Despre jurnalism 2.0

Când am primit comunicatul care anunţa PRbeta am văzut că se utilizează termenul PR 2.0 Ştiam de web 2.0, new media, social media, whatever, dar PR 2.0 mi s-a părut dubios. După ce am stat însă eu puţintel şi m-am gândit mai bine, mi-am dat seama că are sens.

Şi de-acolo a mai fost doar un pas până am realizat că şi termenul jurnalism 2.0 are sens. Pentru că jurnalismul de se face acum, sau, mă rog, de ar trebui să se facă acum, nu mai e baş ceea ce era odinioară. Într-o vreme în care online-un bate printul şi la cititori, şi la publicitate, în care doar în România sunt aproape 3 milioane de utilizatori Facebook şi în lume sunt lansate 140 de milioane de tweet-uri în fiecare zi, şi jurnalistul modern ar trebui să-şi şlefuiască niţel modul de lucru. Cristina Bazavan spunea într-un interviu că un jurnalist nu există de nu are blog. Iar Ellunes zice că în Spania ziariştii sunt obligaţi să îşi creeze conturi de Twitter. Da, obligaţi, aţi citit bine.

Când mi-am ales subiectul de licenţă, despre noile media în dialog cu presa scrisă, profesorul coordonator s-a uitat la mine cu o sprânceană ridicată. Bibliografie nu am prea avut, dar tot am reuşit să scot vreo 60 de pagini. Şi mă gândesc acum câte s-au schimbat de atunci, în doar doi ani. Cum Twitter-ul a devenit un şi mai important mijloc de comunicare în masă (să citim asta, de pildă), cum online-ul a ajutat jurnaliştii şi cum YouTube, Facebook şi blogurile nu mai sunt simple site-uri pe care pierzi vremea degeaba.

Cu toate astea, există şi în ziua de azi jurnalişti care resping jurnalismul 2.0. Care privesc microblogging-ul cu suspiciune, nu sunt interesaţi de Facebook şi totul rămâne old-school. Ori într-o societate în care publicul evoluează, cititorii evoluează, vor să interacţioneze, să construiască împreună o comunitate, să fie băgaţi în seamă, iar tu nu le oferi asta, ai numai de pierdut. Deşi scepticismul poate fi considerat o calitate când vine vorba de jurnalişti, vizavi de noile media scepticismul e pur şi simplu greşit.

Ştirile nu se mai construiesc clasic – ai conceput un text, l-ai aruncat pe site şi gata. Acum primeşti feedback instant, cititorii te corectează, uneori chiar aduc informaţii în plus, fie prin comentarii, fie pe reţele sociale. Există update-uri, iar ştirea ta se transformă văzând cu ochii. Asta dacă o laşi. După părerea mea, jurnalismul 2.0 e o combinaţie între cel clasic şi cel cetăţenesc, ce se îmbină frumos cu căile misterioase ale internetului.

În Timişoara, până şi Renaşterea Bănăţeană are pagină de Facebook. Renaşterea Bănăţeană fiind cel mai… rigid ziar de prin zonă, ca să zic aşa. Oamenii au început să înţeleagă cum stă treaba şi încearcă să facă să fie bine, şi asta mă bucură.

Însă până la a vorbi cu adevărat de jurnalism 2.0 mai e cale lungă. Mai sunt bariere de trecut, opinii de modelat şi ochelari de cal de dat jos. Din păcate.

5 Responses to “Despre jurnalism 2.0”

  1. Heităr pentru: Nebuloasa, Cârtiţoiu si roxid Says:

    Da. Poti de exemplu sa scrii TOATE stirile pe un site al unui ziar (tion.ro) si nu semnezi articolele, astfel incat studiosii care le-au scris sa nu poata fi corectati. Ca doar “autorizaţie de CONSTRUCŢIE” exista (in prostia 2.0) iar diametrul unei particule in suspensie se masoara in grame, nicidecum in unitati de lungime. Apai cand esti atat de incult si ai niste articole atat de slabe, sa nu-i injuri pe hateri?!

  2. Bloo Says:

    Articolele de pe tion.ro sunt semnate. Nu inteleg care ti-e problema.

  3. Heităr pentru: Nebuloasa, Cârtiţoiu si roxid Says:

    Da, in cel mai fericit caz “C.C.”. Nu, majoritatea nu sunt semnate. De asta n-am putut trimite omului un e-mail civilizat. Ca doar n-am sa folosesc acea rubrica de comentarii…

  4. Jurnalism 2.0 si PR 2.0 sunt termeni care nu au sens - Alex Blogu - comunicare online Says:

    [...] scris articolul dupa ce am citit asta. Alexandra are perfecta dreptate atunci cand vorbeste de schimbari si de ochelari de cal. Dar [...]

  5. 10 lucruri despre presa românească şi reţelele sociale | El Lunes Says:

    [...] jurnaliştii spanioli sunt practic obligaţi să aibă cont pe reţeaua respectivă. Makavelis şi Blooo au preluat ideea, au scris câte un post fiecare. Evident, rezultatele au fost aceleaşi ca şi [...]

Leave a Reply