Păcate După Păcate

Posted in Life, România on July 7th, 2011 by AxL10

Ce trist şi ce milă îmi este de societate timişoreană, poate chiar de asemenea română în general. Lipsa de valorii se pare că este cea mai mare problemă a societăţii. Oare cine a zis că o favoare ne dă dreptul să ne băgăm în problemele persoanelor pentru care facem favoarea respectivă? Nici cei care sunt plătiţi au acest drept, şi nici ei se bagă.

Românilor: O calitate a prieteniei este că atunci când se face ceva pentru prietenii, lucrul respectiv vine din înima şi NU ne da un drept mai departe decât să dăm părerea noastră, dar nu să alegem a supra celor care primesc de la noi.

Următoara este o definiţie unui cuvânt român care ar trebui să citiţi cu atenţie:

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.

Sursă: http://dexonline.ro/

Deci, din momentul în care vorbim despre RESPECT şi ataşament RECIPROC, zicem totul. Mă gândesc că este greu de înţeles pentru unii, dar suntem care înţelegem foarte bine amandouă cuvintele deşi definiţia este scrisă în altă limbă.

Este o milă foarte mare să văd cum mulţi simulează, şi nu ajung decât la o greşită încercare de ceea care ei numesc “prietenie”, dar foarte departe din realitate n-ar putea să fie. Nu înţeleg ce dracu înseamnă “prietenie”, habar nu au ce legătură atât de mare pot să fac când stabilizează o comunicare din înima. Nu ştiu ce înseamnă “a face ceva pentru alţi fără a aştepta nimic în schimb”.

Culmea este că am auzit: “Dar de ce au o părere proastă despre noi? Vina este a ţiganilor! Ei fac prostii în străinătate!”… Răspunsul meu este: Cel mai bine să nu întrebaţi de ce; şi, vă rog frumos, să nu delgaţi responsabilitatea voastră în alţi! Comentaţi despre ţigani şi voi faceţi EXACT aceleaşi lucruri, ŞI în ţara voastră, nu doar în străinătate. Trebuie să înţelegeţi că fiecare acţiune are o consecintă, şi aceasta e o regulă pentru tot.

Ştiu de asemenea că mulţi vor zice că ei nu sunt aşa -de obicei asta se întâmplă- şi că sunt care ştiu să fie prieteni: adevărat. Eu nu zic că nimeni nu ştie, iar că asta doar se întâmplă în România. Bineînţeles că aceasta este o problemă mondială, însă e o problemă mai mare în România şi de asemenea asta-i un adevăr. Trebuie să încercăm să nu vedem ce se întâmplă în alte ţari, ci să rezolvăm problemele ale ţarii noastre, atât. După ce am rezolvat problema la noi, până atunci vom putea să ne uităm la alţi, dar nu vice versa.

Sincer, eu sper să fui citit, mai mult din parte celor care greşesc cu acesta decât celor care nu.

O zi bună tuturor.

Muştelanda

Posted in Axl, Europa, Life, România on May 29th, 2011 by AxL10

Nu, nu este o ofensă… Este un adevăr.

În spaniolă, când vedem ceva care este sau -mai ales- care se întâmplă foarte des într-un loc (un oraş, un sat, sau chiar o ţară întreagă) îi punem numele lucrului sau evenimentului respectiv plus “landa”:  Vinlanda, în cazul Franţei; Pizzalanda, în cazul Italiei, şi aşa mai departe.

Şi repet: NU, nu este un insult pentru România, ci din potrivă.

De când am ajuns în România am rămas surprins după natura ţării şi chiar mi s-a părut foarte frumos faptul că jumătatea străzilor au o mică porţiune pentru oameni, alta destul de mare pentru maşini, şi restul e verde… chiar dacă intr-un fel mă deranjează, fiind conştient că e din cauză că nu mai sunt obişnuit cu acest lucru. Şi doar ca o notiţă, voi zice că Mexic nu este un deşert în sine. Cei care îşi doresc să ştiu mai departe, puteţi citi pe Wikipedia, de exemplu, dar pentru cei care vor să ştiu o parerea pe scurt a unui mexican (adică eu), Mexic are deşert, junglă, şi pădură într-o aceaş ţara. Are totul ce ne trebuie, cu adevărat. Dar eu nu vorbesc despre partea verde a ţării, ci despre partea verde a oraşului. Oricare oraş.

La mine în oraş, se vede că toate părţile verzi ale oraşului au fost făcute de la om să arăte frumos; în schimb, la Timişoara, se vede clar că s-a respectat aceasta porţiunea oraşului, şi s-a construit numai partea indispensabilă  să fie posibil a merge, ori pe jos, ori cu maşină. În alte cuvinte, Timişoara a arătat frumos de la început, fara să fie pusă mâna omului.

Dar de unde vine titlul asta grozav, probabil şi chiar scârbos al acestui post? Chiar dacă jumătatea oamenilor (fiind sau nu din oraş) mi-au zis că Timişoara este un oraş foarte frumos -în toate sensurile-, nu pot să zic că ce scriu eu aici, se întâmplă în toata ţara; totuşi, pot să zic părerea mea: şi aşa de natural mi se pare oraş că de ani de zile nu vedeam aşa ceva. Muşte peste tot? DA! Şi asta ce înseamna? Când au apărut toate feluri de insecticide la mine în ţară, fară să fie nici un desastru natural decât cel cu legatura pădurilor în care s-au ars hectare -şi se ard în continuare în fiacare an- din cauza încalzirii globală, ca şi în zilele noastre, toata lumea a început să le folosească ca nebuni până la un moment dat în care aproape toate insectele au dispărut din ţară. În Timişoara, muştele, în acest anotimp apăr ca şi florile peste tot oraşul, ca şi cum a fost la mine în ţară într-o zi. Mulţi oameni -bărbaţi, bineînţeles- ies afară în tricou, şi mai ales fară nimic, din talie în sus. Ceva amuzant este că pe lânga culoarea pielii mele, românii îşi dau seamă că sunt străin tocmai din cauză că eu nu ies fară nimic pe mine, chiar dacă caldură este ca şi în iad. Motivul este că sunt foarte conştient despre afecţiunea razelor soarelui şi oricum aşa m-am obişnuit, chiar dacă mor de cald. Cred că am învăţat să valorez umbra, în fine…

Mi-am dat şi seamă că timişorenii -NU toţi, iar repet- sunt obişnuiţi la aceasta condiţie. Mă gândesc că din cauză că o climă este foarte scump, şi aparat, şi curent care consumă, şi un ventilator nu ajunge pentru caldura zilelor noastre. Muştele întră peste tot, şi o casă, şi mai ales o bucătarie este un loc perfect pentru ele. Partea proastă îi că timişorenii nu prea se gândesc nu la muşte, cu care se vede că deja sunt obişnuiţi, ci cu ţânţarii, mai ales pentru cei (ca mine) care avem, cum zicem în Mexic, “sânge dulce”, sau mai comestibilă, cum ar veni… Un rezultat de în jurul de 370 de bube pe mine, din vara anului trecut sunt o dovadă de ceea ce zic.

În fine… Indiferent că muştele se pun pe excrement şi după ceea întră la o casă şi se mai pun pe mâncare (ceva cu care ar trebui să aveţi grija, dacă este şi cazul vostru), pentru mine asta-i un semn de natură care din păcate, deja am pierdut în Mexic… Oare aşa o fi de contaminată ţara mea?

Vă salut cu drag! (=

De ce să rămâi în România

Posted in America, Axl, Europa, Life, România on December 9th, 2010 by AxL10

În zilele astea am avut oportunitatea să citesc de la un ziar un articol despre românii care plec din țara. Articolul respectiv avea și părerea prezidentului tarii despre acest subiect. După ce am citit, pare că prezidentul nu își explică de ce românii plec din țara când „au” tot să trăiesc fericiți.

Vorbind strict despre și din punctul meu de vedere, până acum n-am găsit un motiv (în afara de frumusețea țarii și poporului) să rămân în țara. Ce am scris e adevărat: Aceasta țară e frumoasa cu poporul ei, dar nici poporul, nici frumusețea respectivă o să îmi dau mâncarea, sau banii de pe care am nevoie să trăiesc. Și dacă acuma vorbim despre toți oamenii care au nevoie de o muncă (hai să nu vorbim despre lucrurile în general ca mâncare, haine, și bani pentru plata băncilor, sau eu știu ce) pentru a susține familia lor, mă gândesc că situația s-ar fi simți mai aiurea.

Altă problemă care am văzut e că nu prea se mișcă bani. Ce vreau să zic cu astă? Pur și simplu că firmele care susțin economia țarii nu prea e plătită în față de cât se consume. Exemplul cel mai bun cred că ar fi acel în care vorbesc despre o firma de vânzare haine care vinde firme aduse din America (mă gândesc că nu trebuie să explic că de fapt cu „America” mă refer la tot continentul, pentru cei care o mare greșeală fac când îi zic Statelor Unite „America” și „America de Sud” sau „America Latină” când își refer la restul Amercăi). Hainele se vinde la un preț acceptabil, sau cel puțin așa ne pare nouă cei, care venim din afară, și care știm că firmele din Europa se vând scump în față de prețurile românești; totuși, nu prea se consume. În acest sens, hainele folosite mai bine se da ca un cadou pentru vecinii, prietenii, sau familia… Ca un gest este o atitudine foarte generoasă, dar cu economie națională nu are nici o legătură, nici ca o idee. Iar vorbind despre economie, o firmă care nu prea câștigă pierde bani și eventual dispare. Dacă șeful firmei este român, poate și-ar găsi altă afacere, dar dacă vorbim despre un străin, nu prea ar avea chef să deschidă altă firmă… Da, poate investiție străină, dar o investiție străină care angajează români; mai ales cei care n-au făcut școala, sau care n-au terminat facultatea.

Deci, dacă vedem pe cei care au terminat facultatea o să ne dam seamă că și ei au probleme, tot din cauza că nu își găsesc o muncă… Oare cum o fi pentru cei care nu o au terminat-o? Asta e o problemă care se întâmplă peste toate țările, dar rata analfabetismului țarii este mai mare în față de altelor, când vorbim despre faptul că comunismul nu prea lăsase oamenii să fac școala, și rezultate sunt vizibile la ochii tuturor în stilul vieții al românilor.

Mai un mesaj am văzut la televizor de la guvernul românei, care a spus că 2011 va fi un an diferit și de importante schimburi în România pentru că o va intra mulți bani decât niciodată. O cifră printre 600 și 600,000€ pe secundă (să fim atenți: PE SECUNDĂ) vor intra în țară.

Întrebarea mea, după ce am văzut, ar fi: Oare de unde o să vina atâtă bani când fondul european trebuie și să ajute pe alte țări în criză? Bineînțeles că mă refer la Grecia, Portugal, Spania, Italia și Franța, vorbind despre Grecia ca cel mai afectat…

Nu rad, dar nu îmi vine să cred un astfel de tâmpenii, mai ales dacă măcar încerc să mă bănuiesc toții bani care alți interesați sug din poporul.

Hai că ne mai citim pe acest blog, un punct de vedere american într-o țară europeană.

O zi bună tuturor!

Boala lipsei banilor

Posted in Axl, Europa, România on October 22nd, 2010 by AxL10

2000, sau așa ceva… Îmi aduc aminte că atunci intrăm foarte mult pe mIRC (Internet Relay Chat). Mulți cunosc programul asta. Nu prea contează pe ce canal. Dar era un moment foarte important pentru toată lumea, dar mai ales, mă gândesc, pentru românii, din cauză că atunci începea boala chat-ului. Era plin de ei. Intrăm pe #italia și acolo era plin de ei; la fel cu #usa, #france, #deutschland, #norge, #sverige, etc.

Dar asta nu prea era important în față de care eram să văd. O dulce fată cunoscusem a cărei numele era Ioana. Din Constanța, dacă nu greșesc. Orele treceau prin conversațiile noastre, redeam mult și glumeam. Ne-am înțeles foarte bine și a fost așa cum o mare prietenie s-a născut.

De fapt, în față de situația actuală, e foarte ciudat cum intrăm pe un canal de chat să mă întâlnesc cu cineva și nu să vorbesc cu cineva pe primă oară. Nu prea se folosea messenger-ul, deși era deja destul de faimos. Atunci mergea cu e-mail. Pe unu scria ce trebuia: cum mergea viață, dacă ne-am gândit la persoană respectivă și se făceau întrebări care cu adevărat așteptăm sa fiu răspunse. Era ca o conversație cu pauze mai lungi decât un simplu „mă duc la toaletă”.

Tot a mers foarte bine până la un moment dat în care chiar mi-a spus „adio”. Motivul? Foarte simplu: a aflat că avea astmă. La început mi-a fost ciudă pentru că, după mine, vorbind strict despre cultura mea, astma nu e o boală ca și cancer, sau SIDA. Oricum, înainte să zic ceva, o am întrebat-o de ce. Atunci mi-a explicat că astma era o boală foarte periculoasă  în România în sensul că nu era ieftin deloc să fie controlata. Atunci, iar mi-a venit o lovitură culturală: știam că astmă e o boală dificilă că în primul rând nu poate sa fie vindecată, ci doar controlată, dar atât de grav era fază să zică astă „adio”? Adică, pentru mine era ceva să zică că nu prea ar putea să intră pe chat din cauză că poate era să meargă foarte des la doctor sa se tratează, mai ales că abia a aflat că era bolnavă. Dar nu avea cum să fie așa de grav să fie viața ei în pericol și să se potrivească o salutare definitivă. Până la urmă n-am mers mai departe și am respectat decizia ei. Asta a fost ultimă dată care am vorbit cu ea.

Nu prea cred că acuma e moartă Ioana. Tare cred că a reușit să controleze boala ei și că în zilele astea are o viață aproape normală. Dar grijă mea e că într-un fel Ioana avea dreptate. Șederea mea în România nu-a fost doar dulce la gust, cum ar veni. Asigurarea medicală mi-a lăsat mai multe întrebări decât răspunsuri. Am avut oportunitatea să văd problema din aproape și am văzut cum oamenii trăiesc o luptă eternă împotrivă bolilor, sau problemele lor a sănătății. Trebuie să zic că nu prea am văzut bolnăvi, dar mă întreb dacă oare sunt așa sănătoși sau îi este frică să se îmbolnăvesc că și mie mi-e frică. Și mi-e frică deoarece nu vreau să aud pe un doctor să îmi zică că numai am nevoie de calciu (un bancuț care eu am inventat fiindcă nu contează ce ai, tot se rezolvă cu calciu) și să îmi trimită înapoi acasă.

Deci, oare cum o merge economia lumii? Eu întotdeauna am crezut că deciziile rele (sau greșite, în cele mai bune cazuri) ne afectează în primul rând pe noi, și de asemenea în ultimul rând. Noi plătim pentru farfuriile rupte pe care alți care sunt mai sus le rup. Și dacă ei fură banii românilor care le trebuie pentru medicamente, la sfârșit tot ei le plătesc. Având banii care ar trebui să fie folosit pentru a plăti asigurarea medicala românilor, le fură. Între timp, românii mor, sau se înrăutățesc. Farmaciile nu prea au medicamentele din cauză că nu a fost plătită de la guvernul țarii. Hai să vorbim serios: Asta nu depinde de la fiecare primaria orașilor țarii. Adică, responsabilitatea este a tuturor.

Îmi e imposibil să cred că un simplu medicament nu poate să fie găsit. Și nu cred că e din cauza cererii. Boli există peste toată lumea, e doar că nu în toate țările sunt aceeași număre de cazuri. Și nu ar fi nimic grav dacă am vorbi despre un paracetamol. Deși nici nu e așa grav ca și cum aș vorbi despre un medicament pentru SIDA sau cancer, că atunci nici nu vreau să mă bănuiesc cum ar fi. Nu știu rată, dar mă gândesc că nu-i așa de mare. În fine…

Mexic e o țară foarte grea cu sănătatea. Mai ales fiindcă medicamentele sunt foarte scumpe. Dar niciodată nu-am văzut un doctor să lase pacientului fără să știe ăsta ce are. Normal că după ce îi zice ce are e treaba lui să aibă bani să își cumpere medicamente, dar atât… Peste toate țările se fură bani sănătății, asta e clar, dar chiar și așa, din păcate, România are mult de învățat în fața Mexicului.

Importanța Somnului

Posted in Axl, Life on August 11th, 2010 by AxL10

Încă mă aduc aminte de săptămâna aia când, luni înainte, am avut o mare problemă care mi-a făcut să mă hotărăsc să plec din Mexic. În ciuda școalei și tot ce aveam, voiam să plec. Nu mai puteam cu țara mea. Nu îmi venea să cred ca nu mai simțeam casă ca acasă.

Niște săptămâni au trecut și atunci presiunea după hotărârea mea a început. Nu prea contează ce s-a întâmplat, ci care a fost consecința: capul meu. Ceva mai mare decât un simplu gându. O problemă care mi-a făcut să mă gândesc toată ziua, și eventual, toată noaptea.

Prime două zile n-au fost atât de grele, dar când am dormit la ora 10 dimineață, a-treia zi, atunci a devenit a problemă mare. Atunci a fost ultima zi care am reușit să dorm. Și așa de obosit eram că a-doua zi fără somn a fost un iad în viață. A-treia zi era destul de mult pentru mine, așa că am încercat să caut de ce nu puteam să dorm. Oare de ce eram bolnav?

Când am citit, am descoperit că de fapt insomnie nu-i o boală, ci un simptom. Boli sunt multe, dar a mea era stres. Tot venea de la stres. Păcat că șapte zile au trebui să trec până mi-am dat seamă că trebuia să schimb hotărârea. Șapte zile în care nu-am dormit nici o secundă, șapte zile în care nu-am primit nimic ci o boală care o cheamă anemie cerebrala. Șapte zile în care vorbeam cu prietenii mei și nici un minut puteam vorbi fără să mă pierd în conversația: tot uitam, câteodată nici măcar nu știam unde eram sau ce făceam (o fază care doar s-a întâmplat de trei ori și nu-a durat mai mult decât o secundă până mă aduceam aminte despre ce era vorbă), etc.

În fine… acum am înțeles importanța somnului; mă rog, atunci o am înțeles. Și măcar acuma știu și că e foarte greu să mă îmbolnăvesc de la ceva care are insomnie ca simptom. Stres-ul, pe de altă parte, chiar dacă nu-a devenit cea mai ușoară d-între bolile cu care lupt (nici nu îi un război, dar na…!), nu e așa de greu să o bat.

Am mult de făcut în viața, aia știu, totuși am învățat ceva foarte important de tot astă:

Proverb care zice „De ce să dormim acuma când avem atât de mult de făcut, vom avea timp să dormim când o să murim” este d-între cele mai mari prostii din lume.

Hai toți să hrănim creierul nostru dormind măcar opt ore, că altfel nu se poate hrăni…

Salutari!

Posted in America, Axl, Europa, Life on August 3rd, 2010 by AxL10

Bună! Astă e primul post care fac. De fapt, chiar acum mi-am facut contul astă și sper sa meargă bine. În primul rând voi face o mică introducere:

Eu mă numesc Axl. Sunt mexican și căsătorit cu o româncă. Astă a fost acum aproape 10 luni, dar în ianuarie am venit în România; deci, am 6 luni în țară astă. Aici mi se pare foarte frumos și chiar dacă nu prea sunt obișnuit cu limbă, cred că m-am descurcat foarte bine. Aveam o lipsă mare de vocabular care s-a făcut mai mică cu timp. Știu că mai am de învățat, dar acest problemă se va rezolvă tot cu timp.

Sunt foarte interesat de cultura și de cum se trăiește în țara. Și știu că stând la un singur oraș nu voi ști mult despre toată țara, dar oricum învăț mult după ce aud de la oamenii aici, și după ce văd la televizor, sau când citesc un ziar. Abia aștept să merg prin țara, să merg la Brașov, de exemplu, la Castelul Bran… Sigur că mai sunt câțiva locuri interesanți, dar deocamdată astă e tot ce știu despre aici.

Persoanele s-au portat foarte frumos cu mine. Din după cum se uit la mine care nu mă cunosc când merg prin oraș, până cele care mă cunosc: prieteni de ai noștri, familia, etc.

Sunt deja niște chestii care aș vrea să scriu acum despre părerea mea, dar o sa le pun până la urmă.

Salutari și sper să fiu citit pe aici! Și apropo, sper și să îmi spuneți dacă mai greșesc.