În primul articol despre KFC lăsam un comentariu în care spuneam că au trecut 3 luni de când am renunţat la fast-food. M-am hotărât să dau jos câteva kilograme bune şi pentru a atinge acest obiectiv, pe langă un program sportiv destul de consistent, am renunţat la micile plăceri culinare, unde KFC ocupa un loc fruntaş.
După 3 luni jumate şi aproximativ 11 kilograme în minus, Olimpiada 2.0 mi-a scos în faţă KFC. Aşa cum anticipam, aripioarele picante şi reţeta originală folosită şi acum în toată reţeaua KFC urmau să aibe o singură finalitate pentru mine… să-mi ling degetele! :)
În Timişoara găseşti KFC doar la food-court în Iulius Mall şi la primul drum acolo după ce m-am înscris la Olimpiada 2.0, doar aripioare picante citeai pe faţa mea. Şi aripioare am comandat! :)
Reîntoarcerea fiului rătăcitor în faţa standului KFC a atras câteva discuţii. Mi s-a spus că o să-mi fie greu să mă ţin de programul meu şi că o să mă reapuc de fast-food dacă reîncep să mănânc la KFC.
Azi, fac 4 luni şi câteva zile de când mi-am început programul. Nu am renunţat la el, ba chiar am început să-l adaptez pentru toamnă-iarnă. De la minus 11 kilograme am ajuns la minus 14 kilograme, de fast-food nu m-am reapucat şi KFC face parte din nou din mici plăceri ale vieţii.
Dacă vrei, poţi să duci o viaţă sănătoasă fără să renunţi la KFC. De fapt, dacă renunţi la KFC nu înseamnă că o să traieşti mai sănătos.
Aşa cum zice şi nenea Obama: Yes we KFC!

Astea fiind spuse, vă urez poftă bună şi mă întorc la porţia mea de aripioare picante!
Din biroul Dream Production,
Andrei
PS: în seara asta ne vedem pe pistă! ;)