Nu pot să zic chiar că de când mă știu, dar de foarte foarte mult timp îmi doresc un tatuaj. Mă fascinează ideea asta. Mi-am făcut tatuaje din alea din gumă și cu henna, dar parcă nu e același lucru.
Ceea ce m-a împiedicat până acum a fost mostly împotrivirea mamei… de fapt a familiei mele în aproape întregimea ei (Andrei nu se pune pentru că și el și-ar face, iar Alina oricum m-ar susține 
)). Dar cred că există și o problemă care ține mai mult de mine, adică de angajament. Un tatuaj îl ai cam… pentru toată viața. Sunt acum metode pentru a le scoate, dar nu sunt sigură că nu rămâi cu semne, deci tatuajul e cam… 4ever. Așa că probabil asta e problema, mai mult decât împotrivirea lor.
Dacă ar fi totuși să mă tatuez, clar nu mi-aș tatua nimic chinezesc sau japonez pentru că să fim serioși, ajungi să ai supă pe mână când crezi ca ai… ce știu eu… putere. Probabil aș alege ceva foarte girlie… steluțe sau fluturi sau un rac drăguț ). Dar până atunci mai am 
și dacă mă hotărăsc, vă anunț cum a fost ).
Tags: andra, lucruri care mă fac fericită, nebunie, tatuaj
