Andra on March 2nd, 2015

Miercuri, cand am ajuns acasa am avut o surpriza de zile mari. Am intrat eu si ca orice om normal, dupa ce m-am descaltat, prima oprire a fost in baie. Dar cand am intrat privirea mi-a cazut direct pe vana plina de apa in care plutea un peste semi-mort: adica era pus la orizontala si abia respira.

Socata, evident, am inceput sa o strig pe mami.

Mami, mamiiiii! Ce-i cu pestele asta la noi in vana?

Si aici incepe povestea:

Mai devreme in ziua aceea, in timp ce eu munceam cu spor, mami achizitiona peste proaspat pescuit de la cineva (3 pesti mai exact). L-a luat, l-a pus in frigider la scoala pentru 3 ore, l-a plimbat cu autobuzul, apoi l-a mai lasat 2 ore la noi in frigider pana cand s-a hotarat sa il pregateasca.

A taiat primul peste. L-a taiat pe al doilea. Iar cand sa se apuce de al 3-lea, acesta a inceput sa dea din coada. Si cum mami e om milos, nu l-a transat, ci l-a pus in vana, sa isi revina. Si acolo l-am gasit eu.

Dupa ce am insistat si am insistat ca o sa moara si ca mai bine l-ar taia si gata, am plecat noi in oras. Eu eram ferm convinsa ca il gasim cu  burta in sus la intoarcere. Mami era mai mult decat sigura ca o sa fie bine merci.

Dupa vreo cateva ore am revenit acasa. Si ce sa vedeti? Fred al meu inota prin vana noastra mai ceva ca la el in  rau. Nu mi-a venit sa cred. Am zis ca e clar ca nu il mai taiem si ca trebuie sa ii gasim o casa. Desi nu mi-ar fi displacut sa il pastram animal de casa :) )). Am cochetat cu ideea de a-l elibera in Bega, insa avea sanse maxime sa ajunga iar in undita (clar nu judeca prea bine daca fusese prin o data deja), deci am spus ca mai bine gasim noi o balta pentru el. Din fericire, aveam o cunostinta care dorea sa populeze o balta asa ca Fred si-a gasit noua casa. Abia astept sa il vizitez si sa ii vad copilasii :) ))).

 

Tags: , , , ,

Andra on February 26th, 2015

Zilele astea am tot ajuns pe la Spitalul Municipal din Timișoara. Nu am nimic, nu vă faceți griji, dar a trebuit să vizitez pe cineva. Și dacă de obicei evit pe cât posibil spitalele și oamenii bolnavi, de data asta am promis că nu o să mă sustrag așa că nu am mai prea avut de ales.

Probabil pentru că merg extrem de rar la spital, m-a izbit modul în care se prezintă municipalul nostru. De unde să încep? Cred că cel mai deranjant a fost mirosul. Nu era mirosul ăla de medicamente pe care oricum îl detest, era… iz de stătut și oameni bolnavi și mizerie. Nu îmi venea să ating nimic pentru că mi se părea că peste tot sunt microbi și viruși și cine știe ce iau. Cred că am devenit instant ipohondră.

M-a șocat dezorganizarea. Erau oameni peste tot: bolnavi, rude, asistente, toți claie peste grămadă la intrare. Iar în momentul în care am intrat în salon și am văzut 8 paturi într-o cameră de… cât să zic?… 50 de metri patrati… m-a apucat toată groaza. Și unii erau cu furtune, cu perfuzii, cusuți, cu sondă. M-a apucat durerea de cap și îmi venea să stau în mijlocul salonului ca nu cumva să ating ceva.

Nu am vrut să stau jos și mă uitam din 5 în 5 minute la ceas ca să văd dacă a trecut timpul required ca sa nu fiu impoliticoasa. Iar in momentul in care am ajuns afara, deja am inceput sa fac lista analizelor pe care ar trebui sa mi le fac si a tuturor alimentelor care ar trebui consumate pentru a avea o sanatate de fier :) )).

 

Tags: , , ,

Andra on February 23rd, 2015

Astăzi (23 februarie 2015)… sunt tristă. Sunt tristă pentru că Alina e tristă. Și nu am cum să o ajut. Și mă simt neputincioasă și mică, mult prea mică într-o lume mult prea mare în care eu nu am nici o putere. Și e un sentiment oribil. Dar sunt lucruri inevitabile până la urmă, însă cum explici asta unui copil? În rest… same old boring Monday. Munca, acasa, cura, puțin dormit pentru că în weekend nu m-am odihnit suficient (ceea ce era de așteptat având în vedere că am stat tot la Timișoara) și acum pe net, deși nu am chef nici de asta. Nu am chef de nimic! Aaaa… și sunt puțin paranoia să nu răcesc, deci bag tot ce e natural și propice imunității: usutori ca pe pastile, polen, ceai (mai ales negru, care chiar m-a ajutat), fructe (chiar și măr, care nu îmi place foarte mult) și legume (inclusiv morcovi la cuptor :) )) – cine ar fi zis, nu?)

În grădină… -

În bucătărie… am dat doar de dimineață ca să îmi iau cerealele :D .

Sunt îmbrăcată cu… haine random de stat in casa.

Acum ascult/văd… ceva turci.

Ce cărți citesc zilele astea… tot Încleștarea Regilor.

Ce meșteresc eu… ar trebui să termin un colier.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… nu îmi pot face planuri zilele astea…

Am învățat… că trebuie să accepți totul așa cum vine. Poți schimba foarte puține lucruri, deci trebuie găsești în tine puterea să iei totul așa cum e. Altfel, ai toate șansele să o iei razna.

Sunt recunoscătoare… pentru familia mea, întotdeauna. Și pentru prietenii mei. Vă iubesc!

Mă gândesc… la Alina.

Aștept/sper… să ajungă Dana la Timișoara/să fie totul bine.

Un citat/proverb favoritGod is love.

Tags: ,

Andra on February 20th, 2015

- Andrei Ciobanu - 

Dacă nu era Adri, nu aș fi citit niciodată cartea aceasta. Dar nu e prima și nici ultima pe care mi-o recomandă, așa că nu mă mai mir că am ascultat-o și nici că mi-a plăcut. Pentru că nu avem noi chiar aceleași gusturi la cărți, dar în cercul meu foarte mare de cărți ce îmi plac intră și cerculețul mai mic preferat de Adri :) )).

Acum să vă spun despre carte.

Cum titlul este atât de… direct… sugestiv… controversat… oare cum ar fi mai bine să îl numesc? Șocant? Da, probabil este cel mai bun cuvânt care să îl descrie. Deci, cu un titlu atât de șocant,nu are cum să nu te atragă. Cine folosește cuvântul suge într-un titlu de carte? Sună vulgar și pornografic și te oripilează puțin, dar clar îți trezește interesul. Vrei să știi cine este această #RAMONA și ce a făcut atât de rău sau de bine încât să-i fie dedicată o carte în întregime.

O să vă spun eu cine este Ramona: progenitura diavolului!

Dar să nu spun mai mult. Ideea este următoarea: cartea este un fel de… jurnal (să zicem așa)… al adolescenței lui Andrei. Povestea este adevărată și e un fel de… bildungs romanum :) )). Povestește el prin câte a trecut (și întâmplări și femei) până în acest moment al vieții lui. Este scrisă extrem de direct, puțin vulgar pentru unii, dar exact cum ți-ar povesti un prieten vechi, pe care nu l-ai mai văzut de foarte mult timp, într-o seară de iarnă, la un pahar și o țigară, ce a mai făcut de când nu v-ați mai întâlnit.

O parte din poveste o găsiți pe net, aici, dar pentru final trebuie să citiți cartea. Și vi-o recomand din suflet pentru că povestea le are pe toate: e amuzantă, catchy, plină de peripeții, erotică, tristă, dulce, dureroasă și cu un final pe care nici nu vi-l imaginați. Eu acum aștept să vină Andrei la Timișoara (are spectacol în martie) ca să mi-o semneze :P .

Detalii volum

Titlu: Suge-o, Ramona!

Autor: Andrei Ciobanu

Editura: Trei

Anul apariției: 2015

Preț: 30 lei pe Libris

Tags: , , , , , , ,

Andra on February 18th, 2015

Să știți că mi-a luat destul de mult să mă hotărăsc să vorbesc despre asta pentru că este un subiect destul de sensibil pentru mine.

Ar trebui să încep cu începutul ca să aibă o noimă cât de cât.

După cum sigur ați realizat până acum, eu nu sunt genul supermodel. Nu am fost niciodată și nici nu o să fiu vreodată (sunt perfect conștientă de asta). Și la un moment dat în copilăria mea, eram destul de complexată de partea asta. Dar când pieptul meu a început să fie mai ceva decât pieptul puilor injectați din filmulețu ăla de circulă pe Internet și a atras toate privirile sexului tare, complexele mele s-au dus mai repede decât Bolt spre aurul olimpic.

Din păcate, Alina nu a fost niciodată ca și mine și din una în alta (una fiind Mc și alta pizza Viva :) )) a ajuns la concluzia că trebuie să țină cură. Și după ce a fost la nutriționist, m-a informat cordial că și eu trebuie să fiu solidară și să țin regim împreună cu ea.

Evident că am comentat. Aveam atât de multe motive să nu fac asta… mai ales pentru că iubesc dulciurile (mai ales ciocolata) și Cola… plus paste, pizza și orice mai face mami de mâncare, în afară de chestii cu mărar și de papricaș (urăsc papricașul). Dar după ce m-a bătut extrem de mult la cap, am zis că ar fi cazul să îi acord o șansă la toată treaba asta cu regimul.

Și de vreo… 2 săptămâni (și un pic)… am trecut pe pâine puțină și neagră, am eliminat de tot sucurile acidulate (pentru un răsfăț ocazional micuț consum nectar), am eliminat ronțănelele pe care le consumam împreună cu Adriana :) )) și pateul matinal cu fetele, iar dulciurile le-am redus considerabil (la modu un biscuite sau 1 bucată de ciocolată pe zi; chiar de tot nu aveam cum să renunț la ele :D ). În plus, beau cu regularitate ceai negru, am înlocuit zahărul cu zahăr brun, mi-am redus porțiile și am început să consum mult mai multe verdețuri și salate.

Ce am constatat până acuma?

Păi în primul rând că nu e așa un capăt de țară să ții regim. Eu oricum eram obișnuită să viețuiesc fiindu-mi foame pentru că nu mâncam seara decât la evenimente speciale. Și după un anumit timp, parcă stomacul începe să se învețe cu programul de avarie :) )). Te saturi cu mâncare mai puțină. Iar ceaiul negru pare să fie chiar sățios. Dar cea mai bună parte a acestui regim este că mami, draga și scumpa mea mami, a început să îmi facă cele mai diversificate și mai inovatoare mâncăruri (în condițiile în care ea era o tradiționalistă în bucătărie).

În al doilea rând, chiar și așa… adaptat… cum e regimul meu, am început să observ diferența pe haine și chiar m-am bucurat. Poate așa o să am binecuvântarea să port babydoll-uri fără să zică mami de mine că arăt puțin gravidă :) ))).

Și nu în ultimul rând, nu mă întrebați de ce pentru că nu beau ceai verde și nici nu consum cine știe ce specie de pastile, dar beau apă în continuu. Parcă aș fi ultimul disperat care a nimerit oaz din mijlocul deșertului.

Cam astea ar fi primele mele constatări. Acum sunt curioasă, voi ați ținut vreodată cură? Cum ați reușit să vă țineți de ea până la capăt? (nu că aș ști eu când este capătul ăla, dar să presupunem că am habar :D )

Tags: , ,

Andra on February 17th, 2015

taitei chinezesti

Ce titlul i-am găsit :) )). I-aș fi zis a la mami, dar ma bombănea iarăși la cap. Și să ne înțelegem, poate găsiți rețetă la categoria la Andra în bucătărie, dar singura legătură pe care o are cu mine este că bucătăria există în același apartament în care viețuiesc și eu. Singura mea contribuție a fost împuținarea tăiețeilor pentru că de producție s-a ocupat exclusiv mami :D .

Deci urmează rețeta. Sunteți pregătiți?

Așa…

Pentru această minunată rețetă aveți nevoie de:

  • tăiței chinezești (mami a găsit la Lidl)
  • piept de pui
  • o ceapă (dacă preferați puteți folosi ceapă verde)
  • un morcov mare
  • 4 căței de usturoi
  • sos de soia
  • piper
  • curry
Modalitatea de preparare:
1. Pieptul de pui se taie în bucățele mai mici și se pune într-un castron împreună cu usturoiul tăiat și 1 lingură de sos de soia și se lasă la macerat în frigider pentru 30 de minute.
2. Se fierb tăiței conform instrucțiunilor de pe pachet.
3. Într-o tigaie wok sau orice alt tip de cratiță se pune ulei și când acesta este încins se adaugă puiul.
4. După 5 minute, peste pui se adaugă morcovul dat pe răzătoarea mare.
5. După alte 5 minute, se adaugă ceapa tăiată cubulețe.
6. Peste compoziție se adaugă un pahar cu apă și se lasă la fiert până începe să scadă.
7. Se adaugă piper, curry și încă o lingură de soia.
8. După ce s-a fiert compoziția, se adaugă tăițeii și se amestecă bine.
SFAT: Nu adăugați sare decât la sfârșit pentru că sosul de soia este foarte sărat.
Poftă bună!
Trebuie să vă spun că rezultatul este genial și foarte ușor, spre deosebire de rețetele de paste.

Tags: , , , , , ,

Andra on February 16th, 2015

Ieri seară m-am grămădit și eu cu o grămadă de alți oameni pentru a vedea la cinematograf Cele cincizeci de umbre ale lui Grey. Nu aveam așteptări foarte mari din partea filmului pentru că am citit cartea, mi-a plăcut foarte mult și știam că nu are cum să se ridice filmul la nivelul ei, dar cum i s-a făcut atâââât de multă reclamă și Adriana a insistat să mergem, am zis hai să vedem.

Trebuie să menționez încă de la început că nu mă așteptam deloc să fie ca și cartea. Ar fi fost film porno dacă era așa.

Dar nici nu mă așteptam să fie atât de horror!

De fapt nu, să mi se pară mie atât de horror (pentru că alții chiar l-au apreciat). Nu mi-a plăcut deloc de ea. Mi s-a părut că a jucat horror. Nu mi-a plăcut vocea ei, nici sânii, nici pilozitatea excesivă nici nimic la ea. Nici măcar creionul nu îl sugea cum trebuie :) )). De el mi-a plăcut foarte mult, deși era cam păros și el in all the wrong places. ar sexul, în afară de prima fază în care părea veritabil, chiar nu m-a convins.

Nu o să abordez toate subiectele de genul… cum a trecut ea, virgină, la sfori și legături? Sau cât era el de nenorocit pentru că a bătut biata fată cu cureaua (să fim serioși, a căutat-o cu lumânarea).

Ideea este următoarea: acesta este genul de film care nu are cum să te lase rece. Adică ceva sigur o să îți placă la el. Dacă nu povestea, cel puțin de el :) )). Dacă nu actorii, cel puțin muzica (pentru că are o coloană sonoră absolut genială). Însă acesta nu este în nici un caz un film pentru persoanele pudice sau pentru cei… intimidați de nuditate :) )).

Dacă ați văzut deja filmul, cum vi s-a părut?

Tags: , , , , ,

Andra on February 15th, 2015

la boheme

Ieri a fost Ziua Îndrăgostiților și cum eu nu sunt îndrăgostită, iar îndrăgostitul Adrianei este departe, am petrecut ziua împreună. Am făcut ceva poze pentru LVP și am mers la una dintre cele mai drăguțe cofetării pe care le-am văzut în ultimul timp și pe care o urmăream de ceva vreme pe Facebook, salivând efectiv la toate pozele pe care le postau :) )).

Se numește La Boheme și este pe o străduță prin Unirii. Când am ajuns acolo parcă aterizasem la Paris și mi-a fost extrem de greu să mă decid ce să îmi cumpăr. Cred că am stat 5 minute în fața vitrinei și îmi doream să îmi cumpăr de toate :) ), dar cum sunt la dietă practic mi-am permis un unic mic răsfăț: oreo cheesecake.

Nu mai încercasem până acum așa ceva, dar am fost foarte multumită de alegerea mea, la fel ca și Adri, care a optat pentru o tartă cu căpșuni. Bineînțeles că am gustat și eu din tarta ei și era super bună. Și pentru că nouă ne-a plăcut atât de mult ce ne-am cumpărat, am decis să îi fac și mamei mele o surpriză și să îi iau o tartă cu lămâie (pe care a devorat-o după ce am ajuns acasă :) )).

Cum experimentul s-a dovedit a fi extrem de fericit, am decis că este absolut necesar să mai mergem La Boheme pentru că mai sunt o grămadă de prăjiturele pe care vreau să le încerc. Și din acest motiv am decis să vă recomand și vouă cofetăria, indiferent dacă vreți să savurați o prăjitură delicioasă sau dacă sunteți în căutare de deserturi geniale pentru ceva viitor eveniment (da, fac și chestii din astea :D ).

la boheme

la boheme

la boheme

Tags: , , , , ,

Andra on February 13th, 2015

- varianta neomodernistă -

De unde să încep?

De foarte mult timp mi-am dorit să merg la balet. Poate pentru că eu de felul meu, fiind atât de sprintenă și de grațioasă aș fi perfectă pentru balet :) )). Sau poate pentru că sunt obsedată de fustițele lor și mi-a plăcut la nebuni Black Swan.

Indiferent de motiv, cert este că am tot căutat momentul ideal să merg și eu, măcar o dată în viața mea, la un spectacol de genul acesta. Și ca orice chestie la care te gândești obsesiv vreme îndelungată, așteptările mele erau mai mari decât Opera însăși. Deci când am văzut că luna aceasta este pus în scenă Ondine, am zis că este absolut necesar să merg și eu. Și cum Ondine a lor ar fi trebuit să fie Mica Sirenă, evident că eu deja vedeam o Ariel în tu-tu și un Eric în colanți, făcând piruete pe scenă.

Ce am primit în schimb? Ceva șerpoaice arahnide (da, știu că arahnidele sunt păianjeni, dar așa erau) îmbrăcate în costume negre mulate, scoase din Exorcismul lui Emily Rose, care m-au băgat în ceață și în sperieți. Serios! 3/4 din ce s-a întâmplat acolo nu am înțeles. De ce nu au băgat subtitrări la spectacol nu am înțeles, pentru că mie una mi-ar fi prins tare bine :D . Sau poate ar trebui să iau în considerare că sunt eu mai bătută în cap pentru că armata de fetițe care mișunau prin sală înainte să înceapă spectacolul erau foarte încântate la final.

În concluzie, opțiunile mele viitoare sunt foarte simple și doar 2:

1. Să nu mai merg niciodată la balet pentru că e nașpa (deși ce am văzut azi a fost mai mult ceva specie de dans neomodernist decât balet)

sau

2. Să îmi încerc norocul cu un alt spectacol.

Încă nu am decis ce ar fi mai bine să fac pentru că mami, care a fost la Spărgătorul de nuci, m-a asigurat că acesta a fost un spectacol genial și cu totul diferit de ce am văzut noi în seara aceasta. În plus, Lacul lebedelor încă îmi face cu ochiul :D .

Voi ce părere aveți? Sunteți fani balet sau nu ați merge niciodată la așa ceva?

Andra on February 11th, 2015

Astăzi (11 februarie 2015)… nu am nici o idee despre ce să scriu. Mă doare capul și abia am ajuns acasă. Iar tot ce îmi doresc este să dorm. De fapt ceea ce îmi doresc… 90% din timp :) )).

În grădină… bate vântul. Copacii nu au frunze. Iarba nu crește. Nici măcar zăpadă nu e. În grădină este extrem de trist. Până și leagănul meu e trist.

În bucătărie… abundă legumele. De când sunt la dietă, parcă totul e verde :) )).

Sunt îmbrăcată cu… bluza de pijama, pantaloni negri și șosete roz.

Acum ascult/văd… 21 jump street and I love it. Channing Tatum rules!

Ce cărți citesc zilele astea… am trecut la Încleștarea Regilor. Dap! Am zis că mă apuc de Game of Thrones și plănuiesc să le citesc toate anul acesta. De-asta am și redus numărul cărților din reading challenge atât de drastic.

Ce meșteresc eu… să nu vorbim despre asta pentru că stau foarte prost la acest capitol.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… deja nu mai știu ce înseamnă săptămâna viitoare :) ))). E de mâine sau de luni? Hai să trecem la viitorul mai îndepărtat: dentist joi :) )).

Am învățat… că se poate construi un brad din coji de fistic și că nu mori de foame dacă reduci pâinea și renunți la Cola :P .

Sunt recunoscătoare… pentru puterea de a merge mai departe indiferent de obstacole.

Mă gândesc… la baletul de joi, la yoga, la weekend. Să mai spun? :) ))

Aștept/sper… să dorm/să am mâine timp să mă uit la Vampire.

Un citat/proverb favoritCarpe diem.

O fotografie preferată

Tags: ,