Deși sărbătorile au semnificație religioasă egală cu zero pentru mine, nu pot să neg că îmi place “magia” lor. Sau îmi plăcea, mai bine spus. Nu știu dacă e vorba de vârstă sau de kitsch-ul actual, de blazare sau de lipsă de timp, dar sărbătorile și-au pierdut din valoare. Copil fiind, mergeam să colind, mă bucuram la fiecare ușă deschisă și sufeream de-a dreptul când vedeam lumină înăuntru dar nimeni nu catadicsea să ne deschidă. [...] Citeşte mai mult »
Supernatural me
De o vreme încoace, s-a creat o manie pentru fantastic/supranatural. Zeci de file și seriale pe tema asta, unele bune, majoritatea execrabile. Sunt obiectivă privitor la esență, dar totuși agnostică, idealistă, dar totuși realistă. Imaginația mea este în plin exercițiu permanent și nu neg că m-am gândit de multe ori ce abilități supranaturale mi-ar plăcea să posed. Vă povestesc în continuare la ce m-am gândit, cu referințe din seriale. Pentru cine nu a văzut, spoiler [...] Citeşte mai mult »
Again… new year’s resolutions
Ceea ce pentru unii e obsesie, pentru mine nu a însemnat mare lucru. Vorbesc despre liste. Nu e prima dată când îmi setez niște obiective pentru noul an. Le scriu, le numerotez, le aranjez frumos și… cam atât. Uit complet de ele. Anul acesta vreau să fac un experiment ce trebuia făcut de multă vreme. Vreau să scriu o listă și să o revizuiesc anul viitor pe vremea asta. Sunt convinsă că majoritatea nu însemnate [...] Citeşte mai mult »
Me, myself and I
Rațiune vs. spontaneitate, risc vs. siguranță, logică vs. iubire, prezent vs. viitor… De când mă știu am fost într-un conflict continuu cu mine însămi și până în zi de azi, nu am reușit să cad la pace. Mă consolez cu ideea că, orice-ar fi, în lupta mea cu mine, tot eu sunt câștigătorul. Mereu. Cu toate astea, luptele interioare mă obosesc și nu cred că există în lume închisoare mai groaznică decât cea a propriei [...] Citeşte mai mult »
II and I>
Sunt un copil crescut pe asfalt. La bloc. În fața lui, în spatele lui sau în jurul lui. Întâmplarea face să nu mă număr printre acei copii exilați trei luni pe an la țară la bunici pentru confortul și liniștea părinților. Motivul e simplu. Și bunicii mei locuiau și locuiesc tot la bloc. I-am invidiat? Probabil că da, la momentul respectiv. Nu neg că totuși “urbanismul” meu constant îmi dădea un oarecare aer de superioritate [...] Citeşte mai mult »
