Giving the classics a chance

blogu lu andra

Luna aceasta o dată cu Festivalul Baroc și cu invitațiile primite în cadrul proiectului BloggingTM 2.1 am avut ocazia să ascult mult mai multă muzică clasică decât se întâmpla la mine în mod normal. A fost ciudat pentru că nu eram deloc în elementul meu, dar am zis că este ceva ce trebuie să încerc.

L’amore innamorata este un concert profund, care te indeamnă la meditație. Susținut fiind de ansamblul de muzică veche L’Arpeggiata, care are un deosebit succes la nivel internațional și bucurându-se de vocea extraordinară a sopranei Hana Blazíkova, întreg spectacolul aduce într-o lumină minunată ariile lui Francesco Cavalli.

Personal, am fost foarte surprinsă de numărul mare de persoane care au venit să se bucure de acest eveniment. Într-adevăr, intrarea era gratuită, însă nu m-aș fi gândit niciodată că atât de mulți timișoreni sunt fani muzică clasică. Ba mai mult, nu mi-a venit să cred cât de aranjați erau toți oamenii din sală.

În timp ce mă lăsam vrăjită de acordurile instrumentelor și mă bucuram de toți oamenii din jur, nu am putut să nu fiu recunoscătoare celor de la Asociația Festivalul Baroc Timișoara pentru că mi-au acordat posibilitatea de a lua parte la un eveniment educațional de excepție.

Felicitări!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Visul meu de Halloween

blogu lu andra

După cum v-ați dat deja seama, în Timișoara se întâmplă tot felul de evenimente în ultimul timp, care mai de care mai tari, iar BloggingTM 2.1 stie despre toate. Cum vine Halloweenul, era clar că nu se putea să treacă fără nimic spectaculos.

Deci, pentru a doua oară, magicianul Lorenzo Cristian vine la Timișoara cu spectacolul Visul meu de Halloween. Acesta s-a jucat cu casa închisă de fiecare dată (varianta originală a spectacolului, Visul meu, a mai avuți 5 reprezentații în orașul nostru), iar faptul că magicianul revine în locurile natale arată cât de mult îl iubește publicul timișorean.

Din păcate, eu nu pot să merg la spectacol (și chiar îmi pare foarte foarte rău!!!) pentru că sunt plecată, însă sunt destul de sigură că voi nu veți rata evenimentul, mai ales după ce veți vedea aici videoclipul de promovare :D .

Nu mai sunt multe bilete, deci grăbiți-vă să îl cumpărați pe al vostru pentru că duminică, 30 octombrie, la Casa Tineretului, de la ora 18, Lorenzo Cristian va va purta în visul lui mai repede și mai spectaculos decât a ajuns Alice în Țara Minunilor.

Să îmi spuneți cum a fost!

Pupici!

Atelierul roz al Laurei Chiriță

blogu lu andra

Când am pornit inițiativa Blogging TM 2.1 ne-am dorit în primul rând să cunoaștem oamenii curajoși din Timișoara, care au făcut din pasiunile lor o afacere. Unul dintre aceștia este Laura Chiriță, care din pasiune pentru haine a construit un brand recunoscut la nivel național.

Și dacă acum ceva timp vă povesteam în Suburban mai multe despre ea, iar Laura, extrem de drăguță, a decis să ne primească în atelierul ei, am zis că ar cam fi cazul să descopăr partea nevăzută a acestei afaceri.

Am pășit în atelierul Laurei complet fascinată. Mi-a plăcut de la bun început locația, mi-au plăcut hainele expuse, dar și mai mult mi-a plăcut atmosfera: pereții roz, plini cu mesaje inspiraționale, haosul organizat specific persoanelor creative și muzica. Era exact genul de birou pe care eu mi l-aș fi dorit și am fost puțin geloasă pentru că nu am încă așa ceva :D .

Laura a fost foarte prietenoasă și ne-a povestit cum pasiunea pentru haine i se trage de la bunica ei, care a învățat-o să folosească mașina de cusut. Ne-a vorbit despre ambiție, perfecționism și cât este de greu să găsești persoane cu care să lucrezi. Mi-a plăcut foarte mult că este o persoană super atentă la nevoile clientelor și că încearcă, prin creațiile ei, să le arate femeilor cât sunt de frumoase.

Evident că am văzut câteva piese care mi-au plăcut la nebunie, dar m-am abținut cu stoicism :) )). Însă pot să vă spun că diferența între creațiile Laurei și hainele ce se găsesc în magazine este imposibil de descris. Voi știți că eu sunt fană a hainelor făcute la comandă dintotdeauna pentru că nu îmi place să văd oamenii purtând aceleași haine ca și mine :D , deci nu trebuie să vă mire faptul că tot ce am văzut în atelierul Laurei mi-a plăcut la nebunie. Cum ar fi putut altfel când atenția la detalii era una extrema?

În caz că v-am făcut curioase, puteți arunca o privire peste varianta online a atelierului. Sigur o să vă facă ceva cu ochiul.

Happy shopping!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Swiss Solutions

Sau cum să aduci traducerile la următorul nivel

blogu lu andra

Ne-a luat puțin să ne organizăm, dar într-o mohorâtă după-amiază de octombrie am ajuns în vizită la Swiss Solutions. Despre această companie știam că este poster child pentru domeniul traducerilor din Timișoara, dar cam atât. La un moment dat mă gândisem să îmi depun un CV la ei, însă după o analiză rapidă a abilităților mele am ajuns la concluzia că nu știu suficientă engleză, deci mai bine nu. Totuși, Swiss Solutions este unul dintre brandurile cunoscute ale orașului nostru și eram foarte interesată să aflu dedesubturile afacerii.

Când am intrat în biroul lui Florin Grunberg, manager general al companiei, a fost ca și cum aș fi pășit în biroul visurilor mele. Mi-a plăcut la nebunie priveliștea, mi-a plăcut faptul că era extrem de luminos și de cald, dar mai mult mi-a plăcut persoana care îl ocupa. Florin este o persoană super deschisă, care ne-a împărtășit fără nici o reținere din secretele reușitei Swiss.

Care sunt acestea?

Perseverență

Calitate

Orientare spre client

Nu mi-a venit să cred că de la o cafea în Piața Unirii și o cameră închiriată în Complexul Studențesc, Florin și soția sa au reușit să construiască o micuță multinațională cu sediul central în Timișoara. Spun asta pentru că, pe lângă sediile din România (2 în Timișoara, 1 în Arad și 1 în București), Swiss Solutions are un sediu în Frankfurt, iar tendința este de extindere continuă.

Cum ajung afacerile la un asemenea nivel în România zilelor noastre? Oferind servicii complete și de calitate. Pentru că la Swiss Solutions nimeni nu stă să aștepte să intre clienții pe ușă. Oameni de vânzări performanți merg și promovează pachetele de produse direct clienților selectați, iar acestea nu includ doar traduceri specializate (care sunt făcute de către nativi!!!!), ci și servicii complementare: interpretare, corectură, editare de text, DTP și legalizarea traducerilor (știu asta din surse sigure, am întâlnit oamenii din Timișoara care lucrează la Swiss :D ).

În aceste condiții nu este nici o surpriză că anul acesta firma a fost inclusă în Topul celor mai importanți 20 de furnizori de servicii de traduceri din Europa de Est, conform clasamentului realizat de Common Sense Advisory, că target-ul este ca peste 5 ani cifra să ajungă la 5 milioane de euro sau că deschiderea unui nou sediu în străinătate este din ce în ce mai plauzibilă.

Vizita la Swiss a fost o revelație pentru mine. Nu este vorba de o lipsă de încredere în capacitățile antreprenorilor români, pur și simplu nu credeam că cineva din România poate ajunge la nivelul la care lucrează această agenție de traduceri. Niciodată nu mi-ar fi trecut prin cap că în Timișoara noastră există o companie care colaborează cu peste 3000 de traducători din toată lumea sau că realizează traduceri în peste 90 de limbi, inclusiv tagalogă (ceva limbă din Africa). Și clar nu m-am gândit niciodată la tot procesul tehnologic pe care traducerile îl presupun în zilele noastre.

Deci Doamne ajută pentru Blogging TM 2.1 care mi-a dat posibilitatea de a descoperi acești oameni minunați și extrem de muncitori care din birourile lor prietenoase aduc în fiecare zi oamenii mai aproape și facilitează creșterea economică a României.

blogu lu andra

November Notes in Social Media

Chiar dacă eu sunt la Brașov zilele astea, a venit momentul să vă vorbesc despre November Notes in Social Media, evenimentul la care trebuie să participați dacă sunteți pasionați de online.

blogu lu andra

Când am pus bazele Blogging TM 2.1 alături de Teodora eu mă gândeam doar la o comunitate și la toate activitățile drăguțe pe care le puteam avea alături de oameni care să îmi împărtășească pasiunea pentru scris. Mă gândeam cum avem să redescoperim noi Timișoara și cât o să fie de drăguț să facem asta în fața unui public din ce în ce mai mare. Și, evident, mă gândeam că poate, cumva, o să apară și unele schimbări în orașul nostru pentru că toată lumea știe că în mulține stă puterea.

În nici un moment însă nu m-am gândit că la atât de puțin timp de la începerea acestei activități o să punem în mișcare o întreagă mașinărie pentru a putea, în 11 noiembrie, să ne bucurăm de experiența unor oameni mult mai bine pregătiți decat noi. Nici prin gând nu mi-a trecut că avem să o ascult pe Amalia Gaiță vorbind despre importanța vizualului în online, că Oana Barbu îmi va ține o lecție despre puterea brandingului, că Alexandra Giula îmi va da sfaturi cu privire la platforma pe care ar trebui să o folosesc sau că Manafu, dintre toți oamenii, se va întoarce la Timișoara pentru a ne sprijini inițiativa și a vorbi despre strategii în social media.

Totuși, lucrurile au pornit pe aceasta panta, am decis să ne implicăm 100%, am găsit surprinzător de mulți oameni care să ne ajute și numărătoarea inversă a început, după cum puteți vedea și pe site :) ))).

De ce ar trebui să participați voi la această conferință?

1. Pentru că vorbitorii noștrii sunt persoane super calificate ce nu își dezvăluie cu una cu două secretele, dar o vor face în 11 noiembrie.

2. Pentru că sunteți pasionați de online și sigur vreți să aflați ce mai e nou în acest domeniu, iar în 11 noiembrie o puteți face.

3. Pentru că s-a putea ca în 11 noiembrie să vă vină exact ideea aceea pe care o căutați de mult timp pentru a o aplica în online și a trece de la statutul de simplu privitor, la influencer.

4. Pentru că s-ar putea ca în 11 noiembrie să vă cunoașteți următorul partener de afaceri.

5. Pentru că 11 noiembrie este momentul perfect să ieșiți din monotonie și să faceți ceva totalmente neașteptat, care poate o să vă deschidă ochii spre o cale la care nici nu visați acum.

Deci, dacă doriți să luați parte la evenimentul toamne în social media din Vestul țării, save the date:

11 noiembrie 2016

Ambasada

ora 15

Totuși, luați în considerare că locurile sunt limitate, deci trebuie să vă înscrieți pentru a vă asigura că al vostru este rezervat. Găsiți formularul aici!

See u there!!!

Chocolate heaven!

Leonidas Chocolate and Coffee

A fost odată ca niciodată o prințesă care iubea ciocolată. Și îi plăcea atât de mult încât ori de câte ori tatăl ei, regele, pleca în călătorie, prințesa nu cerea nimic altceva decât ciocolata specifică ținutului pe care acesta îl vizita. Și așa prințesa a ajuns să încerce multe ciocolate, însă nici una nu o putea declara preferata sa. Într-o zi însă, regele plecă într-o țară foarte îndepărtată, iar de aici s-a întors cu o superbă cutie de ciocolată aurie legată cu fundă albastră. Prințesa a fost fascinată încă de la început și l-a întrebat pe rege de unde venea această minunăție? Atunci regele i-a spus că fiecare bomboană de ciocolată din cutie a fost făcută cu multă dragoste de către meșterul Leonidas, în atelierul său secret și că, dacă este savurată pe de-a-ntregul, fiecare pralină va aduce fericire în sufletul celui ce o mănâncă.

blogu lu andra

Aș putea să vă spun că prințesa a păstrat ciocolata cu sfințenie, dar adevărul este că nici o bomboană de ciocolată nu a fost vreodată făcută pentru a fi păstrată, cu atât mai puțin cele de la Leonidas.

După cum v-ați putut da seama, eu sunt prințesa din poveste și este adevărat că, prin 2005, tatăl meu s-a întors din Belgia cu cea mai bună ciocolată pe care am mâncat-o vreodată. Nu cred că vă puteți închipui cât de greu mi-a fost să o împart :) )) sau cât am tras de acea primă cutie ca să mă pot bucura cât mai mult de gustul Dumnezeiesc.

De atunci, au trecut ceva ani, timp în care am avut ocazia să mai primesc de vreo câteva ori cadou frumoasele cutii de la Leonidas și de fiecare dată am păstrat ambalajul cu sfințenie :) ). Din fericire, acum nu mai trebuie să aștept să mi le ofere cineva (deși este frumos când se întâmplă), ci mă pot bucura de savoarea pralinelor ori de câte ori vreau să mă răsfăț.

De ce?

Pentru că începând cu decembrie 2015 în Timișoara s-a deschis Leonidas Chocolate and Coffee, un altfel de concept de cafenea, unde gustul pralinelor este desăvârșit, eleganța este la ea acasă, iar cei ce vin o dată se întorc de fiecare dată și devin ambasadori ai brandului.

Mi-a luat ceva timp, dar după toate experiențele noi cu blogul, am zis că trebuie să le scriu și să văd, first hand, ce se ascunde în spatele ciocolatei mele preferate. Așa am ajuns să îl cunosc pe Cosmin, cel care a vrut să aducă ceva nou în Timișoara și a cumpărat franciza Leonidas Chocolate and Coffe din dorința de a crește prestanța orașului nostru.

Discuția noastră a avut loc într-o marți destul de rece, la o ciocolată caldă extraordinară, făcută din fulgi de ciocolată Leonidas și cu un plus de aromă de portocale. Așa am aflat că pralinele mele preferate sunt făcute din 100% unt de cacao, iar acesta este motivul pentru care pur și simplu se topesc în gură. De asemenea, există 80 de sortimente diferite de praline, iar acestea pot fi ambalate în 40 de modele de cutiuțe cadou. Și, credeți-mă, Pralinele Leonidas sunt cadouri cu orice ocazie! exact așa cum spune motto-ul lor.

Eu am avut norocul să încerc 8 sortimente în timpul vizitei mele, pe care mi-a fost foarte greu să le aleg. Între pralinele de sezon, care arată mega cute și sunt super bune, pralinele cu tot felul de lichioruri și pralinele din ciocolată amăruie cu diverse arome, ar fi foarte dificil să spun care mi-a plăcut cel mai mult. Cred că totuși pralina din ciocolată neagră și cu flori de portocal. Este un gust deosebit, pentru cunoscători :D .

Deci, dragii mei timișoreni sau turiști, dacă sunteți chocoholici ca și mine, nu ratați Leonidas Chocolate and Coffee. O găsiți super ușor în Piața Unirii, Mai mult, dați-le like pe Facebook (aici) pentru că ei organizează tot felul de degustări și nu vreți să o ratați pe următoarea (cum am făcut eu din păcate sâmbăta aceasta pentru că am fost plecată :( ((). Iar dacă sunteți în căutarea unei cadou perfect, dar nu știți de unde să îl luați, tot ei au soluția pentru voi. Eu una știu de unde cumpăr cadourile de Crăiun :D .

Pupici!

 blogu lu andra

Inferno

Aseară am avut norocul de a primi o super invitație la avanpremiera filmului Inferno, pe care îl așteptam cu oarecare interes pentru că deja văzusem Îngeri și demoni și Codul lui DaVici, iar seriile nu se lasă așa în pom. În plus, deja citisem cartea, deci eram curioasă de lumea pe care Ron Howard avea să o pună pe peliculă.

O să vă spun de la început că nu am fost foarte încântată de carte. Ba chiar m-a disperat rău spre finalul ei. În plus, nu mi-a plăcut NICIODATĂ de Tom Hanks în rolul lui Robert Langdon. Este un actor foarte bun, nu contest asta, însă este mai degrabă spre bunic cu fundul de rățușcă decât spre profesor universitar tânăr, sexy și activ. Dar eu sunt mofturoasă și na… poate voi v-ați obișnuit cu el pentru că nu ați citit cartea, joacă personajul de la început… știu cum e :) )).

Despre film pot spune că este ok ca și imagine, văzut așa în Imax, like a boss :) )). Începe în forță, continuă mai bine, dar la un moment dat se pierde puțin. Nu o să spun nimic despre unele scene cel puțin dubioase pentru că na, e un film de acțiune, evident că eroul se bate cu ăia răi chiar dacă în jur sunt 100.000 de polițiști și trupe speciale. În schimb, ca și în carte, mi-a plăcut problema abordată: suprapopularea. Și m-a pus din nou pe gânduri (poate credeți că sunt paranoia acum :) ))) cu privire la toți virușii care circulă liniștiți prin lume. Oare cât de mulți au crescut singuri singurei și au devenit viruși mari și câți au fost atent îngrijiți și periați și puși acolo unde trebuia la momentul oportun?

Să trecem peste asta :D .

Dacă ați văzut celelalte filme, este destul de evident că veți merge și la acesta. Dacă aveți mari așteptări de la el, mai bine nu dați buzna la cinema pentru că o să rămâneți puțin cu buza umflată. Dar dacă sunteți în căutarea unui film relativ lejer (lumea apocaliptică de la început nu este pentru cei sensibili la stomac), atunci trebuie să alegeți Inferno.

Iar acum în încheiere trebuie să le mulțumesc celor de la Cinema City pentru invitație. A fost o adevărată plăcere și aștept cu nerăbdare Dr. Strange :) )).

Voi ce faceți în weekend?

Pupici!

P.S. La acest eveniment am fost invitată ca membră a grupului Blogging TM 2.1.

Savoare Barocă

blogu lu andra

Sâmbăta aceasta am avut ocazia de a participa la deschiderea Festivalului Baroc Timișoara. Aveam emoții super mari în special datorită costumului pe care am decis să îl închiriez. Cumva, în capul meu, ajungeam acolo și eram singura persoană scoasă din acea perioadă, în timp ce în jurul meu defilau oameni îmbrăcați ca pe covorul roșu. Mă tot întrebam la ce m-am gandit când am hotărât să accept provocarea Giorgiei.

Totuși, în momentul în care am ajuns în fața Palatului Baroc, gazda noastră pentru acea seară, m-am liniștit. A fost ca și cum aș fi pășit într-o altă epocă, într-un cadru perfect, cu oameni liniștiți, în care muzica, vinul de calitate și prăjiturile super bune erau tot ce conta pe lume. M-am simțit de-a dreptul transpusă într-o altă Timișoară, în care lumea bună a orașului se adunase la bal.

Înainte să particip la acest eveniment mi se părea ciudat așa, cum vor unii oameni să reînvie periodic Timișoara de altă dată, însă în această sâmbătă seara mi-am dat seama că acea perioadă avea o strălucire aparte. Muzica era mai liniștită, poveștile spuse în tihnă, iubirile de durată, iar viața savurată din plin. Cel puțin așa m-au făcut să cred atât Caius Hera și Claudiu Șola, cât și cei de la Incanto Quartetto .

Dacă vi se pare că am devenit prea siropoasă, am câteva date pentru voi, extrem de precise. Aceasta este ediția a 5-a a Festivalului Baroc și pune accent pe personalitatea marcantă a lui Eugeniu de Savoya deoarece anul acesta se celebrează 300 de ani de la intrarea acestuia în cetatea Timișoarei.

Festivalul are un program destul de divers și include o expoziție de fotografie, alte concerte, o lansare de carte și altele. Pentru mai multe detalii, vă rog să aruncați o privire peste pagina lor de Facebook.

Mi-a plăcut mult acest eveniment și pentru că am putut să îl împart cu prietenele mele, Adriana și Mishuella, dar și să îl includ în inițiativa BloggingTM 2.1 A fost un câștig din toate punctele de vedere și abia aștept să vă vorbesc despre alte evenimente din cadrul festivalului. De asemenea, trebuie sa mentionez ca prosecco-ul foarte bun pe care l-am degustat, precum si restul bauturilor, a fost asigurat de Enoteca de Savoya (care imi place din ce in ce mai mult), iar de indulcirea noastra s-au ocupat cei de la Prospero si au facut o treaba excelenta!

Pupici!

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Visiting Lady Bio

blogu lu andra

Astăzi este momentul să vorbim din nou despre frumusețe. Dar nu o să abordăm ultimele trenduri vestimentare, ci o să vorbim despre cele mai noi și mai sănătoase produse pe care le pot folosi femeile.

Și pentru că acest subiect nu trebuie tratat cu ușurință, împreună cu Teodora și cu Roxana am zis că a venit momentul să mergem direct la specialiști. Astfel,am decis să le facem o vizită celor de la Lady Bio, care au fost extrem de drăguți și ne-au primit cu brațele deschise.

Ce este Lady Bio?

Un magazin cochet din Timișoara, învăluit în mireasma uleiurilor indiene, unde totul este certificat bio. Încă de la intrare m-a surprins plăcut căldura cu care am fost întâmpinate și entuziasmul cu care doamna Daniela a început să ne vorbească despre produsele sale. Așa am aflat că există forumuri internaționale care acordă certificate bio inclusiv produselor cosmetice, că multe produse care se presupune că sunt bio de fapt nu au nici o treabă, iar motivul pentru care ar trebui să alegem aceste produse este foarte simplu: ele sunt mai sănătoase pentru noi, pentru familia noastră și pentru mediu. Da, da, așa cum ați auzit: produsele de la Lady Bio nu conțin nici un fel de derivați din petrol, nici alte chimicale, iar modul de producție este cel mai ecofriendly posibil.

Sunteți sceptice? Vă înțeleg. Și eu am fost. Apoi, doamna Daniela a început să îmi vorbească despre uleiurile lor cosmetice, despre care aveam dubii serioase pentru că eu am încercat să folosesc ulei de cocos și pe față, dar rezultatele au fost destul de dezastruoase (acum îl folosesc ddoar pentru păr și știu că îmi face bine pentru că este un ulei gras). Se pare însă că există uleiuri diferite pentru tipuri de ten diferite, iar în prezentă testez cu succes un ulei de lotus roz, care este recomandat tenului gras și mixt.

blogu lu andra

Deși Teodora a fost mai fascinată de vopselele cu henna, eu am stat cel mai mult în zona de makeup. Știți că sunt mega fan și chiar eram curioasă cum pot să fie atât de colorate niște produse care nu conțin chimicale. Se pare că secretul constă în mineralele utilizate în prepararea lor. Și având în vedere că ele sunt mult mai sănătoase, să știți că nu mi s-au părut mai scumpe decât produse similare vândute în orice alt magazin din țară. De fapt, față de multe dintre ele sunt mult, mult mai ieftine, iar culorile sunt mult mai intense. Mi-au plăcut la nebunie și sper să ajung în curând să achiziționez câte ceva. Măcar rimelul albastru, dacă nu se poate să îmi iau mai multe luna asta :) ))).

Trebuie să vă spun că mi-a plăcut atât de mult magazinul acesta, încât nu mă mai vedeam plecată. Totuși, a trebuit să întreb și ceva ce îmi stătea pe inimă. De ce nu vindeau nici un produs românesc? Răspunsul a fost extrem de dezamăgitor pentru mine și nu din vina celor de la Lady Bio. Pur și simplu mi-am reamintit că trăiesc în România, că la noi statul nu susține afaceri de genul acesta cum fac, de exemplu, italienii. De ce spun asta? Pentru că în magazin se găsea o gamă de produse pentru păr, Biofficina Toscana, creată de 2 fete din regiunea italiană omonimă și care au reușit, în doar 5 ani, să cucerească piața europeană cu produsele lor realizate din extracte obținute din resturi vegetale. Adică din sâmburii și cojile de struguri, de exemplu, au extras antioxidanți și i-au adăugat în produsele lor și așa mai departe.

Aș putea să vă mai spun despre parfumuri, despre detergenți, despre produsele pentru bebeluși, despre cremele de față și multe alte produse, însă vreau să vă las să mai descoperiți si voi câte ceva. Mai ales că în curând o să aducă în stoc și parfum solid. Nu mi-a venit să cred când am văzut mostra.

Cum sunt sigură că nu este ultima oară când o să vorbim despre Lady Bio, vreau doar să vă mai spun că această vizită poartă marca Blogging TM 2.1 și că în curând ne veți putea găsi și pe Facebook.

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

blogu lu andra

Ziua care nu a mers conform planului

Astăzi trebuia să fie cu totul altfel. Aveam ziua perfect plănuită încă de acum 2 săptămâni. Trebuia să fac o vizită la o companie din Timișoara pentru Blogging TM 2.1 după care să merg la o prezentare despre Tesla, iar în final acasă.

Până la urmă vizita mea s-a anulat cu totul, am ajuns la mall să mă întâlnesc cu Alina și într-un final am petrecut toată seara cu ea, râzând și gândindu-mă cât de diferită ar fi fost viața mea în momentul de față dacă nu îl cunoșteam pe Flavius anul trecut. Pe când Alina era mai mică, iar eu eram studentă și noi stăteam mai mult împreună întotdeauna spuneam că atunci când ea o să ajungă la facultate o să ne mutăm amândouă în Timișoara și o să trăim un fel de high life. Evident că atunci nu luam în calcul apariția unui băiat în viața nici uneia dintre noi și trebuie să recunosc, este destul de ciudat că în prezent ea se pregătește de somn într-o cameră de cămin în timp ce eu ascult meciul pentru că Flavius la asta se uită .

Să nu credeți că mă plâng. Nici povești de așa ceva. Pur și simplu constat că de multe ori îmi fac atât de multe planuri, sunt atât de sigură de ele și chiar dacă viața mi le dă de multe ori peste cap, eu ma încăpățânez cu planificatul meu. Oare de ce fac asta?

Dar stați, seara nu s-a terminat. Când plecam să o ducem pe Alina în complex am găsit un pisic în fața blocului. Era minuscul și atât de singur, încât Andrei l-a luat în casă. Iar acum trebuie să mă mai gândesc și la cel mai bun nume pentru o pisică și unde să îl duc la veterinar.

Voi ce ați mai făcut?

Pupici!