Ziua Europei la Timișoara

blogu lu andra

După cum știți deja, mai mult ca sigur, ieri a fost Ziua Europei. Și ca toți bunii europeni, am sărbătorit-o și noi cum am știut mai bine: cu un super concert marca Primăria Timișoarei (la cât era de mare sigla, la fel de bine puteau scrie pe afiș Robu l-a adus pe Smiley pentru că era la fel de clară sugestia :) ))

Însă nu este momentul să vorbim despre politică, ci despre concert. De fapt, despre felul în care m-am simțit la concert.

Am ajuns în Unirii cu mami pe la 8 jumate și încă mai cânta o tipă de care nu am mai auzit niciodată. Numa bine am avut timp să ne întâlnim cu Diluș și cu Tibi înainte de evenimentul principal.

Pe la 9 a început să cânte Lidia Buble. Despre ea, ce pot să spun? În afară că ne-a numit bublișori, a făcut playback toată ziua și avea niște papuci cel puțin strange, plus o salopetă de parcă era scoasă din filmele alea cu viitor distopic și oameni lipsiți de sentimente, doar de bine. Mai ales că îi știam piesele de la atâta ascultat la radio, iar Le-am spus și fetelor mă face să mă gândesc tot timpul la Flavius, deci evident că am cântat cât m-a ținut gâtul deja iritat :D .

Pe la 10 a venit și Smiley. El era punctul principal de atracție al serii și motivul pentru care am ieșit din casă. Cred că e prima oară când îl văd live (anul trecut la Forza Zu nu se pune) și trebuie să recunosc: am fost foarte impresionată. A venit cu ditamai bandul. Avea toboșar, chitariști, backing vocals, clape, scena plină, ce mai? Ba a mai venit și cu Dorian, care a avut grijă să mă arunce în butoiul cu melancolie cu a sa Mare albastră (ador toate variantele acestei melodii).

Nici nu am simțit când a trecut o oră. Showul a fost incendiar. Am țopăit, am filmat (ultima mea pasiune sunt transmisiunile live pe pagina blogului :D ) și am cântat până nu am mai putut. Mami și Diluș s-au mai plâns de frig, dar eu nu l-am simțit. M-am bucurat pur și simplu de toată energia lui Smiley, care nu avea cum să nu te molipsească. Nici măcar nu mi-a mai păsat că mai aveam o grămadă de chestii de făcut, că mă trezeam la 6, că tușeam de mama focului :) )).

Cred că doar muzica are puterea să ne aducă în starea asta. E o beatitudine pe care greu o dobândești altfel. Și doar un spectacol live super bun te lasă așa euforic, cântând și după ce ai plecat, nepăsător la tot ce te înconjoară. Refuz să cred că nu ați trăit măcar odată așa ceva :D . Iar dacă alături v-au fost persoane dragi, e și mai bine.

Multumesc, Smiley, pentru o seară minunată!

Voi cum ați început săptămâna?

Pupici!

blogu lu andra

Epic fail

blogu lu andra

Știți că eu sunt mega fan cărți. Le visez și le iubesc și nu mi-aș putea imagina viața fără ele. Deci când am descoperit pe Facebook un eveniment caritabil care avea ca temă cărțile și o super descriere: Nu judeca o carte după copertă – eveniment caritabil în care va trebui să alegeți cărțile după descrierea redată pe copertă. Ați citit bine, DESCRIEREA.

Din păcate, evenimentul a fost un adevărat fiasco.

Pe Facebook scria că va începe la ora 18:00. Eu am ajuns la fără 10, dar numai eu. Sala era goală. M-am pus pe așteptat (din fericire avea loc la Ambasada, which is awesome!). A venit și Piri (noroc cu ea!), au apărut și puștoaicele organizatoare.

După o oră, în care nu a venit nimeni să ne cheme în sală, am urcat noi. Acolo era ceva gen adunare de liceu, cu 2 profesoare pentru supraveghere și 2 părinți. Deci vreo 20 de oameni, plus noi 2. Am mai stat puțin și acolo până am hotărât să iau problema de coarne pentru că nu se mai putea. Am mers la standul cu cărți (pe care erau trecute doar FRAGMENTE DIN FIECARE CARTE, nu descriere, nu nimic de genul ăsta), nimeni nu m-a întrebat nimic, deci m-am adresat eu unei fete:

Nu te supăra, când începe evenimentul?

S-a uitat la mine ca la extratereștri:

A început deja…

Poftim??? Deja eram eu complet băgată în ceață.

Dar nu vorbește nimeni?

Ce idei și pe mine, nu?

Nuuu… a spus ea cu jumătate de glas.

Nici nu cântă nimeni? (erau acolo ceva intrumente)

Ba da… Imediat!

De data asta părea mai sigură pe ea, deci am mers înapoi la locul meu, după ce am făcut o donație și am luat o carte.

Au cântat doi copilași minusculi (aveau ceva voce) vreo 4 melodii, după care am plecat acasă.

Evident că eram foarte contrariată. Adică, era un eveniment caritabil, dar ei l-au tratat ca pe o reuniune de clasă. Nu am înțeles de ce l-au mai pus pe Fb dacă nu vroiau să și vină cineva.

Dacă eu o să mă aflu vreodată în situația de a face ceva de genul ăsta, pot spune sigur că:

1. nu o să ajung mai târziu decât oamenii interesați.

2. dacă tot îl pun pe Fb, o să îl și promovez ca să fiu sigură că vine cineva

3. o să am un prezentator care să spună cu exactitate despre ce e vorba în eveniment

Cam asta. Mai sunt și evenimente aiurea, nu doar geniale. Dar așa învățăm :P .

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

P.S. Cartea o citisem deja!

O scrisoare pierdută

blogu lu andra

Când mami m-a întrebat dacă vreau să văd varianta modernă a piesei O scrisoare pierdută, nu am stat pe gânduri. În primul rând pentru că îmi place Caragiale, în al doilea rând pentru că vroiam să văd cum putea cineva să îl adapteze la zilele noastre.

Vreau să vă spun că am fost foarte plăcut impresionată de ceea ce am văzut. Personajele nu mai aveau nimic de-a face cu interpretarea clasică. Trahanache mi s-a părut cel mai tare. Era genul acela de tânăr bătrân, absolut fără nici o idee de ce se întâmplă în jurul lui, obsedat doar de funcție și politică. Zoe este… above and beyond. Este cochetă, la modul… ăla, da :) )). Nu îl pot menționa pentru că mami m-ar strânge de gât :P , dar înțelegeți voi. Și dacă o să vedeți piesa, o să înțelegeți și de ce. Tipătescu m-a făcut să mă gândesc la Johnny Bravo. Cațavencu este de-a dreptul scary. Nu mi-a plăcut deloc cetățeanul turmentat, iar Farfuridi și Brânzovenescu erau prea funny :) )).

Mi-au plăcut la nebunie costumele. Ținutele lui Zoe au fost super tari. Costumele bărbaților mi-au plăcut și ele foarte mult. Aș fi vrut să am mai multe poze ca să vă dați și voi seama cam cum era atmosfera. Poate de la saună ar fi fost o chestie (da, aveau saună :) ))). Oricum, trebuie să le mulțumesc celor de la Teatrul Național și pentru aceste poze. Au fost foarte drăguți să mi le trimită :D .

Nu are rost să vă spun despre ce este vorba în piesă pentru că vorbim despre O scrisoare pierdută. Toată lumea ar trebui să o știe. Și dacă nu o știți, ar fi cazul să puneți mâna pe o carte (nu, nu sunt rea, doar realistă!).

Ideea este următoarea: Caragiale este la fel de actual ca și acum 100 de ani. Societatea noastră este la fel de coruptă. Jocurile de culise sunt la fel de prezente. Oamenii în general aleg să vadă doar ce vor ei (cum face Trahanache). Prea multe femei aleg varianta ușoară când vine vorba despre căsătorie (adică pe cineva care le poate asigura comfortul financiar), după care își dau seama că au nevoie de mai mult și își găsesc un Tipătescu. Iar când vine vorba despre trădare, știți cum e: Trădare să fie, dar să știm și noi!

Deci mergeți la teatru. Nu ratați piesa asta pentru că nu o să vă pară rău!

blogu lu andra

Hai cu mine să vedem care sunt PReviziunile pentru 2016!

Eram așa deprimată de dimineață, până am primit mesajul fetelor de la PRbeta, prin care mă invitau la PRbeta Conference 2016. Acela a fost momentul în care era să sar de pe scaun :) )).

De ce m-am entuziasmat asa?

Păi pentru că din facultate am rămas cu o pasiune pentru PR. Mi-ar fi plăcut foarte mult să lucrez în domeniu, doar că nu am avut ocazia (încă). Așa că mi-am încercat norocul în blogging (and it is going rather well if I may say so myself :D ). Dar am rămas cu starea aia de… vreau să știu mai mult. Mai ales acum, când sunt mai hotărâtă ca niciodată ca blogul meu să fie mai mult, să spună mai mult, să fie o referință pentru oameni.

Credeți că astea vin ușor? Că este simplu să atragi public sau, mai important, să îl păstrezi? Nu este deloc! Și eu știu asta foarte bine. Iar acum am ocazia să aflu mai multe, să descopăr ce e nou în domeniul relațiilor publice și să învăț. Ce? Să fiu un comunicator mai bun, evident :D .

Abia aștept!

Și, din fericire, nu o să fiu singură. Pentru că fetele de la PRbeta sunt niște drăguțe și au zis că ar fi cazul să am cu cine schimba o vorbă până îmi fac prieteni noi. Deci unul dintre voi, cititorii mei drăguți, are ocazia să participe alături de mine marți, 11 mai, în biblioteca UVT, la ediația a 6-a a PRbeta Conferences.

Dacă sunteți pasionați de PR și comunicare, nu vreți să ratați această oportunitate.

Dacă vreți să învățați cum să vă construiți și promovați brandul, nu trebuie să ratați această oportunitate.

Tot ce trebuie să faceți este:

1. să dați mai departe acest articol (un share pe Facebook ar fi perfect; se face ușor prin apăsarea butonului LIKE pe care îl puteți găsi puțin mai jos)

2. să lăsați un comentariu în care să îmi spuneți de ce vreți să participați la conferință.

Și cum vine Paștele, nu vă grăbesc. Aveți timp să vă înscrieți până pe 8 mai, la ora 20, când o să extragem câștigătorul folosind random.org.

Dacă eu nu v-am convins (sper că nu este cazul) sau aveți nevoie de mai multe informații, accesați cu încredere site-ul conferinței, aici.

E greu să fii mami

Nu sunt sigură că nu am mai scris asta la un moment dat, dar mă aflu, again, in acel moment al vieții mele în care mami este la Sălaș, iar eu sunt mami în casă. Și să știți că este foarte greu. Încep să înțeleg de ce nu prea mai vrea să facă nimic atunci când ajung eu acasă. Și să mă gândesc la posibilitatea de a-mi angaja o menajeră atunci când mă mut la casa mea :) )).

Bine, poate o să am parte totuși de un bărbat care să mă și ajute (momentan, astrele par să încline în direcția asta :D ) și atunci o să am timp pentru viață, nu o să trebuiască să mă îngrop în trei tone de vase, mâncare, haine și aspiratoare/mături/cârpe de praf.

Până atunci, însă am foarte multă treabă. Am multe de scris. Trebuie să mai fac și ordine. Și vreau neapărat să termin o carte. Este absolut obligatoriu!

În rest… sunt depresivă pentru că nu sunt acasă, pentru că vin Paștile și eu nu o să vopsesc ouă, ci o să butonez tastatura. Nu îmi vine să cred că merg abia vineri seara acasă. Și, ca să fie totul mai horror, stau doar până luni. Sărbătorile sunt așa deprimante când ești mare…

Voi ce mai faceți?

Carla’s Dreams

blogu lu andra

După cum vă spuneam acum câteva zile, la deschiderea noului complex Cinema City din Shopping City Timișoara am avut ocazia să îi ascult în concert live, pentru prima dată, pe cei de la Carla’s Dreams. Evident că nu îmi erau necunoscuți. Nu locuiesc în codru. Am ascultat deja de mii de ori Eroina, iar Cum ne noi îmi aduce doar amintiri plăcute :) )). Dar, până acum, pur și simplu s-a nimerit să ne nimerim în același loc :D .

Vreau să vă spun că am fost foarte impresionată de reprezentația lor.

Băieții ăștia chiar au talent. Au cântat la instrumente, totul a fost live și au făcut super atmosferă. Mi-a plăcut la nebunie că ne-au lăsat pe noi să cântăm partea Deliei din Cum ne noi. Am cântat până m-a durut gâtul :) ))). Mi-a plăcut și că au cântat și alte melodii decât cele super date la radio. Preferata mea a fost Născut în Moldova, un fel de melodie manifest.

Cum au fost o surpriză atât de plăcută, am transmis în direct vreo 3 melodii pe pagina de facebook a blogului (adică aici) și, ceea ce mi s-a părut super drăguț, a doua zi ei mi-au dat like :D . Am fost super entuziasmată când am văzut. Cred că sunt cei mai fan friendly artiști ever ^.^

Abia aștept următorul lor concert în Timișoara. Dacă o să fiu în oraș, sigur nu o să lipsesc. Și dacă nu o să fiu… păi o să fac tot posibilul să fiu :) ))). Deci, dragii mei, dacă aveți ocazia să participați la un concert al băieților, nu îl ratați. Merită!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Photo credits: Corina Dușan

Through his eyes

blogu.lu/andra

După cum vă spuneam, încă mai lucrez la toată treaba asta cu statul la poze, dar cum duminică l-am scos la Flavius la plimbare, vroiam să văd cum mă vede el prin intermediul aparatului foto.

Rezultatul mi-a plăcut, deși trebuie să îl învăț că pentru fashion trebuie să dea zoom :) )). Însă partea cea mai tare a fost că ne-am distrat copios. Mi-a plăcut că am putut să îi arăt orașul pe care îl iubesc și în care sper să vină cât de curând :D .

Evident că fiind cu Flavius nu puteam să fac poze serioase :) )). El mă face tot timpul să râd. Ne prostim tot timpul :) )). Dar mi-a plăcut la nebunie combinația de catifea pe care am ales-o până la urmă pentru această ieșire. Atât pantalonii, cât și blazerul sunt din catifea și făcute la comandă (da, am un fix :D ). Tricoul îl am de ceva timp de la Alina, iar tenișii îi ador, sunt din colecția Taylor Swift pentru Keds. Ochelarii îi am de anul trecut de la Meli Melo, iar geanta mea bufniță este de la Avon.

Cam asta ar fi. Enjoy!

blogu.lu/andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Speechless

Sau cum am rămas fără cuvinte la deschiderea noului multiplex Cinema City din Timișoara

blogu lu andra

Alaltăieri am avut norocul să particip la unul dintre cele mai faine evenimente ever. Nu mi-a venit să cred când am primit invitația și m-am grăbit să o accept, iar marți, în mare viteză, am ajuns exact la timp la locația Cinema City din noul mall timișorean.

M-am așezat frumos la rând, m-am înregistrat, mi-am primit cadoul ȘI cardul de reducere valabil pentru un an de zile pentru orice film vreau eu să văd (cel mai bun cadou, ever! it will be a loooong year filled with great movies :) ))), după care am așteptat cuminte, în compania Teodorei, să înceapă conferința de presă.

În momentul în care am fost invitați în sala de cinema, nu mă așteptam deloc să trebuiască să cobor scări rulante sau să îmi apară în fața ochilor un ecran de 13 pe 21 sau o sală sub formă de amfiteatru (acesta este sala Imax). Nu mă așteptam nici la scaunele extrem de multe și de comfortabile, dar nici la toate lucrurile pe care le-am aflat, care au fost mind blowing pentru mine ȘI pe care le-am tot spus tuturor oamenilor cu care m-am întânit de atunci, dar nu ma satur să le povestesc :) )).

blogu lu andra

blogu lu andra

Așa că o să începem o mică rundă de Știați că :D .

Știați că Cinema City este o companie de familie care a deschis primul cinematograf în 1930 în Haifa?

Știați că, în prezent, compania are 218 cinematografe, adică 2020 de ecrane, în 9 țări, adică rulează 3.500.000 de filme anual, deservind 90 de milioane de clienți în fiecare an?

Știați că multiplexul nostru din Timișoara este singurul din Europa Centrală și de Est care are, în cadrul aceluiași complex, atât sală Imax cât și sală 4DX?

Știați că Imax este o companie canadiană care a dezvoltat un sistem de proiectare unic ce utilizează 2 proiectoare simultan (doar și noi avem 2 ochi :D ), iar acestea crează imaginile extraordinare care au făcut Imax-ul celebru la nivel mondial?

Știați că sistemul 4DX este de origine coreană și că a evoluat într-atât încât în momentul de față oamenii care asistă la un film în acest format au parte inclusiv de mirosuri, nu doar de zgâlțâiri ale scaunelor, apă, vânt, aer ce le vâjâie pe la urechi și lumini stroboscopice?

Știați că pentru realizarea multiplexului nostru a fost nevoie de o investiție de aproape 8 milioane de euro?

Da, știu, o grămadă de informații incredibile. Însă partea cea mai tare a venit abia cu trailerele propriu-zise. Imax este absolut genial. Chiar a realizat ceea ce și-a propus: să transporte oamenii unde nu au cum ajunge. Eu eram pe liane cu Tarzan și prin oglindă cu Alice. Era cu gura căscata ca și copiii ăia mici. Eram un WOW!!! continuu. Abia aștept să văd un film acolo.

Despre 4DX pot să vă spun că este o altă experiență ce nu trebuie ratată. Scaunele te clatină și te zgâlțâie. Simți loviturile în spate și gloanțele ce îți zboară pe la urechi. Doamne ferește să plouă pentru că ești pa :) ))). Ca să nu mai spun de jocurile de lumini sau de mirosuri. Pot să creeze orice miros este necesar pentru a te băga în starea filmului, chiar și cele neplăcute :) )). Și da, o să merg cât de curând și aici :D .

blogu lu andra

După conferința de presă ne-am bucurat de un super concert Carla’s Dreams (despre care o să vă vorbesc mai detaliat în curând), de un bufet suedez destul de bun servit de cei de la Fratelli, de un super tort, iar la final, de pop corn și suc la un film la alegere (pentru mine, alegerea a fost The Huntsman: Winter‘s War). A fost o seară perfectă!

A fost mai mult decât perfectă. Nici nu știu când au trecut cele… 6 ore? pe care le-am petrecut acolo. Și credeți-mă, dacă mi-ar mai fi dat cineva popcorn și suc și ar fi zis: Andra, mai avem 3 filme pentru tine și dup-aia încă unu… aș fi stat acolo până dimineață :) )).

Deci nu ratați ocazia să mergeți la cinema. Nici un film pe care îl vedeți acasă nu se compară cu experiența cinematografică veritabilă. Și da, este mai costisitor, dar o dată pe lună măcar, vă puteți răsfăța cu un film bun, cu popcorn (sau nachos) și suc, cu o seară extraordinară, cu imagini superbe și o experiență de neuitat.

Eu așa fac și nu regret, iar Cinema City Shopping City Timișoara va fi noua mea căsuță :) ))).

Iar acum, în încheiere, trebuie să vedeți cum a fost realizat noul cinematograf. Aici găsiți filmulețul. Enjoy!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Green Future Concept Store în Timișoara

blogu lu andra

Deși nu am apucat să vă povestesc până acum, joi seara am avut privilegiul de a participa la deschiderea primului Concept Store Green Future din Timișoara.

Trebuie să recunosc, nu știam nimic despre această companie și am fost foarte suprinsă când am aflat că este o companie românească, iar fabrica este nici mai mult nici mai puțin decât la Orțișoara, adică super aproape de noi. Totuși, această companie chiar este orientată spre revoluționarea somnului, deci nu trebuie să ne mirăm că vând mai ales în Europa de Vest sau că au parteneri inclusiv în Korea.

Dar să vă spun despre produse: Green Future realizează saltelele, însă în showroom am avut ocazia să văd cele mai faine paturi care mi-au ieșit vreodată în cale. Păreau scoase din apartamentele regale și erau visul oricărui om pasionat de somn (aici deschid lista cu mine :) )). Deci când mă mut la casa mea știu de unde o să îmi achiziționez patul :D .

În afară de saltele, Green Future mai comercializează și pilote, perne, protecții pentru saltea și lenjerii de pat. Toate acestea făcute din cele mai tari materiale, gen puf de gâscă, nanofibre, chiar și fibră de bambus.

Ce? Fibră de bambus?

Așa am reacționat și eu. Asta până au început să îmi povestească despre avantajele acestei fibre naturale, cum distruge microbii și alea alea.

Nici nu știu dacă asta m-a impresionat mai mult sau faptul că vor să își deschidă o fabrică în țările nordice și un showroom în Budapesta. Mi se pare că sunt una dintre cele mai tari companii din țară, dar nimeni nu știe mai nimic despre ei.

Sper că asta se va schimba în curând. Vă invit să le vizitați site-ul (aici) sau magazinul din Timișoara (este în piața Mărăști, foarte ușor de găsit). Iar dacă sunteți din capitală, ii puteți căuta și acolo pentru că au un magazin în București de ceva timp. Eu o să dau o tură săptămâna aceasta pe la ei pentru că am nevoie de niște perinuțe noi :D .

Și înainte să vă las vreau să vă spun că deschiderea a fost genială. Mi-au plăcut vorbitorii. Mi-a plăcut la nebunie cateringul și au servit un vin genial. Iar la final, am primit o mică atenție: cea mai fină față de perină pe care am avut ocazia să pun mâna vreodată :D .

Mulțumesc, Green Future pentru o seară minunată!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Revolution Fest update

blogu lu andra

Nu știu câți dintre voi urmăresc deja pagina oficială a Revolution Festival, dar dacă nu o faceți încă ar cam fi cazul pentru că toate veștile proaspete ajung direct acolo (aici găsiți pagina).

Dar dacă nu vreți să vă mai bateți capul, o să vă spun eu ce am mai aflat. În primul rând, o să avem parte de un DJ set Faithless.  În al doilea rând, fanii muzicii electronice se vor delecta pe beaturile incendiare ale lui Reboot, dar și a câtorva DJ români: PremierskuGesku și Herodot. Eu nu știam nimic despre ei, deci i-am căutat și vreau să vă spun că m-au convins din prima. Abia aștept festivalul!

Cât despre Suicidal Tendencies, care vor fi prezenți pe scenă pe 3 iunie, eu nu știu prea multe, dar sunt sigură că există cel puțin câțiva rockeri printre voi care vor sări în sus de fericire la primirea aceastei vești.

Și dacă pe mine nu mă credeți că pe 3 și 4 iunie Timișoara is the place to be, poate așteptați o invitație specială.

Nici o problemă, se aranjează: John Digweed vă garantează că Revolution Festival va fi ceva de neuitat. Unde? Chiar aici!

Ce ziceți? Încă mai aveți timp să vă luați biletele la un preț super special!

Ne vedem acolo.

Pupici!