Azi mi-am tuns pleata.
La sfărşitul lu’ august (2008) când mă întorceam din Vamă de la un concert Melting Carousel am făcut un pariu cu mine. Să nu mă tund timp de 6 luni. Până atunci, în ultimii 10 ani, mă tundeam cam de 3 ori în 2 luni. Doar cu maşina de tuns. Doar zero. Eram complet străin de frizerie şi frizuri. Când mă spălam pe mâini, mă spalam şi pe cap… şi la fel de repede mă şi uscam. :)
Au trecut cele 6 luni şi am ridicat miza la 12 luni.
În octombrie 2009, la 14 luni de la marele pariu, pentru că nu mai vedeam din cauza părului, am intrat în frizerie. O frizerie oarecare. Prina întâlnită, prima folosită.
Ca şi azi, am fost bombardat cu multe întrebări la care nu am ştiut să răspund: cum te tund?, cât de scurt?, ce freză vrei?, filat?, breton?, asimetric?, gel? placă? samd. Şi atunci şi azi, am spus: “Nu ştiu! Ca omul pădurii. :) Cum vreţi dvs… dar să nu fie zero! :)“.
Prima dată, tunsoarea a fost mai reuşită, dar azi experienţa a fost mai interesantă şi frizeria mult mai curată. Tanti m-a spălat pe cap, mi-a făcut masaj, a folosit până şi placa pe ici pe colo (mă scăpa de un vârtej), premieră pentru mine. M-a parfumat. A fost atentă şi foarte de treabă. Dar nu mi-a făcut o frizură care să-mi placă.
În schimb, eu cât am stat pe scaun în faţa oglinzii am râs cu poftă. Ştiu, a fost urât din partea mea dar nu mă puteam opri din râs. I-am spus la tanti să stea liniştită şi să continue cum crede ea mai bine. Că într-o lună creşte la loc.
Pe viitor, adică peste 4 – 5 luni, trebuie să:
- pregătesc o prezentare pentru frizura “a la omul pădurii” (un fel de alandala) ca să ştie frizerul cum să mă tundă.
- nu mă tund într-o frizerie unde se ascultă Zu, 21 sau alte posturi de tuţi-tuţi.
- încerc să mă tund acasă. Nu ar strica un experiment.
Tu, ce-mi recomanzi? Sper că nu Ring of Destiny. :)
Au trecut 20 de zile de la ultimul articol publicat, extrem de mult pentru ce-mi propusesem eu: cel puţin 3 articole pe săptămână. E adevărat că am fost plecat o săptămână în Bucureşti şi timpul petrecut în faţa laptopului a fost aproape inexistent. Şi de când am revenit în Timişoara am fost la fel de ocupat şi timpul alocat blogului a fost zero.
