Andra on July 31st, 2014

Nu imi vine sa cred ca luna asta am scris doar 2 articole. Nu imi vine sa cred cat de parasit mi-am lasat bietul blog. Dar presupun ca nu ar trebui sa ma mir. Asa sunt verile si da, acum stau mai mult la TM, dar mai am inca un blog de care trebuie sa ma ocup… cat de cat, plus ca am avut concediu… deci va rog sa ma intelegeti :) )).

Dar acum concediul e aproape gata si a fost genial. Am calatorit mult si am scris multe impresii, deci asteptati-va la un jurnal de calatorie ft detaliat. Am si citit, deci urmeaza si o recenzie de carte si cine stie ce mai vad sau mai citesc pana plec de la Salas.

E atat de bine vara, sa ma rup de toate. Ar fi si mai bine daca nu ar trebui sa ma intorc la munca, dar asa e cand esti adult.

Acum ma pun sa ma uit la Teen Wolf pentru ca trebuie :) )), dar ne auzim curand :P

Tags: , , ,

Andra on July 17th, 2014

Astăzi (17 iulie 2014) … sunt putin praf. Sunt foarte obosita. Sunt un pachet de nervi. Mi-e cald. Mi-e parca putin rau. Nu vreau sa fac bagaje, dar trebuie. Si, cel mai naspa, mai am inca 1 zi de stat in Timisoara. 1 zi de caldura. 1 zi de munca. 1 zi de cosmar practic :) )). Dar dupa ziua asta… o sa fie Raiul. O sa pot dormi. O sa ma pot relaxa. Merg in delta. Deci ce as putea cere mai mult? Si pana nu uit, vreau sa va spun ca imi pare rau ca am cam parasit blogul, dar la mine vara e nebuna. Ma plimb mult, caldura din Timisoara ma termina psihic, sa nu mai spun de munca si cum mai am si Living la vida pinka, unde colaborez cu Adriana, care trage de mine ca sa ma mobilizez, timpul a fost extrem de limitat.

În grădină… in fata geamului meu se plimba pisici :) )). Sunt ceva corciturici care seamana cu pisicile de la Whiskas. Imi place maxim sa ma uit la ei cand le duc mancare. Sunt atat de circumspecti :) )). As duce unul la Salas, dar stiu ca mama Serica ar face cu capul :( .

În casă… e o mega vraiste. Si trebuie neaparat sa fac ordine.

În bucătărie… am facut mancare, am spalat vase, am fost mega activa. Nici nu mai tin minte de cand nu am mai facut atat de multe.

Sunt îmbrăcată cu… pijama (daca observati un tipar, sa stiti ca eu acasa stau mai tot timpul in pijama :) )).

Acum ascult/vădUndo me - ceva emisiune cu ciudati de pe TLC.

Ce cărţi citesc zilele asteaRamai vesnic vrajitoare si singurul meu regret este ca nu am mai mult timp ca sa citesc pe indelete.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitore… somn… nu… MARE!!!

Am învăţat… că oamenii se pot preface foarte unor, ca oamenii te pot surprinde foarte usor, ca oricat te-ai stradui, sunt oameni pe care nu ai cum sa ii intelegi si trebuie sa ii iei pur si simplu asa cum sunt, ca prietenii adevarati sunt acolo cand ai nevoie de ei si atat de multe altele, inca nu as mai avea loc si voi v-ati plictisi. Dar trebuie sa mai mentionez un lucru: oricat de putin credibil ar parea, in era tehnologiei, am invatat ca, de cele mai multe ori, viata reala are metodele ei de a te tine departe de viata virtuala :) )).

Sunt recunoscătoare… pentru concediul care ma asteapta.

Mă gândesc… la mult prea multe.

Aştept/sper… ziua de maine/sa treaca repede cele 8 ore de munca.

Un citat/proverb favorit

Expect the unexpected.

O fotografie preferată:

cu adriana

Tags: , , , , , , ,

Andra on July 5th, 2014

Ştiam de prin decembrie că weekendul acesta o să mă prindă la Ineu. Şi dacă aş fi dat înapoi probabil Adriana mă omora… sau nu mai vorbea niciodată cu mine. Încă nu m-am hotărât ce ar fi fost mai rău :) )).

Mâine este ziua ei şi plănuieşte o petrecere la deal (aşa zice ea, dar de fapt am înţeles că e undeva în pădure :) )), iar în aceste condiţii eu am ajuns, pentru prima oară în viaţa mea, la Ineu. Trecând peste drumul nu tocmai bun între Arad şi Ineu, pot spune că a fost o călătorie plăcută. Lanuri line de grâu şi floarea soarelui ne-au însoţit până la intrarea în oraş, unde am recunoscut din start Moara cu noroc.

Ca şi oraş, Ineul e micuţ şi cochet. Are un centru pe care îl străbaţi în 5 minute :) )), un hotel central puţin cam cubist, ceva câini şi, spre marea mea surpriză, o parcare exact în mijlocul oraşului. Nu am ajuns să văd cetatea, deşi ştiu că există, în schimb am fost la Jolie, cafeneaua preferată a Adrianei. Nici de plimbat nu ne-am plimbat prea mult pentru că eram puţin zombie.

Acum însă, am dormit bine, am mâncat bine, soarele străluceşte pe cer şi noi suntem pregătite pentru o nouă zi.

Bună dimineaţa, Ineu!

:*

Tags: , , , , , , , ,

Andra on July 1st, 2014

- Paulo Coelho -

Cartea aceasta mi-a amintit de ce îmi place maxim Coelho. Nu e doar o carte ezoterică, ci o poveste despre cunoaştere, despre descoperirea de sine. Brida este o fată fascinantă, ce încearcă să îşi găsească drumul, iar căutările ei m-au făcut şi pe mine să descopăr anumite lucruri despre mine. Probabil acesta este motivul pentru care mi-a plăcut atât de mult cartea.

Partea ciudată este că se întâmplă destul de puţine chestii în carte, ca acţiune adică, dar cu toate acestea nu m-am plictisit deloc. De fapt, am cam citit-o pe nerăsuflate :D .

Şi cum nu prea am ce să vă descriu, am hotărât să redau câteva fragmente din carte, care mi-au plăcut în mod special, care m-au inspirat şi în care m-am regăsit:

“Nici măcar în cel mai important lucru din viaţa ei, iubirea, nu reuşise să meargă până la capăt; după prima decepţie, niciodată nu se mai dărui în întregime. Îi era teamă de suferinţă, de pierdere, de despărţirea inevitabilă. Bineînţeles că aceste lucruri erau mereu prezente pe drumul iubirii, iar singurul mod de a le evita era să renunţi la drum. Pentru a nu suferi, trebuia să nu iubeşti.”

“”Nu există nimic complet greşit pe lume, fata mea”, i-a spus tatăl, uitându-se la ceas. “Chiar şi un ceas care nu merge reuşeşte să arate bine ora de două ori pe zi.”"

Dumnezeu a pus farmacia în pădurile lui, spuse Wicca, într-o zi în care amândouă se odihneau sub un copac. Pentru ca toţi oamenii să fie sănătoşi.”

“Brida se gândi la multele dăţi în care o chinuise pasiunea, la nopţile pe care le petrecuse trează, aşteptând pe cineva care n-o mai suna, la weekendurile romantice care nu rezistau până săptămâna următoare, la petrecerile cu priviri nerăbdătoare din toate direcţiile, la bucuria cuceririi numai pentru a dovedi că era posibil, la tristeţea singurătăţii când era sigură că iubitul unei prietene era singurul bărbat de pe lume în stare s-o facă fericită. Toate astea făceau parte din lumea ei – şi din lumea tuturor oamenilor pe care-i cunoştea. Aşa era dragostea şi aşa îşi căutau oamenii Cealaltă Parte de la începutul timpurilor – privindu-se în ochi, căutând să descopere licărul şi dorinţa.”

“Orice întrebare care poate fi concepută are un răspuns.”

“când găseşti un lucru important în viaţă, nu înseamnă că trebuie să renunţi la toate celelalte.”

P.S. Fragmentele sunt preluate din ediţia publicată de editura Humanitas în 2012.

Tags: , , , , , , ,

Andra on June 30th, 2014

Astăzi (30 iunie 2014) … la Timişoara a ajuns potopul. Pe drumul spre casă aveam impresia că mai bine îmi făceam şi eu o arcă, decât să merg cu maşina. La un moment dat ploua atât de tare, încât abia îmi făceau faţă ştergătoarele. Am trecut prin câteva bălţi atât de mari, încât eram sigură că o să îmi intre apă la motor. Mă şi vedeam rămânând pe acolo, până se oprea furtuna pentru că Timişoara nu are un sistem de canalizare competent. În rest, am o grămadă de curăţenie de făcut, dar nici un chef. Singurătatea nu mă ajută deloc. Numa’ aş sta şi m-aş uita la filme :-<.

În grădină… la Sălaş e genial. Totul e verde. Copacii sunt plini… cei pe care sunt fructe pentru că în cazul unora a fost distrusă recolta de vremea asta îngrozitoare. Abia aştept să îmi instaleze piscina, iar copiii din vecini sunt în al 9-lea cer datorită leagănului meu.

În casă… e linişte. E ciudat să se audă doar televizorul… dar am început să mă obişnuiesc :P .

În bucătărie… am spălat vase, am pregătit un mic platou şi am mâncat :) )). No mami, no food nu e chiar aşa de ok, deci depun şi eu un efort acolo :) )).

Sunt îmbrăcată cu… pijama.

Acum ascult/văd… ceva telenovelă ca să meargă acolo televizorul până scriu.

Ce cărţi citesc zilele asteaNăscută la miezul nopţii - ceva carte cu vampiri şi vârcolaci şi fiinţe supranaturale :) ).

Ce meşteresc eu… să vă spun mai bine ce ar trebui să meşteresc? :) ))

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitore… Ziua Adrianei şi a Alinei apoi (ştiu, din chef în chef :) ))

Am învăţat… că în toate trebuie să ai limită.

Sunt recunoscătoare… pentru persoanele dragi care au fost alături de mine sau s-au gândit la mine de ziua mea.

Mă gândesc… la cine nu ar trebui :) )).

Aştept/sper… weekendul/să facem mega party :) )).

Un citat/proverb favorit

Emoţiile sunt ca şi caii sălbatici.

O fotografie preferată:

nu o pot pune :) )))

Tags: , , ,

Andra on June 28th, 2014

O să încep prin a vă spune că nu am mai plâns la un film de când Bruce Willis  i-a luat locul lui Ben Affleck în misiunea sinucigaşă din Armageddon :(, dar când The fault in our stars s-a apropiat de sfârşit, am început să bocesc de ziceai că nu-i adevărat. Nici când îmi intră rimelul în ochi nu plâng în halul în care plângeam la film.

Filmul este atââââât de frumooos. Chiar nu credeam că o să-mi placă atât de mult, dar m-a mişcat. Adică… nu are cum să nu te impresioneze. Povestea în esenţa ei e tristă. Hazel suferă de o formă de cancer la plămâni şi ar putea muri în orice moment. Gus este în remisie, dar şi-a pierdut jumătate din piciorul drept din cauza cancerului. Ei se întâlnesc la ceva grup de sprijin şi devin prieteni. El se îndrăgosteşte de ea, ea are tot felul de filme şi pentru că e înebunită după ceva carte şi îl corupe şi pe el, ajung să meargă în Amsterdam, pentru a-l cunoaşte pe autor. Călătoria nu iese aşa cum ar fi crezut pentru că idolul ei nu se ridică la nivelul aşteptărilor, însă viaţa i se schimbă cu totul.

Nu ştiu ce aş putea să vă mai spun care să vă convingă, doar că plănuiesc să îmi achiziţionez şi cartea, atât de mult m-a impresionat povestea. Şi credeţi-mă, după ce vedeţi filmul acesta o să apreciaţi mult mai mult viaţa voastră. Pentru că atunci când vezi oameni pentru care fiecare zi e o victorie, nu ai cum să nu te uiţi la viaţa ta şi să îţi dai seama cât de mici par marile tale drame. Eu una aşa am păţit.

 

Tags: , , , ,

Andra on June 25th, 2014

Andra

Ca întotdeauna, mulţumesc Carmen.

Tags: , , , ,

Andra on June 24th, 2014

Azi-dimineaţă m-a trezit furtuna. M-am speriat de-a dreptul când a început să tune şi să fulgere. Mă tot gândeam că în nici un caz nu ies din casă pe aşa o vreme. Şi dup-aia, jumătate de oră, între somn şi trezie, mi-am amintit…

Când eram noi mici principala preocupare a bunicii mele era să facă fân. Pe vremea aia avea oi şi vacă şi viţel şi fânul era vital. Iar noi, de voie de nevoie, mergeam cu ea. Mai şi munceam, ne mai şi jucam, dar foarte rar rămâneam acasă. Şi locurile de fân erau departe… şi uneori stăteam o zi întreagă. Câte arsuri solare am suferit în urma fânului şi cât am mai puţit a iaurt ca să mă dreg,  numai eu ştiu.

Dar de dimineaţă nu mi-am amintit de arsurile solare, ci de un moment în care ne-a prins ploia. Ştiu că eram la fân în Deal cu Ceri (nu întrebaţi ce înseamnă, aşa îi zice mama Şerica, aşa îi zic şi eu). Şi la un moment dat a început ploaia, o torenţială din aia. Cum locul de fân era departe de casă, mama Şerica ne-a pus pe mine, pe Andrei şi pe Anda (fata unor prieteni de familie), lângă clanie şi a pus ceva bluze peste  noi ca să ne protejeze, inclusiv un fâş.

Evident că strategia ei a fost un epic fail. Eram uzi leoarcă în momentul în care ploaia s-a terminat şi tot ce ne doream era să ajungem acasă. Am pornit noi, am sărit prin toate bălţile şi am văzut cel mai frumos curcubeu pe care mi-l pot eu aminti. Iar după ce ne-am schimbat de hainele ude îmi amintesc perfect că am mers glonţ la râu şi ne-am minunat de cât era de mare, de murdar şi de câte pietre căra cu el.

Din fericire, azi-dimineaţă nu a durat atât de mult furtuna. Maxim jumătate de oră. Însă a fost plăcut să realizez că în lumea asta, în care totul se schimbă de la o zi la alta, inclusiv vremea, te poţi baza oricând pe caracterul extrem de trecător al ploilor de vară.

Tags: , , , , ,

Andra on June 23rd, 2014

Să ne înţelegem de la bun început, în afară de înot recreativ, adică bălăceală :) )), snowboarding, orice implică lovit mingea sau altceva când am nervi, patinaj sau role şi un minim de bicicletă pe drumuri cât mai drepte, eu nu sunt o fană a sportului (cum de am strâns lista asta atât de lungă în condiţiile astea nu-mi pot da seama :) )).

Şi vinerea trecută, adica inainte sa mergem la Cluj, moartă cum eram după seara de joi, lucru şi drum, când Alina a venit cu ideea să facem sport eram… NUUUUUUU!!!! Cum să facem sport? Sunt moartă! Am mers cu autocarul, am şi muncit… dar ea nu şi nu. Alta şi nimic decât să facem sport. Bun!

Mă dotează cu pantaloni de trening, porneşte nu ştiu ce aplicaţie ce o descărcase pe telefon şi începe selecţia. Asta facem asta nu facem! Şi ne punem noi. Şi dă-i şi transpiră. Dup-aia 10 minute de aparat şi gata! Partea culmea însă, este că mă simţeam mult mai bine decât m-aş fi aşteptat, mult mai bine decât înainte de exerciţii. Şi după ce am mai făcut şi duş eram mai fresh decât fresh :) )).

Să nu credeţi că de atunci am făcut sport în fiecare zi. Mai ales că prima dată am făcut o febră musculară de abia coboram scările :) ). Dar duminică seara, după ce am ajuns acasă, mi-am descărcat şi eu o aplicaţie (I love my phone :D ) şi m-am apucat de treabă… cum ar veni. Am făcut tot felul de exerciţii, mi-am dat seama că sunt incredibil de inflexibilă practic :) )), dar nu m-am lăsat descurajată. Şi, cu toate că în weekend am făcut o pauză, pentru că nu mai puteam deja, azi mi-am reluat activităţile.

Deci, nu o să ajung prea curând antrenoare de fitness, dar puţinul sport pe care îl fac mi-a sporit buna dispoziţie şi parcă nici spatele nu mă mai supără. Dar poate e doar efectul placebo :) )).

Voi cum staţi cu mişcarea?

Tags: , , , ,

Andra on June 22nd, 2014

De când au început ai mei să se implice în activităţile echipei de fotbal din Haţeg (CSO Retezatul Haţeg, ca să fiu mai exactă), am mers la mai multe meciuri decât în toată viaţa mea. Am mers pe soare şi pe vânt, pe ploaie şi pe cer senin. Am mers acasă, dar şi în deplasare. Şi de fiecare dată am zis că eu nu o să mă agit acolo, chiar mă gândeam să citesc, dar cam de fiecare dată ajungeam să ţip ca nebunii şi să mănânc tone de seminţe de stres :) )).

Contrar dorinţei mele iniţiale, ieri am mers la Lugoj pentru că Retezatul juca barajul pentru habar n-am care ligă cu cei de la UTA Arad. Au pierdut, din păcate, dar se vedea din China că meciul a fost aranjat. Arbitrul a dat atât de multe decizii în favoarea celor de la UTA, încât nu avea cum să ţi se pară că a fost corect. Şi al doilea gol a fost dat din offside claaar! Şi toată lumea se agita şi urla. Eu deja eram zen. Mi-am dat seama că nu mai are nici un rost să mă agit şi stăteam pe scaun mâncând seminţe.

Alina în schimb şi alţii din galerie parcă luaseră foc. Strigau tot felul de obscenităţi ce nu pot fi reproduse aici :) )). Şi suflau în vuvuzelele alea de imi venea să îmi iau câmpii. Nici nu vreau să îmi închipui cum era în galerie la UTA, în condiţiile în  care ei aveau şi fumigene.

Ce-o mai fi sezonul următor chiar nu ştiu, dar sper că ai mei o să se lase de fotbal pentru că eu m-am cam plictisit :) )).

Tags: , , , , , ,