#define undefined
Sunt dimineti in care te trezesti si de cum te ridici din pat ai senzatia ca totul e intors pe dos. Sunt nopti in care patul iti este scaunul de la birou iar visele sunt tesute pe un monitor: desktopul e imparatia, messul e fat-frumos iar copii din brate, dragii de fie si fiet urla dupa mancare. Asa trec ceasurile, zorile se ivesc, pasarelele canta si vine timpul sa pleci la scoala. Nu apuci decat sa faci un dus, sa te imbraci si nu in ultimul rand sa iei pastilele roz lasate de mama panicata ca o sa mori in halul asta. 
Si ca meniul sa fie complet, urmeaza o zi plina de evenimente mai dulci, mai sarate, depinde cum le privesti. Dar dupa o noapte nedormita lucrurile par groaznic de amare , incat te intrebi cum se poate ca toate sa se adune intr-o singura zi. De exemplu:
I – primesti amenda RATT avand abonament la tine, dar iti dai seama ca ai abonamentul cel bun la tine abia dupa ce te plangi ca nu stii unde e abonamentul, ca toata luna l-ai avut la tine si ca ti se pare inexplicabil cum a disparut. Apoi te intorci acasa, cumperi bilet ca sa nu cumva sa te prinda iar controlorul si abia acasa iti vine ideea sa te uiti pe abonamentul din geanta. E cel bun!!! Pfai… mai sunt 20 de minute si trebuie sa ajugi la controlori inapoi. Deci call taxi . Dragii de controlori incep sa rada si ma sfatuiesc sa ma mai merg la biserica si sa pun lumanari.
II – dupa o noapte intrega termini laboratoarele la fiet, le aranjezi frumos, le pui in folie si pleci de acasa fara sa le mai pui in geanta. 
De lucrul asta iti dai seama abia cand trebuie sa platesti taxiul care nu are sa-ti dea rest la 50 ron (era doar dimineata, de unde sa aibe omul atatia bani.. explicabil (not ) ). Totusi dupa doua ore te intorci acasa, iei laburile si totul merge ok pana seara.. cand iti dai seama ca ai facut o cadere nervoasa.. si ca toata ziua te-ai plans la toti pe care i-ai vazut. In plus ajungi sa te certi cu oameni care nu au nimic cu tine, dar ti se pare tie…
Na.. hai ca nu e asa grav! Se mai intampla.. Totul se termina cand iti dai seama ce se intampla. Asa a fost si cu cadere nervoasa…
Hello world!
Bun venit pe blogu.lu. Acesta este primul tău articol. Fă ce doreşti cu el!
Elton: valentine creation
Ce surprize poate rezerva o vizita la o foarte buna prietena? Multe, dar atunci cand in scena apare si un papagal ratacit, dragul de el, iar creatia e in toi, camera se transforma intr-un atelier, abia miscandu-te printre creioane, acuarele, pensule si cartoane… 
) toate datorita talentului Mariei. Astfel luand parte la facerea lumii pe peretele lipit cu scotch si indemnata sa nu fiu doar spectator, m-am hotarat sa creez papagalul Elton: specie mirabuloasa din ordinul gavrilestilor.
so… it all started in a blink of an eye…
The result :
And to whom I owe all of these )
Reply to leapsa: cei trei popandai
A fost odata ca niciodata, trei popandai inzestrati cu multe vagi idei… Doi veneau de la baza 2, dupa un aerobic inflacarat, dar cum foametea i-a lovit instant, stomacul i-a oprit la Billa de unde si-au procurat binecunoscutele si comuniste saratele. Tot mergand s-au intalnit cu un al treilea popandau venind cu fata in pamant atestat deja in probabilitati si statistica. Astfel ne-a si spus care ar fi fost probabilitatea sa ne intalnim toti trei la rascruce de trei drumuri cu o cruce in mijlocul ei… dar acum iata-ne, “Cei trei popandai” la locul cu pricina
Childhood never stops
Un prieten drag spunea ca matur fiind, poti totodata si copil sa fii, dar copil fiind, mai greu totodata si matur sa fii. 
Desi am implinit binara varsta de 10100, tot copil ma simt si tot copil as vrea mereu sa fiu. Regretul ma cuprinde atunci cand realitatea loveste si ma trezeste din lumea intesata de ganduri bune, frunze care cad, un soare bland si un vant ce-mi adie prin par… e o lume buna cu oameni care vor bine celorlalti, vad dincolo de propria persoana… si totusi, ar trebui sa ma trezesc?! The Rational says stop, wake up! Dar de ce trebuie sa fim asa reci, axati doar pe interesele proprii… de ce nu putem fi si putin dezaxati?! Exista insa si un “dar”, conjunctie adversativa prin care imi prezint incipitul opiniei mele (ea e mult mai vasta ) ) : e bun un echilibru intre cele doua lumi cu mici evadari la stanga si la dreapta. Se recomanda si mici interschimbari pentru a se experimenta senzatii tari de rang social cu efecte paralizante la nivelul occipitalului.
Mi-e dor copil sa fiu
Facand tumbe-n purpuriu.
Mi-e dor mereu s-atipesc,
In goana mare dupa zmei
Sa ma trezesc.
Semneaza un copil incapatanat ce vrea ca lumea sa fie asa cum vrea el
Scrisoare catre Gav & Co.
Fata draga, nu fii trista
Upt-ul nu insista
Sa devi o inginera
Ci doar o tabulatera.
Rand pe rand cadeam pe ganduri
Cum din puncte nutream o luntre.
Tu dintai, iar eu apoi
Adormind tangent pe frunte.
Multe zari vazuram noi
Sapte poduri si un tei,
Rame negre pe ulei.
Mari, nu uita de zei!
Cele spuse sunt din suflet
Pentru a mea scumpa amica
Cu stima si respect
Catre Gav, al meu regret!
……………………
La care Alex indignat
Imi spune parafrazat:
“Inventezi si debitezi
Pe Gav vrei s-o impresionezi
Scrisoare ii adresezi
Da’ tu nu vezi c-o enervezi?”
Alex, Alex…
Oare nu stii tu oare?
Cum ca prietenia-i sora cu nemurirea
Iar Mo & Bla forever going to the Mola
Thoughts
De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
Paulo Coelho – Zahir
.jpg)
.jpg)
.jpg)
