Zece melodii din 2012

January 3rd, 2013 by bloooo

Cea mai melodie în care ne întrebăm ce mniezo cântă: Antonia – Jameia.

Cea mai melodie pe care toți zic că o urăsc, dar pe care dansează când nu-i vede nimeni: Psy – Gangnam Style.

Cea mai melodie de tăiat venele în baie, pe podea: Lana del Rey – Born to Die.

Cea mai fredonabilă melodie, indiferent de-ți place ori ba: Carly Rae Japsen – Call Me Maybe.

Cea mai excelentă la început, îngrozitoare după ce a știut-o toată lumea melodie: Gotye – Somebody That I Used to Know.

Cea mai overrated melodie: Maroon 5 – One More Night.

Cea mai cretină melodie: Alex Velea – Minim doi.

Cea mai ar trebui să o urâm, dar parcă e perfectă pentru anotimpul ăsta melodie: Connect-R – Vara nu dorm.

Cea mai nu pot să cred că știu versurile melodie: Taylor Swift – We Are Never Ever Getting Back Together.

Cea mai mișto melodie de care nu a auzit nimeni: Japandroids – The House That Heaven Built.

Dacă aș muri azi

December 21st, 2012 by bloooo
  • mi-aș da palme că nu m-am uitat încă la The Dark Knight Rises
  • aș regreta că nu mi-am făcut manichiura, să fiu prezentabilă la apocalipsă
  • aș închide ochii și m-aș gândi la Adam Levine, poate ne-ntâlnim în iad. și el o să fie fără tricou pe el, că acolo-i cald
  • aș face un efort să mă trezesc înainte de 11, în concediu fiind
  • mi-ar părea rău că am descoperit internetul, care m-a făcut să îmi dau seama că nu sunt așa de unică și de ciudată precum aveam impresia. e frumos să crezi că ești unică și ciudată, că numai tu îți pierzi șosetele, uiți de tine când te joci Stronghold, cânți când conduci, plângi când asculți Don’t Speak de la No Doubt, ai un umor care îți enervează mama
  • mi-aș comanda acum, la 2:22 am, o pizza. ba nu, două. și niște tort grețos cu multă ciocolată. și o amandină, ca desert. și niște batoane cu usturoi
  • m-aș vopsi blondă, ca să mă distrez mai tare

M-am săturat de sfârșituri. Și de începuturi. Am răcit și orele trec aiurea și nu prea. Parcă-i noapte, parcă-i zi, parcă numai ce-am deschis ochii și acum e întuneric. Parcă trece și apocalipsa asta și ne lasă mai ironici, mai cinici, mai robotici. Parcă n-ar trebui să-ți fie frică că mori. Ar trebui să îți fie frică să nu îți dai seama, când mori, că n-ai trăit de-ajuns.

Inerție văratică

July 17th, 2012 by bloooo

Nu știu alții cum sunt, dar eu cum vine vara cum mă transform. Dintr-un om care face de toate într-un om care ar mai face nimic. Nimic productiv. Mi se adună mailurile în inbox, articolele necitite în reader, praful pe birou.

Mă trezesc cu ochii grei de lene, nu de somn, picioarele-mi sunt mai statice ca de obicei, corpul îmi mai zvâcnește doar când aude că mă voi duce să mă scald. Și atunci, după scăldare, toarce, se ghemuiește și nu ar mai pleca de pe malul apei veci pururi.

Zac mai mult ca de obicei. Mă duc pe terase, mă plimb pe răcoare, vorbesc mai puțin la telefon. Îmi abandonez laptopul cu orele, treabă care, acum vreo 2-3 săptămâni, era de neconceput. De abia mai intru pe Facebook.

Deconectarea asta-i bună, dar până la un punct. Eu am trecut de punctul ăla acum vreo două zile. Mă duc să îmi cumpăr un energizant, poate găsesc și un kilogram de chef de muncă la reducere.

Marele minus al electoratului – lipsa de informare

July 10th, 2012 by bloooo

Nothing is more important to a democracy than a well-informed electorate – The Newsroom, episodul 3, The 112th Congress.

Mi-e și rușine să compar presa americană cu cea din România. Dar principiul se aplică și la noi. Iar electoratul român nu e nici pe jumătate informat așa cum ar trebui.

Nu vorbesc despre opinii politice, simpatii, ură uselistă sau somnolență băsesciană.Nici despre apartenențe politice, haos, mârșăvii, constituționalitate, discursuri goale, critici sau lovituri de stat.

Vorbesc despre acțiunea simplă a românului de a se informa. De la românul care sparge semințe cu OTV-ul în față până la românul care o arde hipsteristic pe TVR Cultural. De la bătrânul care este încă abonat la ziare comuniste până la adolescentul care a picat bacul, dar încă se crede capabil să comenteze coerența ultimului discurs al președintelui. De la femeia ocupată care mai intră când și când pe realitatea.net și citește știrile în diagonală până la omul nepriceput într-ale politicii, dar care citește texte peste texte pentru a înțelege ce rahat se petrece momentan în România.

Harababura juridică de astăzi m-a dat peste cap. La prânz era valabilă o treabă, acum, câteva ore mai târziu, e valabilă altă treabă. Mi-a luat jumătate de oră și patru site-uri de știri să mă dumiresc. Și nici acum nu cred că sunt dumirită în totalitate.

E greu să oferi nițel context și o concluzie. Și e dificil să nu te lași cuprins de febra ratingului.  E mai ușor să comentezi declarația nevestei președintelui interimar decât să explici electoratului ce se întâmplă, ca la ultimul prost, să înțeleagă și el. În ultimele zile s-au trezit din așa-zisa apatia politică oameni pe care-i văd mai înverșunați ca niciodată. Dezgustați și furioși, în parte parte pentru că au încercat să priceapă ce-i cu haosul ăsta. S-au documentat, au înțeles și s-au oripilat.

Într-o vreme în care articolele de pe bloguri îți explică treburi mai clar decât o fac crainicii de știri, lumea zice că avem președintele pe care-l merităm. Avem și presa pe care-o merităm, din păcate.

Sau nu?

Cinci seriale de relaxat neuronii

March 21st, 2012 by bloooo

Pe lângă deja multele seriale la care mă uit de ceva vreme bună, anul acesta am mai adăugat câteva pe listă. M-am enervat cu niște anulări și m-am distrat cu niște episoade pilot atât de proaste încât nici nu am rezistat până la final, dar în cele din urmă au fost unele care și-au făcut subtil loc pe lista mea mereu în creștere.

Dintre astea azi vă împărtășesc cinci care nu au nevoie de multă energie pentru a fi vizionate. Ușurele, amuzante, perfecte după o zi lungă în care nu ai dispoziția necesară pentru un Lost, un Fringe sau un Alcatraz și preferi un sitcom sau o comedie simpatică care să te relaxeze.

Read the rest of this entry »