Andra on December 21st, 2014

Ieri am avut parte de cea mai nebună zi din cea mai nebună săptămână din tot anul. Oi fi eu mai Grinch de felul meu, dar situaţia m-a transformat.

Adică ieri a trebuit să merg la mall. A trebuit, adică a fost absolut obligatoriu. Pentru că situaţia a fost de aşa natură încât exact acum am avut mijloacele să achiziţionăm aparatură electrocasnică de mari dimensiuni :) ). Bun! M-am înarmat cu toată răbdarea de care eram dispusă şi am pornit spre mall. Eram sigură că nu o să fie uşor să găsesc un loc de parcare, dar în nici un moment nu m-am aşteptat să mă învârt jumătate de oră prin parcarea aia nenorocită şi să trebuiască, într-un final apoteotic, să mă parchez la 5 minute distanţă.

A trecut evenimentul şi am ajuns la Media Galaxy să studiem oferta. Ne-am uitat noi pe acolo şi când să întrebăm 1 din cei 4 angajaţi care efectiv stăteau la poveşti în capătul raionului, tipa s-a uitat foarte senină la mine şi mi-a spus: Eu nu vă pot ajuta. Eu sunt de la cafea! După care mi-a întors spatele.

Bun, nu am zis nimic. Până la urmă a venit tipul de pe raion. Ne-a dat el informaţii. Ne-a trimis un alt coleg. Acesta ne-a făcut bonul de comandă şi ne-a asigurat că se poate face livrarea luni, după care ne-am dus la casă pentru a achita produsul. Când să ajungem la casă, surpriză: era o coadă de vreo 20 de persoane şi o singură casă deschisă. Oamenii se agitau de colo colo şi au început să protesteze, iar abia atunci angajaţii au început să se mobilizeze şi după vreo 10 minute de când stăteam noi la casă, s-a deschis a doua casă. Nu că asta ar fi ajutat cu ceva întru cât tot a trebuit să aşteptăm alte 20 de minute.

Simţeam că sunt la capătul puterilor. Dar am rezistat eroic, nu am urlat, nu am făcut nimic. Am plătit şi m-am dus înapoi la tipul de pe raion ca să ne facă bonul de transport. Aici, surpriza nr. 2: nu se mai putea să ne livreze produsul luni, ci doar marţi. Când am auzit era să facem cu inima. Bineînţeles că au urmat multe scuze şi vai, dar nu mai era nimic de făcut pentru că deja plătisem şi nu putea prelungi nici cum data de livrare.

Am depăşit şi acest moment. Deja nu mai puteam de picioare şi mai aveam cumpărături de făcut. Am luat cadouri, am luat haine de la curăţătorie, eram ca hamalul, mă tot întrebam de ce, de ce atâţia oameni nu pot sta acasă. Am mai încercat şi 2 haine mici, deci nici de aici nici o bucurie. Şi, colac peste pupăză, mi s-a dezlipit talpa de la bocanci :) )). Tot ce visam, tot ce vedeam era patul. Şi în starea asta, am mai fost capabilă să conduc până acasă. Ce ziceţi?

All in all, abia aştept să plec la Sălaş!

Tags: , , , ,

Andra on December 16th, 2014

Pentru mine revoluţia nu a însemnat cine ştie ce. Aveam 2 ani jumate  pe vremea aia şi eram la Ştiuca, iar amintiri de pe vremea aceea clar nu am. Eu cunosc revoluţia din cărţi şi poveşti, din amintirile alor mei şi ale altora.

Deci ce vă voi povesti în continuare nu îmi aparţine, dar consider că trebuie să spun mai departe.

Pentru că tata lucra în armată a fost chemat la Timişoara când a început agitaţia. Noi eram la Ştiuca, unde mami preda pe vremea aia. Eu aveam, după cum am spus, 2 ani jumate, Andrei 1 an şi o lună. Când şi-a dat seama că situaţia nu o să se calmeze, mama Şerica a venit după noi şi ne-a dus la Sălaş. La Timişoara nu am mai ajuns pentru că era prea periculos. Despre tata nu au ştiut nimic timp de 3 săptămâni. Şansele să fie viu sau mort erau 50-50. Când, într-un final, situaţia s-a mai liniştit, mami a venit la Timisoara, împreună cu unchiul meu, să vadă cum era situaţia în oraş. Nu l-a găsit acasa, ci la el la muncă, murdar, obosit şi într-un ultim hal. Acasă a mai gasit şi o scrisoare, pentru noi, pentru cazul cel mai rău cu putinţă. Din fericire, nu a fost vorba despre aşa ceva.

O altă poveste de pe vremea revoluţiei am auzit-o de la un profesor de-al nostru de la master. Ne-a povestit că atunci când a izbucnit revoluţia a mers în stradă, tânăr fiind, alături de alţi colegi de la universitate. Ne-a descris, în detaliu, furia simţită, lucrurile pe care le-au făcut sub imboldul evenimentelor. Cum au aruncat cu pietre în forţele de ordine. Cum au defilat tancurile prin centrul oraşului. Cum se trăgea cu arma şi cum prieteni de-ai lui aveau găuri în pereţii apartamentelor. Ne-a povestit despre puterea mulţimii, despre cum dispare teama în numărul mare. Despre furia colectivă şi lipsa raţiunii. Despre faptele oribile pe care ar fi fost capabil să le facă sub imboldul puterii pe care o simţea.

Revoluaţia a însemnat eliberare… poate… de sub un jug şi trecerea sub altul (să nu spuneţi că nu este aşa pentru că ştim cu toţii că nici acum nu o ducem extraordinar de bine, cel puţin nu toţi). Revoluţia a însemnat sânge vărsat şi multă durere. Revoluţia ne-a schimbat tuturor viaţa. Şi azi a venit momentul să spunem o rugăciune şi să aprindem o lumânare pentru toţi cei ce şi-au pierdut viaţa în decembrie ’89.

Tags: , , , ,

Andra on December 15th, 2014

:) ))) nu ştiu cum mi-a venit în minte titlu acesta atât de chicios, dar de când mă gândesc să scriu tot asta am în cap :) ))).

Ideea este următoarea: duminică dimineaţa, cu noaptea în cap, pe un frig de crăpau pietrele, semi-adormită (de nu am văzut nici măcar drumul, noroc că nu trebuia să conduc eu :D ), am pornit cu familionul la Balata.

Ce este această Balata?

Este o localitate, undeva lângă Brad, unde în fiecare duminică se organizează un târg. Şi se aduc acolo de toate, de la maşini, la animale de companie, haine, parfumuri, dulciuri and you name it. Cred că la Balata se găseşte absolut orice vă trece prin cap. Şi toate astea, grămădite în nişte hale gen CAP, de te doare capul când te uiţi la ele şi te congelezi în timp ce cauţi ceva mai de Doamne ajută.

Şi credeţi-mă, tâmpenii sunt o grămadă. Dar printre toate astea mai sunt şi multe chestii super faine. Hidden gems if you like. Cum ar fi rimelul meu de la MAC sau geaca Burton :D . Singura problemă este să şi pui mâna şi să cauţi (ceea ce mie nu îmi place foarte mult).

Bineînţeles că la un moment dat era congelată. Şi sub nici o formă nu o să mai merg la Balata în această iarnă. Dar aşteptaţi numai să vină primăvara şi s-ar putea chiar să devin client fidel :) )). Cine ştie ce sandale Gucci îmi mai cumpăr :D .

Voi ce părere aveţi despre astfel de târguri?

Tags: , , , , ,

Andra on December 14th, 2014

Weekendul acesta am tăiat porcul. De fapt ai mei l-au tăiat pentru că eu am contribuit mult prea puţin, dar am analizat foarte mult :D .

Adevărul este că tăiatul porcului e treabă dificilă şi puţin cam murdară (ca să fiu delicată), dar dacă o analizezi la rece, este un proces foarte interesant. Adică, nu poţi să te trezeşti aşa într-o dimineaţă şi să îţi spui Azi o să tai un porc, după care să te apuci de treabă de parcă ai face pâine cu ou. Trebuie să ştii cum să îl omori, cum să îl porţionezi şi mai ales care parte de carne merge unde.

De exemplu, eu nu aveam nici cea mai mică idee că pe slănină nu trebuie lăsată carne pentru că se râncezeşte sau se întăreşte. La fel, nu ştiam că dacă spargi splina în timp ce scoţi organele conţinutul ei alterează carnea şi tot ce atinge, făcându-le de nemâncat. Am mai aflat şi că guşa (un fel de slănină pe care se lasă puţină carne şi care se fierbe, după care se condimentează cu boia şi ulturoi şi nu mai ştiu ce) se face doar dintr-o anumită zonă a porcului, nu de unde îţi vine ţie bine.

Dar ceea ce m-a şocat cel mai mult este posibilitatea foarte ridicată ca toate cunoştinţele ce ţin de tăiatul porcului să se piardă încet încet pentru că nu mai sunt oameni dispuşi să facă munca murdară. Nu mai există măcelarii care să taie porcul. Reţetele se pierd. Şi să fim serioşi, la Sălaş se prepară cu totul altfel toate ce ţin de porc faţă de alte zone. Deci nu, nu putem să căutăm reţetele pe google.

În condiţiile astea, mă întreb ce ar fi de făcut. Pentru că nu sunt ferm convinsă că eu, când o să vină momentul, o să fiu capabilă să tranşez un porc… sau să curăţ intestinele… sau să şterg sângele sau mai ştiu eu ce (de fapt ştiu, dar nu vreau să vă oripilez :) )). Pentru că nu m-a deranjat să văd toate acestea, dar eu abia am fost capabilă să ating anumite chestiuni cu vârful degetelor, deci nu mă văd prea curând efectuând munca murdară.

Sper să devin mai puternică. Sper să pot face toate lucrurile de care e în stare bunica mea (pe care o admir din ce în ce mai mult pe zi ce trece). Sper să pot păstra din tradiţiile existente, deşi acesta este printre cele mai grele obiective pe care mi le-am fixat vreodată. Şi mai mult decât orice, sper ca în momentul în care eu voi avea copii, să aibă şi ei ocazia să vadă toate lucrurile pe care le-am văzut eu până acum. Să nu fie nişte mici şoricei de apartament.

Cam asta e… voi aţi tăiat porcul? :) )))

Tags: , , , ,

Andra on December 8th, 2014

Să nu începeţi să râdeţi şi voi de mine ca şi Andrei. Înainte să accept să merg, am avut dubiile mele. Dar până la a fost chiar drăguţ.

Acum să vă lămuresc desprece vorbesc, nu? :) ))

Astă seară am fost la concertul lui Fuego, la Operă, cu Adriana. Am zis că hai să o încerc şi pe asta pentru că Adriana a mai fost şi i-a plăcut foarte mult, iar eu chiar vreau să fac multe chestii noi şi cute. Să experimentez cât mai mult. Să mai las la o parte prejudecăţile (pentru că în atâţia ani de viaţă am cules câteva :) )) şi să mă lămuresc singură cum stă treaba cu unele chestii.

Despre Fuego aveam cam aceeaşi părere ca foarte mulţi oameni, Aaaa, plângăreţu ăla cu împodobeşte mamă bradul. Şi chiar nu m-aş fi dus dacă nu era Adriana. Dar pe măsură ce cânta el acolo, pot spune că m-am simţit foarte bine. Nu a fost concertul tipic de colinde tradiţionale, a fost mai mult ceva gen… muzică patriotică de Crăciun :) )). El a schimbat vreo 5 ţinute. Au fost şi 2 dansatori. Şi chiar am descoperit câteva melodii care mi-au plăcut şi o să le mai ascult.

Au fost însă două chestii care m-au impresionat profund.

În primul rând, faptul că sala Operei era plină. Şi când spun plină, nu mă refer doar la bătrâni (deşi jumătate dintre spectatori erau trecuţi de prima tinereţe :) ))), erau şi părinţi cu copii mici şi chiar şi persoane tinere, multe persoane tinere. Ba mai mult, am căutat pe Facebook pagina lui oficială şi are peste 40.000 de likeuri. Deci clar nu e el aşa ciuri buri.

În al doilea rând, au fost câteva melodii pe care efectiv le cânta sala cu el. Nu mi-a venit să cred. Galbenă gutuie a ascultat-o inclusiv mami pentru că am sunat-o pentru că ştiam că îi place.

All in all, a fost chiar fain concertul. Mi-e milă de fete pentru că mâine o să le terorizez :) ).

Voi cum aţi început săptămâna? :D

Tags: , , , , , , ,

Andra on December 7th, 2014

Weekendul acesta am avut 2 activităţi principale: am dormit şi am văzut filme.

Am început cu Deliver us from evil, pe care l-am văzut aseară cu Andrei. A fost foarte fain filmul, pentru genul horror that is. Nu prea scârbos, cu suficient de multe scene de suspans şi un popă super drăguţ, care numai cu gândul la biserică nu te ducea :) )) (Edgar Ramirez, în caz că vreţi să îl căutaţi :D ). Mi-a părut rău că nu l-am văzut la cinema, dar poate a fost mai bine aşa pentru că sub plapumă m-am ascuns mai bine decât aş fi putut-o face într-o sală de cinema :) ). Povestea nu are rost să mă apuc să o spun. O să menţionez doar că filmul este realizat după o poveste reală şi că este despre demoni. Pam-pam!

A urmat Home alone, primul, my all time favorite Christmas movie. Cred că l-am văzut cel puţin de 10 ori şi probabil o să mă uit la el şi când o să am 100 de ani. Şi dacă nu îl mai dau la televizor, o să îl descarc să îl am acasă. Nu cred că a fost copil în istoria filmelor care să îmi placă mai mult decât Kevin şi nici alt Kevin mai bun decât Macaulay Culkin. De fapt totul era perfect la Singur acasă. Nu pot spune că există ceva să nu îmi placă sau să mă plictisească la acest film. Ba chiar râd, de fiecare dată, cu gura până la urechi. Şi da, săptămâna viitoare mă uit CLAR la Home alone 2.

Apoi, duminică dimineaţa, m-am trezit cu noaptea în cap şi am băgat rapid un episod de Supernatural şi unul de The vampire diaries. Singurele seriale la care mai am timp să mă uit. La primul pentru că îl iubesc pe Dean :D şi la al doilea pentru că se uită şi fetele şi mai dezbatem şi noi :) )).

Şi nu în ultimul rând, în această seară am văzut The Giver. A fost ok filmul. Puţin ciudăţel şi cam ambiguu sfârşitul, dar am plecat de la premiza că probabil o să fie o continuare, pentru că nu are cum să fie normal aşa final… oricât de deschis s-ar fi vrut el. Totuşi, dacă nu aveţi ce face, puteţi să aruncaţi o privire peste el. E genul de film care mie cel puţin îmi aminteşte că oricât de aiurea ar fi lumea asta în care trăim, s-ar putea muuuult mai rău. Şi că emoţiile noastre sunt ceea ce ne face pe noi oameni, ceea ce ne dă putere, iar faptul că suntem diferiţi este o binecuvântare, nu un blestem.

Voi ce aţi făcut în weekend?

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Andra on December 6th, 2014

A fost bine că am scris scrisoarea pentru moş Nicolae aici, chiar dacă a fost pe ultima sută de metri, pentru că am primit tot ce mi-am dorit, ba chiar mai mult.

La petrecere m-am distrat super fain, mai fain decât m-aş fi aşteptat poate (pentru că am stat mai mult decât m-aş fi aşteptat) şi totuşi, m-am trezit de dimineaţă şi am mai mers şi la lucru. Bineînţeles că elanul m-a ţinut doar vreo 4 ore, după care am venit acasă şi am dormit 3 ore :) )).

În ceea ce-l priveşte pe Moş Nicolae, a fost foarte darnic cu mine. Nici nu mă aşteptam să primesc atât de multe, printre altele şi un băţ şi o pereche super drăguţă de cercei, care nu credeam că o să îi am vreodată pentru că îi aparţineau Adrianei. Şi ştiam că îi plac, iar faptul că a ales să se despartă de ei ca să mi-i ofere mie, a fost cireaşa de pe tortul cadoului. Adică, nu ştiu câţi oameni ar renunţa la ceva ce le aparţine şi le place pentru altcineva şi nu sunt foarte sigură că eu aş face-o. Deci Adri, u rock! :*

Surpriza surprizelor a venit însă de la Bialog, unde, fără să mă aştept deloc (pentru că eu câştig foarte rar prin random.org), am fost aleasă ca prin minune pentru a primi 2 ghiduri turistice, pe care sper să le pun to good use cât de curând. Mai ales pentru că unul dintre ele este pentru Berlin, iar eu îmi doresc de o grămadă de vreme să vizitez capitala Germaniei. Deci abia aştept să le primesc.

Acum trebuie să vă las pentru că am de vizionat un film cu al meu frăţior.

Vouă ce v-a adus Moşul?

Tags: , , , , ,

Andra on December 5th, 2014

Îţi scriu această scrisoare deschisă pentru că nu am avut timp să ajung la poştă şi aşa pot ajunge la tine şi dorinţele mele. Ştiu că m-am trezit cam pe ultima sută de metri, dar am auzit că tu îndeplineşti dorinţele oricât de târziu ar fi ele exprimate, so here goes:

Nu îmi doresc pace în lume pentru că asta nu depinde de tine şi nici o mărire de salariu pentru că nu eşti şeful meu. Ştiu că deja ai pregătit ceva drăguţ, drăguţ pentru mine pentru că m-ai tot auzit plângându-mă, iar unele cadouri mi le-am făcut singură (să nu te superi, dar nu mai aveam răbdare :D ). În schimb, vreau să te rog 2 lucruri foarte importante:

1. Să ne distrăm de minune astă-seară la chef

2. Să îmi aduci un băţ, pentru că nu mi-l pot lua singură şi puţin îl merit :) ))

Poate la anu’ o să mai lungesc lista, dar acum cam asta e :D . Mulţumesc pentru surprizele pe care le-am primit deja şi la care nu mă aşteptam. U rock!

Acum te las pentru că eu trebuie să mă pregătesc de petrecere şi tu ai ceva drum de străbătut şi cizmuliţe de umplut.

Cu drag,

Andra

Tags: , , ,

Andra on December 4th, 2014

Când am început toată treaba asta cu blogul tot ce îmi doream era sa scriu. Să înlocuiesc cumva jurnalele mele cu poveşti care să îi încânte sau să îi inspire pe alţii. Apoi, totul a devenit cumva mai personal şi mi-am dat seama că, de fapt, este un mod de a ţine legătura în primul rând cu mine. Ca să văd eu, peste ani şi ani, ce mi-a plăcut, ce m-a enervat, ce am iubit, ce am vizitat, ce am citit, chiar şi ce am mâncat, la un moment dat al vieţii mele. Şi cumva, restul lumii a trecut pe locul 2 (asta a fost după primii hateri, moment în care mi-am dat seama că nu vrea să mă citească ar face de bine să mă lase în pace pentru că aici este dictatură).

În curând blogul meu va împlini 5 ani şi dacă vă întrebaţi de ce nu sunt încă celebră… nu ştiu ce să vă spun :) )). Probabil viaţa mea nu este suficient de interesantă sau eu nu sunt suficient de consecventă. Dar şi faptul că am unele perioade în care dispar cu totul din peisajul virtual a contribuit la moartea pasiunii :D .

Totuşi, lipsa de stea pe aleea bloggerilor nu înseamnă că o să mă las de meserie.

În nici un caz!

Pentru că mie îmi place la nebunie blogul meu. Şi ca să vă explic de ce, voi face o listă:

1. Îmi iubesc blogul pentru că pe el îmi pot manifesta inspiraţia creativă de tip Ion Creangă (aş fi spun Eminescu, dar eu nu scriu poezii :) )).

2. Îmi iubesc blogul pentru că datorită lui am ajuns să cunosc persoane deosebite, pe care nu le-am întâlnit niciodată faţă în faţă, dar care mi-au făcut viaţa mai frumoasă de câteva ori bune.

3. Îmi iubesc blogul pentru că m-a ajutat să particip la competiţii care mi-au stimulat partea competitivă, atât de neglijată de mine de multe ori.

4. Da, îmi iubesc blogul şi datorită premiilor pe care le-am câştigat prin intermediul lui (aş minţi dacă aş spune că nu).

5. Îmi iubesc blogul pentru că mi-a permis să promovez locuri care mi-au plăcut la nebunie, mai ales zona Haţegului… mai ales Sălaşul :) ))

Cam astea ar fi motivele, acum să vă spun ceva despre comunitate, nu?

Deşi nu sunt ceva expert, vă pot spune destul de sigur că blogosfera românească a înflorit în aceşti 5 ani ca o grădină atent îngrijită. Dacă atunci când ne-am apucat noi de Şcoala de Blog, erau o mână de bloguri româneşti, acum un procent destul de mare din utilizatorii Internetului au un blog (sau mai multe :) )), abordând cele mai diverse teme. Pentru mine, este un privilegiu să fac parte din rândul lor pentru că viteza cu care a crescut această comunitate arată că românii au fost foarte receptivi la această nouă metodă de socializare (până la urmă) şi că există foarte mulţi consumatori de bloguri. Ba mai mult, luând în considerare concursurile care se fac pe unele bloguri, putem spune că şi firmele au înţeles că noi, bloggerii, suntem formatori de opinie.

But with great power comes great responsability! (După cum bine spunea uncle Ben :) )))

Deci partea grea cade tot pe umerii noştrii. Pentru că avem obligaţia ca, indiferent de situaţie, să fim sinceri cu cititorii noştri. Să nu uităm niciodată că ceea ce spunem aici, pe blog, nu este al nostru în totalitate, ci este împărţit cu toţi cei ce ne citesc. Probabil de-asta eu, de cele mai multe ori scriu despre chestii pozitive. Când sunt atât de multe lucruri care v-ar putea face ziua mai proastă, măcar la mine pe blog să găsiţi un motiv de bucurie.

Deci la mulţi ani bloggeri! La mulţi ani, blogal! La cât mai multe campanii!!

Tags: , , ,

Andra on December 3rd, 2014

Să nu credeţi că am postat doar atâtea poze. De fapt andrac4 e plin de poze :) )). Am unul dintre cele mai active conturi, deci dacă vă plictisiţi… Restul, însă, cred că sunt mai potrivite pentru LVP. Revenind, uitându-mă peste poze mi-am dat seama că am avut o lună super faină. Păcat că a trecut aşa repede…

Noiembrie al vostru cum a fost?

noiembrie instagram

1. Portocola ca la Ineu :P

noiembrie instagram

2. Prăjitura făcută de mama Adrianei (super bună :D )

noiembrie instagram

3. Delicii făcute de mami (o să postez şi reţeta… la un moment dat :) ))

noiembrie instagram

4. Toamna pe strada mea

noiembrie instagram

5. Mircea :) )))

noiembrie instagram

7. Grădina noastră, înainte să vină frigul grămadă peste noi

noiembrie instagram

8. Culorile toamnei

noiembrie instagram

9. Cel mai galben copac ever!!!

noiembrie instagram

10. Toamna în Timişoara

noiembrie instagram

11. Aşa a venit  iarna…

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , ,