Ieri m-am pus să-mi fac tradiționalele mele spaghete cu sos de roșii. E una dintre mâncărurile mele preferate, simplu de făcut și o să împărtășesc rețeta și cu voi zilele astea 
.
În timp ce făceam mâncărica m-am gândit la o discuție pe care am avut-o acum ceva vreme cu Linda. Eu mă lăudam (I do that 
) că am făcut nu mai știu ce de mâncare și Linda mă întreba dacă mă pregătesc să mă mărit de fac așa multă mâncare 
). Atunci m-am burzuluit la ea și i-am zis că ce măritat? eu fac mâncare pentru mine care-mi place și pentru că-mi place.
Totuși, am rămas puțin… traumatizată. Adică Linda e o persoană foarte cu capul pe umeri, independentă și deloc tradiționalistă, dar chiar și așa părerea ei era că eu mă pregătesc să gătesc pentru… un baiat basicly.
Oare de ce s-a păstrat ideea asta că femeile gătesc pentru bărbați. Că e obligația lor de fapt, în calitate de soții și mame? Mai ales în condițiile în care mulți dintre marii bucătari ai lumii sunt BĂRBAȚI.
Deci trebuie să vă întreb: voi pentru cine gătiți?
eu nu prea gatesc…o face omul meu…si sa nu ma invidiezi…face o mizerie dupa care muncesc mult mai mult…as prefera sa gatesc eu…:)))
haha, good one! oare pentru ca majoritatea barbatilor au pretentia asta, chiar daca ar putea macar sa ajute?
Eu gatesc pentru copil. Sotul stie ca nu m-a luat pentru calitatiile mele de bucatareasa . Astfel mai gateste si el, destul de des, si ii iasa buna mancarea.
Eu pentru amandoi. Si el tot pentru noi amandoi. Sau murim de lene si comandam pizza
).
well…pentru cine e la masa
deobicei e pe ideea fac mancarea aia ca stiu ca ii place la x, y, z, q whatever si mai putin pentru mine, ca eu sunt din categoria dupa ce am muncit la mancare nu prea mai am pofta de mancare 
mie imi gateste Seba sau mama
sincer… si eu prefer cand gateste mama :X parca sunt mai copil atunci