Ce-mi mai place sa fiu rasfatata :D

blogu lu andra

Ce femeie nu iubeste rasfatul? Mai ales cand vine vorba despre rasfatul care te schimba? Pentru ca orice ar spune lumea, machiajul te schimba. Un machiaj bine realizat poate transforma orice femeie din nimeni in cineva (si spun asta cu cel mai mare drag, in conditiile in care eu nu sunt chiar atat de dependenta de machij, ci ma declar destul de multumita de fata mea). Pentru ca un machiaj bine realizat iti scoate in evidenta trasaturile. Nu te transforma in altcina, ci intr-un tu mai rafinat.

Nu iti plac ochii tai, buzele sau ti se pare ca nasul ti-e prea borcanat (al meu sigur e :) )))? Un machiaj bun le va transforma in cele mai mari atuuri.

Si cine nu vrea sa se bucure de asa ceva?

In timp ce stateam duminica la Bianca si ma gadilau pensulele ma gandeam ca mi-ar placea sa ma machieze in fiecare zi. Mi-ar placea sa experimenteze pe mine in fiecare zi. Pentru ca eu habar nu aveam ca as putea arata bine machiata cu galben si portocaliu. Cine ar crede asa ceva? Dar cand a terminat Bianca treaba eram senzatie :D .

Sau cel putin asa m-am vazut eu. Acum, sunteti liberi sa va dati cu parerea pentru ca am facut destule poze :D . Si daca sunteti timisorence si vreti sa va bucurati si voi de o sesiune de rasfat, am o super surpriza pentru voi: vouchere de reducere cadou pentru toate fetele care lasa un comentariu la acest articol. Deci nu stati pe ganduri, aruncati o privire peste pagina Bianca Rutoi Make-up (adica aici) si nu uitati de voucher. 

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Duminică seara

blogu lu andra

Dacă tot am început duminica în forță cu o sesiune de înfrumusețare (despre care o să vă povestesc în curând), am zis că ar fi cazul să o scot pe mami din casă și să ne bucurăm de o seară liniștită în Centru.

Evident că mai întâi am trecut pe la Winter Bazaar, care s-a organizat tot la Porto Arte și de unde mi-am luat o pălărie super drăguță la un super preț. Adică o pălărie de lână, personalizabilă, la doar 25 de lei este de-a dreptul chilipir. Mi-a luat ceva până am decis culoarea, însă am mers pe un maro închis pentru că oricum sunt obsedată de această culoare încă de anul trecut :) )).

Pălăria este puțin work in progres pentru că mai trebuie să îi cos un nasture decorativ (adică mami :) )) și să îi punem în interior ceva bentiță sau căptușeală pentru că mă mănâncă pielea de la lână de îmi vine să mă urc pe pereți :D .

În rest, Winter Bazaar a fost genial, exact cum mă așteptam. Am văzut o grămadă de chestii super interesante, incluvi pietrele pictate de mai jos care erau magneti si, evident, haine super faine. Însă ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că erau atât de mulți oameni talentați în jurul meu, care știau cum să își pună în valoare talentul și să facă bani din pasiunea lor. I was kind of gelous :D .

De la Bazaar am mers în Centru, unde am ascultat colinde, am râs, ne-am minunat de tot felul de oameni ce se perindau pe acolo și ne-am întânit cu fetele. Dar despre această întâlnire mai multe pe LVP în curând.

Am ajuns acasă înghețată datorită mersului pe jos pentru că vinul fiert nu se împacă bine cu mașina, iar cu tramvaiul nu mai merg niciodată! Cu toate acestea, a fost o seară aproape perfectă.

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Ceva usor, de Mos Nicolae

blogu lu andra

Am primit cadouri, am avut parte de rasfat si am stat sa ma gandesc putin…

Pe mine mami, inca de mica, m-a invatat sa fiu recunoscatoare, sa nu iau niciodata nimic de-a gata si sa le arat oamenilor cat imi sunt de dragi. De-asta cumpar cadouri la fiecare sarbatoare si uneori pur si simplu. De-asta nu imi place sa raman datoare si, presupun, de-asta le sunt atat de draga oamenilor.

A venit mos Nicolae si am primit o gramada de cadouri. Am primit inclusiv o patura cu minioni, o cana super cute, ochelari de sezon si o gramada de alte chestii (multumesc mami pentru cele ce nu le pot numi pe blog :) ))). Bianca m-a machiat super dragut (abia astept sa va povestesc totul si sa va arat pozele cat mai curand :D ). Iar ieri am petrecut lots of quality time cu Alina, care a inclus o cina (era 6, deci putem spune si asa, nu?) la La Strada, unde mi-am dorit de un secol sa merg si in sfarsit am ajuns :D (si despre asta in curand :) )))).

Deci am avut parte de cateva zile foarte pline despre care o sa aflati mai multe saptamana asta pentru ca acum plec (din nou) la Targul de Craciun de la Porto Arte.

Pupici!

P.S. Si am descoperit o noua campanie sociala.

Egiptenii la Timisoara

blogu lu andra

De cand  ma stiu am fost obsedata de egipteni. Piramidele, cultura, bijuteriile, misterul, toate imi plac la ei. Si, evident, cea mai mare dorinta a mea de cand am putut spune calatorie a fost sa vizitez Egiptul.

Deci nu cred ca vine ca o surpriza faptul ca atunci cand am aflat despre expozitia Egiptul Antic ce a fost la Bastion am mers. M-am cam lungit eu (in 30 noiembrie se inchide expozitia), dar si la Minunile Chinei am ajuns in ultima zi :) ))).

Sentimentele mele privind expozitia sunt putin confuze. Adica mi-a placut, nu pot spune ca nu, dar am fost si putin dezamagita de ea. Adica ma asteptam, sincer, sa vad si arteface originale. Poate nu o mumie veritabila, dar ceva acolo: bijuterii, ceramica, papirusuri, ceva orice.

Nu a fost sa fie. Astept sa ajung in Egipt sau la British Museum pentru asta, insa a fost o experienta interesanta. Mi-au placut machetele, mai ales cea a mormantului din Valea Regilor. Mi-au placut atelierele, toate. Mi-a placut sa fiu mumie :) )) si am aflat o gramada de lucruri noi.

De exemplu, stiati ca Sfinxul a ramas fara nas dupa ce un general al lui Napoleon, dupa invazia Egiptului, a tras cu tunul in uriasa statuie? Sau stiati ca marea piramida a lui Keops, singura minune a lumii antice inca existenta, a fost terminata la ani buni dupa moartea faraonului? Si cel mai tare, stiati ca la imbalsamare se foloseau scortisoara, smirna si vinul de palmier (printre altele)?

Dupa cum spuneam, atelierele mi-au placut. Mi-am scris numele cu hieroglife. Am devenit mumie :) )). Am creat o amuleta si mi-am facut propria bratara. Iar daca va ganditi ca sunt prea mare pentru asta, aflati ca nu e chiar asa. Nu esti niciodata prea mare pentru creativitate si pentru a afla lucruri noi.

Mi s-a parut foarte ciudat ca toata lumea se uita dupa copiii mei :) ), ca mi s-a spus de nu stiu cate ori ca e mai mult pentru copii aceasta expozitie. Cum adica???

In fine… ideea e ca a fost o experienta minunata si ca sper sa aveti si voi parte de cat mai multe chestii noi.

 

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Una rea

Sunt zile bune și zile oribile, iar astăzi a fost o zi… sub orice critică.

M-a prins din urmă oboseala. M-a prins din urmă lipsa somnului. M-a prins din urmă lipsa mașinii… și frigul.

Detest frigul!

După atâtea zile de suplimentare (inclusiv în weekend) și atâtea activități, era clar că trebuia să mai am și eu un moment de respiro. Doar că nu mă așteptam să mă lovească așa dintr-o dată.

Toată ziua am fost zombie, la limita funcționalității. Am zis clar că nu stau la nici o suplimentară, mai ales că trebuia să mai și merg cu tramvaiul acasa. Am sperat să treacă repede, să mă detașez de tot și să ajung cât mai repede în patul meu, la căldură. Din păcate, nu a fost atât de simplu.

Stăteam liniștită pe locul meu când lângă mine s-a așezat un bărbat. Nu l-am băgat în seamă și mi-am văzut de ale mele. Când mai aveam puțin până la stația mea m-am ridicat ca să merg spre ușă. Eu m-am ridicat, dar el nu a schițat nici un gest să mă lase să trec. M-am uitat la el și i-am spus exact așa: Trebuie să cobor… dar fără nici un fel de inflexiune ciudată a vocii, nu răstit nu nimic. Mă gândeam că poate nu m-a văzut sau ceva. Moment în care el a început să se răstească la mine, să îmi spună că sunt o nesimțită și o needucată pentru că, vezi Doamne, nu l-am rugat să mă lase să trec.

Am fost atât de șocată încât câteva secunde nici nu am putut spune nimic. Apoi am vrut să comentez, dar m-am uitat la el și m-am speriat și am spus doar Păi trebuie să cobor… aveam însă o voce de nici nu m-aș fi recunoscut.

Eram speriată și nu mi-a plăcut deloc.

NU mi-a plăcut să mă simt neputincioasă. NU mi-a plăcut că nici unul dintre ceilalți călători nu a luat atitudine. NU mi-a plăcut să mă simt o victimă.

Pentru că eu nu am făcut nimic. Nu trebuia să îmi cer voie să ies pentru că nu eram sechestrată acolo. Orice om care stă la margine în tramvai știe că trebuie să se ferească atunci când persoana de la geam se ridică… mai puțin bărbatul acesta.

Și acum când mă gândesc la incident îmi vine să plâng – de nervi, de frustrare, de frică (acum înțelegeți de ce nu merg cu tramvaiul?). Iar partea tristă este că realizez că societatea este așa cum este pentru că fiecare dintre noi închide ochii în fața nedreptăților.

Dar refuz să mai fiu o victimă, deci dacă aveți ceva sugestii de cursuri de auto-apărare sau box (mi-ar plăcea mult boxul) aici în Timișoara, vă rog să îmi spuneți și mie.

Acum trebuie să mai dorm puțin.

Somn ușor!

Pe fast forward

blogu lu andra

Când l-am auzit astăzi pe Alex că îmi spune Andra, mai încet… era să leșin.

De când mă știu mi se tot spune că sunt prea grăbită. Vorbesc prea repede și prea tare. Mănânc prea repede și prea tare. Scriu prea repede. Citesc prea repede. Uneori chiar și merg prea repede. Sunt întotdeauna prima care se ridică de la masă, prima care termină sucul și, în general, prima care se ridică și pleacă pe nepusă masă de la chefuri :) )). Prin magazine trec precum vijelia. Prin casă mă deplasez cu viteză maximă (și mă ciocnesc de uși/pereți/mobilă). Nici nu cred că are rost să aduc în discuție modul în care conduc, nu? :) )) Iar Flavius deja știe că sunt o mică furtună și mă lasă cu răbufnirile mele.

Nu știu de ce mă așteptam ca la trasul cu arcul să fiu mai liniștită. Și când l-am mai auzit și pe Alex astăzi deja nu am mai putut. I-am spus direct că eu așa mă relaxez, repede :D și a început să râdă de mine.

Adevărul este că prefer viteza. Există doar câteva momente în care îmi place calmul: când stau și ascult ploaia vara, când mă pun să dorm și este liniște perfectă și atunci când sunt în apă și fac pluta. În rest… totul să fie cu viteza luminii, atent gândit și planificat. Iar săgețile, trase repede și haotic pentru că tot nimeresc ele undeva. Thank God for TM Archery :D

Alte povesti de tras cu arcul

blogu lu andra

Dacă v-ați săturat de poveștile mele de tras cu arcul îmi pare rău, dar mai am :) ))).

A trecut mai bine de o lună de când am început să merg la tras cu arcul și încă îmi place la nebunie. Oricât aș fi de obosită, oricât aș fi de ocupată, nu ratez nici o programare, de 2 ori pe săptămână, în fiecare săptămână :D . Și de fiecare dată vin acasă super relaxată și cu același entuziasm debordant (despre durerile de mâini nu vorbim azi :) ))). Iar partea cu adevărat tare este că am reușit să îi molipsesc și pe alții cu noua mea pasiune.

Joi am trecut la o evoluție mai serioasă. Alex a ajuns la concluzia că este momentul să încerc și alte distanțe, nu doar 7 metri. Aveam emoții, dar m-am mobilizat (ce puteam face?). Am acceptat câteva critici constructive din partea șefului lui Alex și am încercat să fiu cât mai eficientă.

Dacă de la 10 metri mi-a ieșit destul de bine, de la 13, 15 și 18 a fost mai dificil. Totuși, se pare că am o urmă de instinct în mine pentru că am reușit să trag și câteva săgeți foarte bune :D . Și am fost atât de entuziasmată de rezultat încât mi-am comandat primul meu set de săgeți, cu pene roz, evident. Sper să am mai multă grijă de ele decât am de ale lui Alex :) )) (am mai distrus două joi :D ).

blogu lu andra

Portile deschise la Timisoreana

Deși Fabrica de Bere Timișoreana organizează Ziua Porților deschise cam de 2 ori pe an de vreo câțiva ani încoace, aceasta a fost prima mea vizită. Probabil pentru că până acum nu am fost niciodată în Timișoara în weekendurile în care trebuia. Dar de data aceasta planetele s-au aliniat și a fost perfect pentru că era și Flavius în vizită, iar un prieten al unei prietene putea aranja cu programarea, deci cum să nu merg?

Vizita mi-a plăcut maxim.

Mi-a plăcut organizarea, mi-au plăcut cadourile, mi-a plăcut turul extrem de interactiv și mi-au plăcut ghizii. Am aflat o grămadă de chestii despre bere, mi s-au confirmat unele presupuneri și am avut ocazia să fac ceva cu totul deosebit într-o sâmbătă în care aș fi putut să merg la muncă.

Evident că nu am ținut minte tot ce mi-au povestit pe acolo, dar sigur nu o să uit niciodată gustul de malț caramel, gustul de must de malț sau mirosul de malț care plutea în toată clădirea. În plus, o să păstrez la loc de ciste sticla mea de bere personalizată (am ieșit prea cute în poza de pe ea) și halba de bere nesigilată. Diploma este deja pe perete :) ))) (glumeam cu peretele, dar chiar am primit diplomă :D ). Și experiența îmi doresc din suflet să o repet.

Deci dacă aveți ocazia, vizitați mergeți la un eveniment de genul (sigur aveți o fabrică de bere undeva în orașul vostru). Sau mergeți la orice vi se pare interesant, orice vă deschide orizontul. Nu vă îngropați în muncă și probleme. Bucurați-vă de neprevăzutul vieții.

Eu așa o să fac.

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

P.S. Dacă mai citește cineva blogul acesta, este rugat să îmi dea un semn. Nu de alta, dar mami crede că scriu pentru pereți :) )))

Toamna la Herneacova

blogu lu andra

Iubesc toamna! Dar toamna cu soare, toamna colorata, nu zilele alea urate si ploioase. Iubesc toamna ca cea de astazi. Este ca un zambet, un zambet cald. Lumina este calda, culorile sunt calde, totul te indeamna la visare, la pictat. Sau poate doar pe mine ma inspira sa fac asta…

Si cum o poza valoreaza 1000 de cuvinte, va las cu pozele mele de la Herneacova si cu o recomandare: daca ajungeti in Timisoara si vreti sa faceti ceva inedit sau daca sunteti timisoreni si vreti sa scapati putin de zgomotul orasului, dati o fuga pana la Herneacova. Nu veti regreta!

Experimentarium TM

experimentarium tm

Joi am avut parte de o super experienta.

Desi putina lume stie, in Timisoara exista un loc minunat, plin de magie si fizica, unde tot ce se intampla pe lumea asta se explica.

Am mers cu mami si cu copiii ei de la scoala si nu as putea spune ce m-a impresionat mai mult, numarul incredibil de experimente sau entuziasmul copiiilor. Nu am crezut ca o sa mai vad elevi atat de entuziasmati de ceva ce tine de invatatura. Dar se poate…

La Experimentarium gaseai de toate, experimente cu magneti, cu oglinzi, cu electricitate, lumini si tot felul de forte, plus multe altele. Mi-ar fi trebuit o zi intreaga ca sa pot trece cu atentie pe la fiecare experiment. Deci mi-am indreptat atentia spre cele mai impresionante: cum ar fi giroscopul, centrifuga, curcubeul de lumini sau camera oglinzilor.

Nu am inteles de ce Experimentariumul nu este mai mediatizat, adica e un loc genial chiar si pentru turisti. Bine, are nevoie de putina… stilizare… ca sa zic asa… adica sa fie mai frumos amenajat, dar chiar mi se pare un loc super interesant si pentru adulti, nu doar pentru copii. Eu as profita de existenta unui asemenea loc in orasul nostru, dar eu abia am aflat despre el, deci presupun ca nu am dreptul sa imi dau cu parerea :D .

Gresit!

Parerea mea, avizata dupa vizita, este ca ar trebui sa va mobilizati si sa vizitati Experimentariumul cat mai curand. Pentru cei interesati, o sa mentionez ca acesta se gaseste aproape de Parcul Rozelor, in curtea Facultatii de Hidrotehnica.

Enjoy!

experimentarium tm

experimentarium tm