Blue for Bucharest

comic con 2015

Ultimul meu autor preferat, Andrei Ciobanu, a carui carte, Suge-o, Ramona! a reusit sa bat 50 shades of Grey in topul meu :D

Sper că sunteți pregătiți pentru o altă vineri de fashion pentru că nu vreau să mă las de ea :D .

Deci lasam povestile despre Budapesta pe maine pentru ca astăzi o să vă arăt câteva poze din a doua zi petrecută la Comic Con, care mi-a plăcut la nebunie și despre care am vorbit mult mai mult aici. Nu o să mai spun că a fost minunat și extraordinar, ci o să ma limitez la câteva informatii referitoare la ceea ce am purtat.

Rochița mea albastră e de la Esprit și este perfectă pentru că are buzunare. Cum sunt un om obsedat de telefonul meu mobil, hainele mele trebuie să aibă buzunare. Evident că nu au toate, dar rochița aceasta minunată din bumbac nu mă dezamăgește niciodată.

În picioare am purtat Conversi, because I love them. În materie de papuci sport, sunt preferații mei. Am vreo 3 perechi și nu m-au dezamăgit niciodată. Sunt super comozi și super rezistenți, iar ai mei, fiind un fel de blue jeans cu floricele se încadrează perfect în peisajul acestui sezon.

Ghiozdanul o să îl mai vedeți, deci dacă vă place căutați și voi unul pentru că momentan aveți de unde alege.

Iar pe seară am adăugat o vestă super drăguță de la C&A, împrumutată de la Alina.

Și veste o să mai vedeți la mine pentru că am o pasiune pentru ele momentan :D .

East European Comic Con 2015

Cărturești Carusel

Centrul Vechi

The fashion drink

Budapest diary

Ok, nu credeam ca o sa imi ia atat de mult sa ajung sa scriu, dar, ca intotdeauna, sa petrec timpul cu ai mei presupune foarte mult them time si foarte putin me time.

Sunt putin congelata pentru ca ne-a prins o mega furtuna si tot ce pot face este sa sper si sa ma rog sa nu tina decat in noaptea aceasta, iar maine sa avem timp favorabil pentru mai multe plimbari. Insa pana maine mai e si acum trebuie sa va vorbesc putin despre ziua aceasta (n.a. ziua aceasta inseamna miercuri, 20 mai 2015):

Pentru mine, este vizita nr 3 in Budapesta si orasul imi este din ce in ce mai drag. Prima oara l-am vizitat prin ianuarie. Nu m-am impacat prea bine cu frigul, dar a meritat. Apoi a fost Hungaroexpo in martie. Atunci tot am prins vreme mai buna si am apucat sa mai si vad cate ceva.

Acum insa este perfect! Vremea azi a fost super buna si, ca intotdeauna, luna mai rocks!

Am ajuns in Budapesta pe la 1. Am socializat perfect cu Ioana (a.k.a. GPS-ul nostru) si ne-a dus la destinatie cum nu se putea mai bine. Cum am calculat rau ora la care ar fi fost indicat sa plecam, credeam ca o sa trebuiasca sa stam o ora aiurea pe langa hotel, insa cei de la receptie au fost super draguti si ne-au dat camerele imediat.

Hotelul nostru, Danubius Sport Arena, este ft tare. Nu e chiar preferatul meu dintre toate cele in care am stat pana acum, insa imi place. Camera este ok. Avem vedere direct spre ditamai arena sportiva OZNica si spre oras. Avem piscina, chiar daca ar putea sa fie ceva mai mare, sala de sport, sauna, wifi. Ce am mai putea sa cerem?

Dupa un dush scurt si 5 minute de odihna am plecat la plimbare prin oras. Cum noi mai fuseseram, dar tata nu, ne-am orientat destul de rapid si l-am dus la obiectivele noastre preferate si cele mai accesibile. Am inceput cu Palatul Parlamentul, building that I love, o mica plimbare pe malul Dunarii (am verificat apa, era numai buna pentru o baie :D ), apoi pe stradutele intortocheate in cautarea Bazilicii Sf. Stefan. Am facut un mic popas la o terasa cocheta unde am baut o limonada acceptabila, iar cand am ajuns la bazilica am constatat ca nu eram imbracati adecvat pentru a o vizita.

Ghinion!

Din fericire, inghetata poti manca orice ai purta, iar aici este o gramada. Eu am incercat orez cu lapte si scortisoara si mi-a placut la nebunie :D .

Am mai descoperit si ceva patiserie/brutarie cute unde printre melci cu cacao, prajiturele si ceva saraturi am gasit paine cu afine. Nu mi-a venit sa cred. Evident ca am cumparat una si chiar era super buna.

Intorsi la hotel am trecut direct la piscina, apoi putin fitness la sala si last but not least, turul 2 de piscina.

Cand ne-am trezit noi ca mai trebuie sa si mancam am constatat ca afara incepuse sa bata vantul din toate puterile. Ne-am mobilizat si am plecat rapid in cautare de Burger King si, lejereanu, am stat sa mancam acolo.

Big mistake!

A inceput o ploaie torentiala de toata frumusetea. Andrei deja isi facea planuri sa doarma pe bancuta la Burger King, eu radeam de un tip care a facut dintr-o borseta geaca (!!!!), dar pana la urma am decis sa riscam si sa plecam (in momentul in care ploaia si-a mai redus din intensitate).

Aceasta s-a dovedit a fi cea mai inteleapta decizie pe care o puteam lua. Desi ne-a mai prins o tura de ploaie, acum suntem safe and sound, pregatiti pt The judge.

Avengers: Age of Ultron

Am așteptat ceva după filmul acesta, dar nu m-a dezamăgit. A avut tot ce îi trebuia unui film pentru a fi perfect, chiar dacă glumele de început au fost puțin cam răsuflate și chiar dacă, la un moment dat, Iron Manii albaștrii semănau mult prea bine cu roboții din I robot.

Povestea este destul de simplă: Răzbunătorii se luptă cu unii, pun mâna pe ceva pe nu pot controla, Tony Stark vrea să fie el mai deștept ca toată lumea și așa ajunge să apară Ultron, un robot cu inteligență artificială și apucături psihotice care ajunge la concluzia că singura metodă prin care poate salva lumea este să o distrugă. 

Bineînțeles că sunt multe lupte. Thor și Captain America sunt la fel de minunați :D . Iron Man are același umor și același fel enervant și fermecător de a fi care le face pe femei să îi pice la picioare. Se înfiripă povești de iubire. Unii primesc mai multe responsabilități. Ies la iveală secrete din trecut. Și se crează cadrul pentru filme viitoare cu supereroi.

Filmul nu are cum să nu te prindă. Nici nu îți dai seama unde zboară timpul și din care pălărie va ieși următorul iepure. Deci este un film care trebuie văzut, chiar dacă nu vă veți bucura de el la cinema.

Hello, my name is Friday!

M-am gândit mult dacă să mai adaug sau nu blogului și am zis că totuși e mai bine așa.

Welcome to Andra’s fashion Friday!

Și ca să încep cu dreptul rubrica de fashion, am zis să îmbin utilul cu plăcutul și să vă arăt ce am purtat weekendul trecut la București, ce am mai văzut, dar și cu cine am petrecut timpul.

Despre prima mea zi la București puteți citi totul aici. Despre ceea ce am purtat o să vă spun în continuare în detaliu:

Eu sunt o persoană extrem de comodă, deci aleg de fiecare dată haine cât mai casual. Știam că o să mă plimb mult și că am nevoie de ceva cât mai lejer, așa că am mers la sigur cu o pereche de jeanși pe care îi iubesc, achiziționați de la un outlet din Timișoara și care îmi plac la nebuni pentru că arată super bine chiar dacă îi îndoi. Tricoul meu este de la C&A și este special pentru zilele de vineri. De când îl am l-am purtat doar vinerea și chiar nu mă gândesc să îl port în altă zi. Cât despre încălțăminte, am mers la sigur cu ultima mea achiziție de la U-man, o pereche de skateri roz de la Osiris.

Nu mi-a luat mult nici să îmi aleg accesoriile. Am luat ghiozdanul pentru că știam că o să car multe cu mine (al meu e nameless, dar acum găsiți ghiozdane peste tot, Meli Melo și C&A fiind doar câteva dintre magazinele care îmi vin acum în minte). De ceasul meu Daniel Klein nu mă mai despart de când l-am primit de la Andrei, iar restul accesoriile o să vi le spun cu altă ocazie pentru că acum nu le-am făcut nici o poză suficient de bună.

 

comiccon 2015

Jurnal de călătorie – ComicCon 2015 – part 4

10 mai 2015

Iar în tren.

Ziua de azi nu a avut chiar finalul pe care l-aș fi dorit, dar sunt prea obosită ca să mă plâng. Cred că după weekendul acesta tot ce îmi doresc, dar nu o să se întâmple, este să dorm. Mâine, în schimb, voi trece pe energizante ca să rezist. Sper doar să mă odihnesc puțin pe tren.

A fost trist că, după 2 zile atât de pline, azi a trebuit să pierdem vremea aiurea în gară. Ploaie proastă! Parcă nu putea să plouă de la 5 până se plictisea…. Dar asta e, nici vremea nu mai e ce-a fost :) )). Și am mai socializat și noi cât de cât.

Gara de nord continuă să fie foarte scary pentru mine. Am încercat și azi să o analizez mai bine, să o văd din altă perspectivă, pentru că de potențial nu duce lipsă, dar nu am cum. Sunt prea mulți boschetari și aurolaci în preajmă ca să mă simt vreodată în largul meu.

Acum mă așteaptă the long way home. Numa’ bine am vreme să diger unele chestii, să le analizez și să iau hotărâri. There are always plans to be made :D .

Jurnal de călătorie – ComicCon 2015 – part 3

Sâmbătă – 9 mai 2015

Ieri m-am culcat super târziu, iar dimineața am fost zombie. Ne-a trezit Marinel, atât eram de morți. Dar ne-am mobilizat într-un final și, cunoscând traseul, am pornit spre Comic Con. Deja aveam o grămadă de planuri pentru azi. Pentru mine însă, în vârful listei, se afla întâlnirea cu Adriana. Măcar aici să mă văd cu ea.

Deci după 2 paneluri cu Dani pe net și Bromania, de care nici nu auzisem :) , m-am reunit cu Adriana la aerograph tattoo. Am vorbit o grămadă, am recuperat, ne-am tatuat :) )). We are both ninjas :D .

Am văzut o grămadă de oameni costumați și mi-a plăcut maxim. La anu’, dacă mai vin, mă costumez ca să facă lumea poze și cu mine :) )) =))).

Deși nu mă așteptam deloc, am ajuns să cumpăr Suge-o, Ramona! și să mi-o semneze Andrei :D . I was so psyched. Credeam că singura mea șansă s-a dus atunci la TM.

Astăzi Comic Conul este mult mai fain. Sunt foarte mulți oameni. E mega nebunie! Abia aștept să văd pozele toate, să scriu liniștită pe blog… să îmi înrămez caricatura pentru LVP :D .

23:43

Oficial sunt leșinată! Nu mai pot de picioare și tot ce îmi doresc este să dorm. Comic Con este o experiență absolut genială pe care, în mod clar și cert, vreau să o repet, doar că având mai mulți bani :) )).

După multe învârtiri și după ce m-am distrat maxim cu melcul, am pornit spre Centrul Vechi pentru un mult planificat encounter cu tata la Cărturești Carusel. Librăria este absolut genială, cea mai faină în care am fost eu ever! Deși secțiunea beletristică este extrem de prost organizată. Abia am reușit să găsesc câte ceva. În rest, mi-a plăcut maxim. Iar limonada este de nota 10.

Pe la 9 seara noi ne plimbam lejer prin Centrul Vechi. De fapt nu lejer, pentru că erau 539247 de oameni. Parcă tot Bucureștiul era acolo. Dar cel mai mult m-a șocat clubul Mulanruj, al cărui nume era scris exact așa. Cum să îți numești clubul Mulanruj???? Zici că esti ultimul retardat care nu știe să scrie sau să citească. Am fost profund impresionată de acest aspect al vieții de noapte bucureștene.

Cum părea obligatoriu, am băut și ciocolată caldă de la Starbucks, la sugestia Roxanei. A fost prima din viața mea, dar chiar a fost super bună.

Jurnal de călătorie – ComicCon 2015 – part 2

8 mai 2015

Ok, sunt moartă de oboseală, am o bășică de toată frumusețea, nu am apucat să vorbesc cu tata, dar pot spune că am avut o zi super.

Hotelul îmi place la nebunie, chiar dacă sunt niște ahtiați după bani și nu ne lasă să folosim piscina decât contra cost. De parcă ar păți ceva dacă am face și noi o baie. Doar nu stăteam un secol, pentru că nu am venit la București ca să stau atârnache la piscina lor. Singurul care le mai spală din păcate este micul dejun care este absolut genial.

Pe la prânz am avut o mică reuniune de familie. Ne-a dus Gabi la Berăria H, which is huge, în Herăstrău. Aici m-am minunat ca la a 8-a minune a lumii de dimensiunile localului, am ascultat muzică super bună, am băut o limonadă și m-am amuzat de Gabi care se lupta cu cel mai mare șnițel pe care l-am văzut eu ever! Mi-a părut de-a dreptul rău când am plecat, iar acum chiar îmi doresc să ajung la un party acolo.

Cum tot eram în Herăstrău, am zis că ar fi cazul să vedem și Muzeul Satului. A fost o plimbare super lungă, dar chiar ne-am distrat. Deși sunt destul de sigură că nu am văzut tot :) )).

După muzeu am mers să mâncăm. Era necesar. Așa am descoperit că bucureștenii (sau poate doar Roxi) le spun la autobuze mașină. De ce ai face așa ceva?

Evident că traficul din București nu ne-a permis să mai și ajungem înapoi la ComicCon la timp.Deci am fost tot pe fugă, Alina fiind sigură că nu mai ajunge să-l mai vadă pe Osric Chau. Era toată roșie :) )). Mie nu îmi plăcea să fug. Dar cumva, cu chiu cu vai, am ajuns în timp util.

Înainte de impresiile mele despre Comic Con, să vorbim puțin despre Romexpo. It  is huge. Dar de ce naiba nu au niște care să care oamenii de colo-colo nu înțeleg. Singurul meu regret este că al nostru Comic Con nu este în Pavilionul Central.

În rest, am așteptat mult după Alina, m-am uitat la figurine, m-am minunat de prețuri, am făcut poze, a fost super drăguț.

Să nu uităm de Ziua Europei de ieri de la metrou. Era Croația la Aviatorilor și am primit o grămadă de pliante și chestii.

Jurnal de călătorie – ComicCon 2015

Weekendul care tocmai a trecut a fost foarte agitat pentru mine. Și cum, din păcate, nu am cum să transmit live trăirile mele din călătorii, sunt nevoită să recurg la bătrâna foaie și bătrânul pix și să vi le redau la întoarcere. Această tehnică, deși nu foarte eficientă în secolul vitezei, mă ajută să mă conectez la realitate și să îmi mai revizuiesc și eu caligrafia, care a ajuns sub orice critică.

Acum, sper că sunteți pregătiți pentru serie pentru că nu aveam cum să scriu puțin, deci nu avea cum să fie un singur articol :) )).

Vineri – 7 mai 2015 – 13:59

Doamne, ce urât pot să scriu. Trebuie să mai exersez pentru că am început să scriu cu picioarele.

Dar să trecem peste. 

Nu știu ce a fost cu starea de agitație de azi. Când am ajuns în gară îmi era de-a dreptul rău de la stomac. Îmi era frică, la un moment dat, să nu vomit pe peron. Parcă aș fi o sălbatică din aia nescoasă din casă. Eu, care am fost în 1000 de călătorii. 

Trebuie să mă mobilizez mai des, să mai las mașina. M-am obișnuit super comod, să plec când vreau și să vin când vreau, dar viața asta nu e doar ce vrem noi. Așa că sunt destul de sigură că drumul acesta o să-mi prindă foarte bine. Mai ies și eu din bula mea, mai dau ochii cu lumea. 

17:24

Hai că nu e așa de rău cu trenul. Am terminat deja brățara lui Andrei, am scris, am desenat, am făcut și poze. Nu înțeleg de ce becurile merg non stop ziua în amiaza mare, dar cine sunt eu să pun asemenea întrebări? Trenul meu vine de la Budapesta și este super fain. Avem climă și măsuțe și uși automate și prize. Baia tot miroase, dar pare suficient de salubră. Și îl desparte de perfecțiune doar spațiul minimal de la picioare. Plus că avem și kind of magazin, adică un nene care se plimbă de colo-colo și vinde. 

Iar eu am muzica mea, deci viașa e frumoasă.

Războiul ciocolatei

- Robert Cormier -

Sunt foarte indecisă când vine vorba despre cartea aceasta. Nu pot spune nici că mi-a plăcut la nebunie, nici că nu mi-a plăcut deloc. Mi-a plăcut ideea, dar nu și finalul. Ceea ce nu cred că vă mai miră :) )).

Mi-a plăcut ideea de a fi diferit, de a schimba cumva lumea. Să îndrăznesc să tulbur universul? este o întrebare puternică pe care cred că ne-o punem fiecare dintre noi, conștient sau inconștient, cel puțin o dată în viață. Și felul în care această întrebare a fost introdusă într-o carte scrisă în anii ’70, în care acțiunea se petrece într-un liceu a fost o surpriză extrem de plăcută pentru mine.

Presupun că mult timp am detestat finalurile triste pentru că trăiesc uneori pe norișorul meu roz. Dar viața nu este doar norișori roz și după ce am acceptat acest fapt mi-am dat seama că până și finalurile triste au învățături în ele, iar din cartea asta am învățat destul de multe.

Dar să vă spun puțin povestea, nu?

Jerry Renault este elevul unui liceu de prestigiu care încearcă să intre în echipa de fotbal și se luptă cu pierderea mamei sale. Zi de zi el își pune întrebări existențiale, însă viața sa nu pare să fie cu nimic diferită de cea a colegilor săi până în momentul în care refuză să participe la acțiunea anuală de vânzare de ciocolată a școlii. 

Nu o să vă spun ce i se întâmplă lui Jerry pentru că stric tot farmecul. O să vă spun însă că Războiul ciocolatei este povestea lui David și a lui Goliath. Este lupta împotriva conformismului. Este povestea unei singure decizii care ar putea să schimbe o viață.

Acum urmează Spoilerul!!!!!

Nu mi-a plăcut finalul pentru că Jerry nu iese învingător în lupta sa, dar mai mult decât atât, el pare să piardă în lupta cu viața. Pentru că în final se dă bătut. Iar asta mi s-a părut foarte trist. Eu nu m-aș da bătută niciodată.

Dar nu vă lăsați descurajați și citiți cartea. Merită!

Când te ia vara prin surprindere

Deja nici nu mai știu cum să mă adaptez la vremea de afară. Parcă și corpul meu e derutat, săracul. Mă îmbrac ba prea gros, ba prea subțire, ca să nu mai vorbim despre papuci, de care nu sunt niciodată sigură. Dacă mâine port sandale, pot spune liniștită că în 3 zile am trecut prin 3 anotimpuri diferite :) )). Luni era încă toamnă la mine, mai spre iarnă așa, deci am luat ghetele. Azi am evoluat la teniși și balerini după-masa. Iar pentru mâine am pregătit sandalele. Mi-am aplicat chiar și lac de unghii pe unghiile de la picioare ca să fiu în tot tonul cu vara.

Partea cea mai cruntă cu această vară care a dat peste noi este că nu știu cât o să țină. Și eu joi plec la București, deci trebuie să fac bagaje, deci ce să îmi iau cu mine?

Mă frământă întrebarea asta de săptămâna trecută :) )). Pentru că merg cu trenul, deci trebuie să mă limitez cu bagajul, iar eu nu am habar cum să fac asta. De când mă știu întotdeauna am cărat prea multe haine după mine peste tot pe unde am fost. Pur și simplu nu sunt capabilă să pun cap la cap 3 ținute pe care să le și port exact cum le-am gândit acasă. Mă gândesc tot timpul că dacă nu o să îmi mai placă atunci când ajung acolo? Dacă o să se strice vremea? Dacă nu ar trebui totuși să mai iau 3 tricouri de rezervă și o pereche de papuci :) ))? Dacă o să ajung acolo și o să realizez, subit, că tricoul X sau rochița Y ar fi fost perfectă, dar eu le-am lăsat acasă? Deci bag și bag, iar când merg cu mașina e ok. Acum însă, merg cu trenul.

Dar să revenim la subiect… de fapt la titlu.

Când te ia vara prin surprindere nu ai de ales și te adaptezi. Pentru că vara nu vine când vrei tu, vine când vrea ea. Și tu degeaba comentezi și te vaieți că nu ai avut timp să te adaptezi. Pentru că în ziua de azi temperaturile cresc cu câte 5-10 grade de la o zi la alta, deci ne putem aștepta la orice (am tras foarte multe concluzii în articolul acesta :) )).

Acum trebuie să mă usuc pe păr și mi-e super lene. Pentru că oricât de venită ar fi vara, părul meu nu reacționează bine dacă nu este uscat cu uscătorul.

La voi cum se prezintă vremea? Chiar sunt curioasă cum v-ați adaptat la zilele acestea semi-caniculare. Cred că doar prețurile la Meli Melo sunt mai surprinzătoare decât gradele din termometre :) )).