Câteodată în reluare

Pe lângă deja multele seriale la care mă uit de ceva vreme bună, anul acesta am mai adăugat câteva pe listă. M-am enervat cu niște anulări și m-am distrat cu niște episoade pilot atât de proaste încât nici nu am rezistat până la final, dar în cele din urmă au fost unele care și-au făcut subtil loc pe lista mea mereu în creștere.

Dintre astea azi vă împărtășesc cinci care nu au nevoie de multă energie pentru a fi vizionate. Ușurele, amuzante, perfecte după o zi lungă în care nu ai dispoziția necesară pentru un Lost, un Fringe sau un Alcatraz și preferi un sitcom sau o comedie simpatică care să te relaxeze.

Keep reading →

Citeam la un moment dat o grămadă de articole despre cum nu e ok să postezi poze cu apusuri sau mâncare pe Facebook sau Twitter, că nu interesează pe nimeni. Eu personal nu am nimic împotriva lor. Poate doar a celor cu mâncare în ultimele zile înainte de salariu, când abuzez de macaroane cu brânză și cartofi prăjiți.

Acestea fiind zise, am descoperit o metodă cu care îi poți enerva subtil pe cei care împărtășesc poze cu mâncare ce arată irezistibil și te calcă pe nervi. Mai ales dacă e vorba de fete. Te duci frumos în secțiunea de comentarii și postezi A moment on the lips, forever on the hips. Treabă care cel mai probabil o va oripila pe respectiva domnișoară atât de tare încât se va lecui de acest obicei. Și nici nu îi va cădea prea bine mâncarea, pentru ca răzbunarea să fie completă.

Replica e din Friends, în caz că aveți cumva nevoie de informații suplimentare. Și da, și eu postez poze cu mâncare, dar fac parte din acea categorie specială de persoane pe care replica asta nu le baș afectează, hehe.

Dacă vine multă lume evenimentul a fost un mare succes. Dacă prezența e sub nivelul așteptărilor atunci evenimentul a fost unul intim, cu discuții ca-ntre prieteni.

Dacă prezentările sunt interactive și ies bine, ridicăm în slăvi speakerii. Daca prezentările sunt slăbuțe sau conțin treburi elementare, deja știute de toată lumea, zicem că informațiile au fost drăguțe, bine primite de public.

Dacă publicul cască zicem că absoarbe cu interes cuvintele speakerului. Dacă oamenii ajung să se înjure și să se certe spunem că prezentările au fost urmate de dezbateri aprinse și cei prezenți au fost stimulați intelectual să-și expună opiniile.

Dacă nimeni nu se obosește să pună întrebări la final zicem că informațiile prezentate au fost clare, la obiect și pe înțelesul tuturor. Dacă prezentările sunt alambicate și publicul nu înțelege nimic zicem că speakerii au dovedit că sunt foarte bine pregătiți și au avut prezentări complexe.

Dacă speakerul stârnește chicoteli spunem că prezentarea a fost gustată de public. Dacă e sec spunem că e un profesionist adevărat. Pentru o descriere generală a unui eveniment de gen putem folosi sintagma ‘oportunitate excelentă de networking’.

Dacă iei articolul ăsta în serios înseamnă că nu ai simțul umorului. Dacă surâzi înseamnă că mi-am atins scopul. Yay!

Câteodată mă mai apucă și pe mine pofta de-a fuma pe stradă. Știu că nu-i frumos, ca o domnișoară civilizată ce sunt, dar deh, nu despre obiceiurile mele nesănătoase plănuiesc să vă povestesc astăzi.

Chiar eram fericită că pe ruta mea uzuală sunt suficiente coșuri de gunoi și nu sunt nevoită să caut 5 minute un loc decent unde să îmi sting țigara. Până când, stupoare, observ că folia care stă în coș acoperă, în parcul din spate de la Bega, scrumiera aferentă. Cam la toate coșurile așezate cu grijă aproape lângă fiecare bancă. Așa că eu, ca și fumătoare care plănuiește să fie environmental-friendly, mă văd obligată să fac o gaură neplăcută din punct de vedere vizual și să atentez la integritatea foliei șugubețe.

Apăi e normal? Unde-i logica foliei de peste scrumieră? Postul ăsta-i din categoria #firstworldproblems, desigur.

Așadar, pe modelul anului trecut, încercăm și anul ăsta. Să vedem ce-o să iasă.

Academia se poate urmări pe Twitter, Facebook, Pinterest, nominalizările sunt aici. Let the games begin!

Keep reading →