Andra on September 1st, 2014

Parcă nici nu-mi vine să cred că e septembrie. Nici nu am simţit vara asta. Nici nu am făcut cine ştie ce. Adică am călătorit, da! Şi am citit. Şi am văzut ceva filme, dar în rest… Parcă înainte trecea altfel vara.

A venit toamna şi parcă am nevoie de o schimbare, dar nu pot să-mi dau seama ce aş vrea să schimb exact. Cel mai la îndemână este părul meu. Schimbare vizibilă şi imediată, dar parcă îmi pare rău să îl mutilez din nou doar pentru că eu sunt apucată :) ) (da, am mai făcut-o şi da, mi-a părut rău :D ).

A venit toamna şi parcă am 1000 de idei, dar nu ştiu cum să le abordez. Sunt doar gânduri care zboară prin capul meu. Licurici pe care încă nu am reuşit să îi prind şi doar le admir zborul.

A venit toamna şi parcă mi-aş tatua Retezatul pe încheietura mâinii, dar ştiu că m-ar sugruma mami :) )).

Da, într-un final, odată cu toamna s-a întors şi mami, cu poveştile ei eterne despre şcoală şi mâncarea ei grozavă, cu poveţe şi poveşti şi cu vorbitul ei de una singură :) )). E tare bine să o am înapoi acasă.

A venit toamna şi vreau atât de multe încât aş putea umple 3 pagini de liste, dar cumva până şi de la asta mă abţin pentru că nu am nici cea mai vagă idee cum să materializez atâtea idei, mai ales în condiţiile în care în ultima vreme nimic nu merge aşa cum plănuiesc eu.

Dar e abia 1 septembrie şi toamna e lungă. Am timp să le învârt şi să le combin şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să iasă ceva-ceva din talmeş balmeşul dorinţelor mele.

Voi ce aşteptaţi de la toamna voastră?

Tags: , , ,

Andra on August 26th, 2014

…dar nu pot niciodată să tac…

Ştiţi că există regula aia că fetele trebuie să pară hard to get şi să aştepte ca proastele (da, ştiu că sună urât, dar este realitatea) lângă telefon, poate poate EL se va decide să sune? Ei, eu urăsc regula aia. De ce trebuie să aştept şi să mă prefac? De ce să stau şi să descânt telefonul şi când într-un final sună (dacă sună!!!) să aştept 3 secunde să mi se liniştească inima şi abia dup-aia să răspund, aşa semi-plictisită, de parcă nu m-aş fi gândit doar la el în tot timpul cât lui i-a luat să se adune şi să mă sune?

Mami zice că nu sunt deloc diplomată şi că spun lucrurile prea direct, dar nu înţeleg de ce aş risipi energia cu subtilităţi în condiţiile în care nu toată lumea se prinde de ele. De ce să nu spui direct ce vrei, ce necesiţi, ce simţi? De ce să te ascunzi după deget şi să te joci de-a şoarecele şi pisica? Că putem face asta dup-aia. Dacă suntem pe aceeaşi lungime de undă, ne jucăm cât vrei :) )).

Eu una cred că lumea ar fi un loc mult mai bun dacă oamenii ar spune deschis ceea ce cred. Pentru că toată energia pe care o consumăm ca să ne prefacem am putea să o folosim în scopuri constructive şi sigur am obţine mult mai mult.

Tags: ,

Andra on August 25th, 2014

Am constat asta cu stupoare în weekend, în timp ce mă plimbam pe cuculeiele Ţării Haţegului. Nu mi-a venit să cred când am observat primele frunze galbene. Am zis că e bolnav copacul, dar nu era doar unul singur. Şi nu mai sunt nici berze. Fructele cad din copaci. Iar mami mai are puţin şi termină vacanţa.

A venit toamna şi nu sunt pregătită pentru ea. Nu sunt gata pentru frigul permanent. Nu vreau iarăşi traficul infernal de dimineaţă. Nu îmi place deloc ziua din ce în ce mai scurtă.

A venit toamna şi eu am chef să mă plimb, dar nu mai am deloc zile de concediu. Deja visez la o plimbare la Sibiu. Nu ştiu de ce am asta în cap, dar deja mă văd pe marginea lacului, la Muzeul Astra. Sau la Ineu pe deal, mâncând strugurii Adrianei :) )).

a venit toamna şi acum că stau să mă gândesc, poate nu o să fie chiar aşa rău :) ))

Tags: , ,

Andra on August 21st, 2014

- Markus Zusak -

Am vrut să citesc această carte pentru că mi-a plăcut trailerul filmului, recunosc. Şi deşi nu am văzut încă filmul, cartea mi-a plăcut la nebunie. Este o carte extrem de frumoasă. Este o carte foarte sensibilă. Este o carte care m-a făcut să plâng şi am urât finalul. Dar chiar dacă ştiam de la început cum o să se termine aproximativ, pentru că povestea nu e deloc genul… suspans maxim… tot am citit-o de la un capăt la altul, cu sufletul la gură, pregătită să bocesc şi am iubit-o maxim!

Hoţul de cărţi este povestea lui Liesel, povestea oamenilor obişnuiţi din Germania nazistă, dar şi povestea morţii. Liesel este o fetiţă ce ajunge în grija familiei Hubermann. Liesel vede cum fratele ei moare şi, în timp ce trăieşte această experienţă traumatizantă, fură prima sa carte, Manualul groparului. Odată cu aceasta, ghidată de tatăl său adoptiv, Liesel pătrunde într-o lume minunată, o lume a poveştilor, care îi salvează viaţa.

Aş putea să vă spun mai multe despre carte, dar nu vreau să dezvălui atâtea. Ceea ce pot să vă spun este că, dacă o să citiţi Hoţul de cărţi sigur nu o sa vă pară rău. Povestea nu are cum să nu vă impresioneze şi nu are cum să nu vă deschidă ochii la drama pe care oamenii au trăit-o în Germania nazistă. Şi aici nu este vorba doar despre evrei. Pentru că toată lumea ştie că evreii au suferit. Dar au fost şi mulţi nemţi care au suferit. Au fost enorm de mulţi care s-au opus regimului şi au avut de suferit din cauza aceasta. Consider că a fost o carte instructivă de-a dreptul, pe lângă toate sentimentele pe care ţi le stârneşte.

Acum, ce aş mai putea spune? Spor la citit!

Tags: , , , , , , ,

Andra on August 13th, 2014

Săptămâna asta parcă nu se mai termină. Şi asta in condiţiile în care mâine plecăm, deci e săptămână scurtă. Dar căldura şi o grămadă de chestii de le-am avut de făcut şi de planificat şi-au pus amprenta asupra mea în mod clar şi cert. Culmea e că am făcut o grămadă de chestii faine, dar cumva, căldura mă face să uit de tot ce e frumos :) )).

Şi cum stăteam azi şi simţeam că mă duc de căldură, mă gândeam doar şi doar la vacanţele la Sălaş. Cum aş fi stat eu acum pe marginea barajului sau cum m-aş fi plimbat deseară prin sat. Cum aş mai fi dormit acoperită şi cum aş mai fi simţit aerul… că aici nici aer nu e. Şi când mai iau în considerare şi că în weekend nu stau acasă, ci mă plimb prin Bucureşti, mai că-mi vine să-mi bag pe româneşte piciorul şi să nu mai merg nicăieri.

Dar nu e acesta momentul să cedez în faţa vicisitudinii :) )).

Teen woolf, duş şi petrecere cu fetele. Somnul trebuie să mai aştepte.

Tags: , , , , ,

Andra on August 12th, 2014

Bineînţeles că în momentul în care am ajuns la Sălaş nu m-a mai interesat nici de jurnal, nici de impresii, nici de nimic. Dar adevărul este că acea ultimă zi de călătorie a fost epuizantă. Hai că dimineaţa, până ne-am plimbat pe la Râşnov şi m-am hilizit cu un băiat drăguţ, a trecut fără să o simt măcar, dar restul zilei… parcă eram captivă în cuptor.

Şi cum timpul meu este foarte scurt, o să vă expun acel 31 iulie cu bullets, scurt şi la obiect:

  • Cetatea Râşnov este cu siguranţă un obiectiv ce merită vizitat, iar luând în considerare planurile de dezvoltare existente pentru zona respectivă, eu zic să mergeţi până mai aveţi unde parca :) ))
  • Cetatea Făgăraş este de asemenea un obiectiv ce ar trebui luat în considerare, deşi mie mi s-a părut cam scumpă intrarea (20 de lei pentru un adult parcă), dar şi dacă o admiraţi din afară nu o să ieşiţi în pierdere pentru că puteţi vedea şi o grămadă de lebede, inclusiv o lebădă neagră
  • Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este din ce în ce mai comercială şi pe mine nu m-a mai impresionat, dar dacă nu aţi văzut-o, ar trebui să îi acordaţi o şansă pentru că s-ar putea să o găsiţi destul de interesantă.
  • Înainte să ajungeţi în Sibiu dinspre Braşov o să coborâţi un deal şi acolo sunt mai multe căsuţe unde se vând lactate. Trebuie să cumpăraţi cel puţin o dată caş afumat sau caşcaval afumat. După ce încercaţi o să îmi mulţumiţi toată viaţa. (Quick tip: caşul e perfect dacă este mai moale. Deci dacă vă dă tanti aia să gustaţi ceva mai uscat, mai încercaţi :D )

Cam asta ar fi… dar nu am terminat călătoriile pe anul acesta, deci s-ar putea să vă mai treziţi cu un jurnal de călătorie cât de curând :) ).

Tags: , , , , , , , ,

30 iulie 2014

După mai bine de o săptămână suntem din nou la Braşov. Ieri am ajuns în timp util la Bârlad, după ce am traversat Dobrogea încinsă. Am tranzitat iar Tulcea (şi chiar mi-a plăcut), am trecut cu bacul la Galaţi (pe o vreme excelentă) şi, la sugestia unui nene, am mers pe cel mai rău drum din toată Moldova până la Bârlad :) )). 

Oraşul acesta chiar mi-a plăcut. E micuţ, cochet şi liniştit. Au clătite bune şi un muzeu foarte fain, care chiar merită vizitat, deşi tantile alea sunt nişte scârbe. Dar na, probabil le-am întrerupt siesta, ce să zic? De fapt ştiu: scheleţii ăia in situ erau mai veseli ca ele. Asta spune tot, nu? :) ))

Habar nu am cum am adormit. Pe la 3 m-a trezit Andrei, dar nu mai ştiu ce a vrut, iar la 6 şi un sfert, cânt a sunat tata, îmi venea să sparg telefonul. De ce ne-am trezit aşa devreme? Păi ca să ajungem la Huşi, la un părinte bătrân, de la care vroia tata să primească binecuvântare. Eram mega adormită. Simţeam oboseala în fiecare por, dar până la urmă m-am mobilizat pe parcursul zilei. A trebuit să conduc, deci nu prea aveam de ales. Plus că a fost chiar plăcut drumul prin pasul Oituz, dar deja nu mai pot.

Tot ce îmi doresc este să ajung acasă la mine la Sălaş. Nici măcar Braşovul nu mai este suficient. Nici Mc, nici îngheţata. Poate dacă găseam Leonidasul deschis ce mă mai înveseleam, dar nu a fost să fie :) )). Acum asta e. Comand de pe net când ajung la Timi :D .

Până atunci, mai mâine şi sunt acasă, thank God!

Tags: , , , , , , ,

28 iulie 2014

Astăzi am făcut ultima mea baie la Sulina. Culmea, nu am făcut baie în mare, ci într-un canal al Dunării. De ce? Păi pentru că a venit ditamai viitura, plină de mâl şi yackyness şi toaaaate au ajuns în mare. A fost oribil. Şi spun eu asta, care chiar pot face baie cam… oriunde. Norocul noastru a fost că în zonă era un canal pe care se putea face baie şi pe care nu ajunsese viitura. Apa era caldă şi perfectă şi ne-am bălăcit până când aproape a apus soarele. Iar în jurul nostru zburau pescăruşii şi o egretă stătea pe malul apei. A fost chiar feeric.

29 iulie 2014

Acum suntem pe barcă şi mă coc. A fost frumos la Sulina, dar au existat şi neajunsuri. De exemplu, dacă mai vin vreodată aici, mă cazez cât mai departe de port. Pentru că să văd vapoarele acostând ziua a fost superb. Am stat şi m-am uitat mai ceva decât copiii mici. Dar să o aud toată noaptea cum elimină apa sau mai ştiu eu de ce îi merg motoarele este un coşmar (eu necesit linişte maximă ca să dorm bine… din păcate).

Şi m-au omorât insectele. Parcă toate erau mai mari şi erau peste tot, mai ales ţânţarii. În plus, Andrei a omorât aseară al doilea păianjen uriaş, iar după ce am văzut asta deja eram culmea paranoiei. Mi se părea că aud numai râcâituri de picioruşe şi bâzâit de aripi :) )) =))).

În rest, ce pot spune? A fost fain, o experienţă unică, dar e tare bine să mă îndrept spre casă, mai ales că acum merg cu Pasagerul, un vapor mult mai mare şi mai fain, iar în urechi aud muzica mea.

Tags: , , , , , , ,

Andra on August 5th, 2014

26 iulie 2014

Ieri am mers la cimitir. Nu,nu avem cine stie ce filme morbide, dar in trecutul ei, Sulina era un oras extra-cosmopolit. Si, pe vremea cand exista CED (Consiliul European al Deltei Dunarii), aici erau mare parte din natiile pamantului… sau cel putin toate din Europa. Deci e normal ca cimitirul sa ajunga obiectiv turistic.

Sunt ingropati aici englezi, francezi, greci, romani apartinand diverselor minoritati, romani romani, o printesa de la Constantinopol si un pirat. Da, ati citit bine. Eu si Andrei am mers la cimitir in special ca sa-i vedem mormantul. Ne-a luat ceva ca sa-l descoperim pentru ca, evident, nu exista placute cu indivatoare, dar am avut ce vedea: o placa mare cu ceva scris in greaca si ditamai capul de schelet cu sabiile incrucisate. A fost chiar tare.

Evident ca nu sunt bronzata. Cum as putea sa fiu cand venim mega haotic la plaja? La ora 8 jumate cand plecam noi acasa, soarele de bronzat e o biata amintire :) )). Probabil o sa trebuiasca sa stau la mama Serica la plaja. Dar nu ma mai mira nimic.

Azi, barca turu 2.

E tarziu si ar trebui sa dorm, dar nu mai pot de cald. Al doilea tur cu barca a fost si mai fain decat primul. Am vazut o gramada de pasari si nuferi albi si galbeni. Obiectivele au fost Lacul Rosu si Lacul Rosulet. La ele se putea ajuge din Sulina printr-un singur canal principal, dar acesta nu este deloc amenajat. Adica nimeni nu il mai si dreneaza din cand in cand. In conditiile astea va dati seama ca are toate sansele sa se inchida la un moment dat, dar sa speram ca nu va fi cazul.

Am vazut gainuse de balta (de care nici nu stiam ca exista), vreo 3 feluri de starci, multe rate, un uli pasaresc, ceva cormorani si, din nou, pelicani. Iubesc pelicanii. As lua 1 acasa, atat de mult imi plac. Sunt ca niste little battleships :) )).

Si nuferii erau frumosi. Atat de eleganti, de delicati. As vrea si un lac cu nuferi :) )).

Sa ma plimb prin Delta, pe canale, a fost absolut GENIAL! Este extrem de trist ca zona aceasta, atat de frumoasa, nu este mai accesibila turistilor. Si singurul meu regret este ca nu am ajuns si in padurea Letea, sa vad caii salbatici. In rest, cu tantari cu tot, a fost superb!

Tags: , , , , , ,

Andra on August 4th, 2014

25 august 2014 – vineri (cred :) ))

Ce as mai putea spune despre Sulina? E un oras MORT! Industrie nu mai exista, nici macar vreo fabrica fish related. Oamenii de aici, putin peste 3000, traiesc din turism si putin pescuit + ce o fi insemnand vama. Atat! Si asta in conditiile in care plaja s-a facut singura. Nu a amenajat-o nici Duhu’! Iar Elena Udrea, cu proiectul ei, vroia sa o privatizeze si sa puna o taxa. 

In rest, e chiar cute aici… daca treci peste tantari… multi si verzi tantari. Care intra peste tot si pe care doar 3 tone de Autan ii tin la distanta, iar in momentul in care ai ratat o zona, acolo se pun gramada. Din fericire, apar doar seara, deci e bine.

Sulina are si 2 faruri. Farul vechi, construit pe la sfarsitul lui 1800, e acum muzeu. L-am vizitat si noi si ne-am minunat. De ce? Pai pentru ca el e la 10 km!!! de noul far. Exact! Atat de mult a inaintat uscatul in 100 si ceva de ani. Nu mi-a venit sa cred cand am citit. Si vreau sa fac rost de Europolis, pentru ca acolo la far ii tot dadeau cu Jean Bart si cartea lui si chiar m-au facut curioasa.

Mai este si un cimitir cosmopolit, dar inca nu l-am vazut. Azi, in schimb, am facut prima noastra calatorie cu barca si a fost super fain. Am mers pe canal pana la revarsare si, pe langa o multime de pasari, am vazut si ruinele a ceea ce candva erau afaceri profitabile. Am avut si noroc sa nimerim un nene barcagiu care stia o gramada de chestii. De la revarsare am mers la insula cu pasari, unde erau o gramada de cormorani si pescarusi si albatrosi si 2-3 pelicani absolut geniali! Se plimbau ca baronii printre pasarile mai mici :) )). Daca plecam fara sa vad pelicani declaram clar ca am venit in Delta degeaba. 

Cand am iesit de pe canal in mare a fost ciudat. Barca noastra se clatina de colo colo. Tata era extra-emotionat. Andrei se delecta de-a dreptul. Mami nu zicea nimic, iar mine nu-mi era frica, dar nici nu mi-ar fi placut sa fiu acolo fara barca :) )).

Am vazut si o epava, ceva nava comerciala turceasca ce a esuat acum 4 ani si pe care nu l-a mai luat nimeni de acolo. Probabil nici nu o sa-l mai ia nimeni vreodata, dar asta e alta mancare de peste :D .

Inapoi in oras nu am mai ajuns pe canalul principal, ci prin Golful Musura si apoi prin ceva brat care se scurge in canalul Sulina. Asta mi-a placut cel mai mult: sa merg printre campuri de stuf (stiu ca nu se spune campuri de stuf, dar cum nu stiu exact care este denumirea oficiala, o lasam asa :D ). 

Tags: , , , , , , , , ,