentul a durat vreo 2 ore, dar nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul. Am fost de-a dreptul fascinată, dar și puțin invidioasă, pentru că eu încă nu am găsit visul care să merite să îl urmez cu ardoare. Sper să vină un moment în care să vorbesc cu atât de multă pasiune despre ceva. Poate chiar despre acest blog, cine știe :P .

După eveniment, am avut ocazia să discut mai mult cu Diana pentru interviul pe care i l-am luat pentru Suburban Magazine. Cum a ajuns să se întâmple asta, o să vă spun altă dată. Cert este că am avut niște emoții cât casa, dar nu am lăsat asta să mă doboare. M-am pregătit bine, iar rezultatul îmi place la nebunie. Îl puteți citi și voi aici in curand pentru a afla mai multe despre modul în care vede Diana Bobar moda și viața.

Evenimentul a fost super și nu îmi dau seama cum puteam înainte să nu găsesc nimic de făcut toată ziua :) )). Acum pur și simplu nu îmi mai văd capul de chestii. Uneori sunt exagerat de obosită. Am liste peste liste de subiecte despre care trebuie să scriu. Totul începe să pară un job part time cu tendințe spre full :) )). Norocul meu cu Flavius care mă ține departe de lumea virtuală pentru câteva zile :P .

Vă invit să vă alăturați nebunie pe pagina blogului :) )).

Aștept cu nerăbdare Revolution Festival

blogu lu andra

Luna iunie se apropie cu pași repezi și la fel și Revolution Festival. M-am înscris deja pentru acreditare și sper că o să mă primească pentru că ar fi absolut genial. Dacă nu, merg așa, asta e :) )).

Cum am fost la conferința de presă inițială, primesc pe mail tot felul de notificări despre artiștii care o să fie prezenți la festival și trebuie să vă spun că habar nu am cine sunt cei mai mulți dintre ei pentru că nu au ajuns până acum în raza mea de interes. Cu toate acestea, entuziasmul meu nu a scăzut nici o secundă pentru că așa am descoperit artiști noi care sunt sigură că o să facă o atmosferă incendiară la Muzeul Satului.

Din câte am aflat astăzi, cei ce completează lista revoluționară sunt Martin Buttrich și Francesca Lombardo. Evident că i-am căutat rapid să văd ce și cum. Martin aștept să mă impresioneze la Revolution, dar în ceea ce o privește pe Francesca, aici găsiți ce mi-a plăcut mie :D . Este foarte tare tipa!

Nu mai este mult până la festival, deci nu mai stați pe gânduri și alăturați-vă revoluției.

Pupici!

Amintiri cu narcise

blogu lu andra

narcisa in poiana la Salas

Nu am mai scris de foarte mult timp amintiri din copilărie, dar duminică eram pe poiană, după narcise și mi-am amintit de vremuri mai bune, deci trebuia să vă spun povestea asta :P .

Când eram noi mai mici am plecat într-o frumoasă duminică de mai la adunat de narcise pe poiana. Pe vremea aia nu se știa de Poiana Narciselor și nici nu exista isteria asta cu protejarea lor. Toată lumea din sat mergea și aduna nestânjenită. Oamenii aveau locuri de fân pe poiană și tăiau toată iarba. Iar animalele erau păscute pe acolo și tot existau narcise. Deci noi făceam ce făcuseră toți strămoșii noștri de când există Sălașul și narcisele.

Revenind, plecaserăm după narcise, dar nici eu nici Andrei nu ne dăm în vânt după strânsul propriu-zis. Totuși, suntem firi competitive, așa că nu aveam cum să plecăm cu 3 flori acasă la mami și la mama Șerica. Și dacă eu am început să strâng mai cu tragere de inimă, Andrei a dispărut pentru vreo jumate de oră, doar pentru a se întoarce cu ditamai brațul de narcise.

Evident că eram în culmea fericirii. Fetele erau verzi de invidie. L-am tot întrebat cum a strâns atât de multe într-un timp atât de scurt, dar nu a vrut să îmi spună nimic la început. Până la urmă a recunoscut că a dat peste un băiat pe care îl știa și care stătuse toată ziua la oi. Cum se plictisea, a început să adune narcise. Iar cum Andrei are putere de convingere (și modalități de troc) l-a convins să îi dea lui toate florile :) )).

Când am ajuns acasă la mami și la mama Șerica nu le-a venit să creadă câte flori avem. Mama chiar ne-a întrebat dacă am mai lăsat ceva pe câmp :) ))). A fost genial.

Dacă aveți timp și sunteți în zonă, vă așteptăm în weekend la festivalul narciselor. Nu o să regretați!

Pupici

blogu lu andra

I was not high, just happy :P

Plimbare la Gura Apei

blogu lu andra

Că eu sunt cel mai mare fan al zonei din care mă trag nu mai este o surpriză pentru nimeni. Și presupun că plăcerea pe care o simt când mă plimb prin Țara Hațegului, când văd munții și simt aerul puternic în plămâni nu are cum să vă mai mire.

Azi am zis că ar fi cazul să vă arăt câteva poze ce le-am făcut cu Flavius la Gura Apei în duminica Paștilor. El nu mai fusese niciodată sus la baraj și era clar că trebuie să schimb asta. Cum s-ar fi putut altfel când este iubitul meu, iar eu am fost aici de o grămadă de ori? În plus, peisajul este mult prea frumos ca să nu se bucuri de el. 

Barajul de la Gura Apei este sus în munte și deservește hidrocentrala de la Brazi. Cum vremea nu ii mai este prea favorabilă, barajul a scăzut foarte mult, însă este în continuare o splendoare de popas. Ar fi perfect dacă zona ar fi amenajată și s-ar putea face sporturi acvatice aici sau dacă am avea măcar unde să ne cazăm pentru o noapte, dar aceasta se poate doar ceva mai jos, pe valea Râului Mare.

Totuși, mie îmi place la nebunie să vin aici pentru că mă inspiră, dar mă aduce și cu picioarele pe pământ. Mă inspiră pentru că este ditamai barajul construit de om și de câte ori îl văd îmi amintesc de ce potențial ne bucurăm fiecare dintre noi, deci nu trebuie să îl irosesc. Mă aduce cu picioarele pe pământ pentru că îmi dau seama tot timpul cât sunt eu de mică în fața măreției naturii. All we are is dust in the wind, după cum spune cântecul :P .

Deci, dacă sunteți fani ai muntelui sau vreți pur și simplu să mai ieșiți din casă, Gura Apei este destinația perfectă. Vă puteți bucura de drumul superb până aici, pe valea Râului Mare, iar după o oprire la baraj, vă puteți continua drumul spre Poaia Pelegii (până aici e mai greu de ajuns cu mașina).

Aș vrea să vin și eu cu voi, dar cum nu se poate pentru că sunt stranded la Timișoara, vă urez drum bun și vreme excelentă.

Pupici!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

The magicians

Norocul meu cu Flavius că îmi mai găsește câte un serial blogu lu andra nou de vizionat pentru că altfel aș fi în pom:))).

Că acest film e un fel de Harry Potter on crack e partea a doua :D . Și cum se mai bazează și pe o carte (pe care vreau să o citesc NEAPĂRAT), deja nu are rost să vă mai povestesc despre nivelul meu de încântare.

Asta nu înseamnă că descrierea o să se oprească aici. Stați liniștiți,

Filmul este cam așa: Quentin este un adolescent neînțeles obsedat de o serie de cărți a căror acțiune se desfășoară în ținutul magic Fillory. Nimic nu pare la locul lui până când ajunge la Brakebills, universitatea de magie. În momentul în care ajunge aici, totul pare să se îndrepte pentru Quentin, până când, din oglindă, apare un om molie care începe să facă ravagii, iar destinul pare să rezerve mai multe surprize pentru eroul nostru.

The magicians are doar un sezon în prezent, care numără 13 episoade și este un film fain dacă nu sunteți sensibili la sânge, sex și chestii scârboase :) )). Quentin este un ciudat și mie nu îmi prea place de el pentru că pare plecat din lumea asta :D . În schimb îmi plac maxim celelalte personaje.

Ce nu mi-a plăcut la film este că acțiunea este o idee… fracționată cumva. Mi se pare că încearcă să dezvolte mai multe planuri de acțiune și nu prea finalizează nici unul. Ba mai mult, finalul sezonului te lasă în ditamai pomul, de îți vine să spargi laptopul. De-asta și vreau să citesc toată seria… deși, dacă Game of thrones m-a învățat ceva, filmele o cam iau pe altă cărare decât cărțile.

All in all, este un serial destul de captivant și cu suficiente răsturnări de situație cât să merite atenția voastră. Dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Aruncați o privire peste trailer aici și o să vă convingeți.

Pupici!

P.S. Elliot și Margot sunt preferații mei.

Workshop de stil cu Ana Morodan

blogu lu andra

Ana Morodan in actiune

Ce e cu atatea evenimente in ultimul timp? Nu as putea sa va spun sigur. Pur si simplu am hotarat ca trebuie sa profit din plin de ceea ce are Timisoara de oferit. Si, culmea, de cand am luat decizia aceasta evenimentele par sa se tina lant.

Despre Ana Morodan nu as fi stiut sa va spun nimic marti. Pur si simplu am descoperit evenimentul organizat de Tezyo pe Facebook, mi-a placut cum suna si m-am inscris. M-au sunat ca sa imi confirme locul, iar vineri la 6 si 20 (chiar mai devreme decat se cerea!!! :D ) am pasit pe usa magazinului.

Nu mai intrasem la Tezyo (de fapt nu am prea colindat Shopping City Timisoara de cand s-a deschis, din pacate), dar mi-a placut ce am vazut, mail ales tenisii :) ))). Preturile nu difera de cele ale concurentei si mai au si accesorii foarte dragute (am ramas cu sufletul la o pereche de cercei :-<).

Ana Morodan mi s-a parut excentrica si galagioasa, dar mi-a placut de ea. Am ascultat-o 2 ore fara sa imi dau seama cum trece timpul. Mi-am notat sfaturile ei de stil si mi-am propus sa preiau cateva dintre basicurile ei pentru acest sezon. Haine albe deja am, deci la capitolul acesta stau bine. Mai am nevoie de o rochie lunga neagra, o rochie de party lunga si colorata si de un trenci subtire.

Combinatia ton cu ton nu o sa imi placa niciodata, deci ii spun pass, iar haine barbatesti nu sunt chiar genul meu, mai ales tricourile oversized. Cat despre rochia nude… eu prefer totusi culorile, deci nu prea cred ca o sa integrez in garderoba mea.

Mi s-a parut foarte tare modul in care Ana se autoironiza, dar si faptul ca a subliniat importanta iubirii propriei persoane, pentru ca nu multa lume face asta. Si daca nu ne iubim, putem imbraca orice, pentru ca nu va schimba cu nimic nici felul in care ne vedem nici felul in care ne vad ceilalti.

Un alt aspect despre care a vorbit, foarte drag inimii mele, a fost mersul la croitorie. Majoritatea oamenilor isi cumpara faine din magazin si le poarta asa cum sunt, pur si simplu, chiar daca nu se aseaza perfect pe ei. Exista insa si o categorie foarte mica ce prefera sa isi faca haine la croitor sau sa le duca macar la modificat pe cele pe care le achizitioneaza. Eu aici ma incadrez si mi se pare cea mai tare chestie pentru ca asa scad spre 0 sansele sa dau nas in nas cu cineva imbracat exact ca mine.

Cam asta ar fi ce am tinut eu minte. O sa ma intorc intr-o zi mai linistita in Tezyo pentru a-l analiza pe indelete. Ceea ce vreau sa subliniez insa este participarea la astfel de evenimente. Indiferent ca aveti un stil foarte bine definit sau inca incercati sa il descoperiti, cand ascultati pe cineva atat de pasionat vorbind nu are cum sa nu va fie de folos.

Multumesc Tezyo si Ana pentru inspiratie.

Pupici!

blogu lu andra

A little #foodporn

blogu lu andra

Eu pe filmul meu :D