Marele minus al electoratului – lipsa de informare
Nothing is more important to a democracy than a well-informed electorate – The Newsroom, episodul 3, The 112th Congress.
Mi-e și rușine să compar presa americană cu cea din România. Dar principiul se aplică și la noi. Iar electoratul român nu e nici pe jumătate informat așa cum ar trebui.
Nu vorbesc despre opinii politice, simpatii, ură uselistă sau somnolență băsesciană.Nici despre apartenențe politice, haos, mârșăvii, constituționalitate, discursuri goale, critici sau lovituri de stat.
Vorbesc despre acțiunea simplă a românului de a se informa. De la românul care sparge semințe cu OTV-ul în față până la românul care o arde hipsteristic pe TVR Cultural. De la bătrânul care este încă abonat la ziare comuniste până la adolescentul care a picat bacul, dar încă se crede capabil să comenteze coerența ultimului discurs al președintelui. De la femeia ocupată care mai intră când și când pe realitatea.net și citește știrile în diagonală până la omul nepriceput într-ale politicii, dar care citește texte peste texte pentru a înțelege ce rahat se petrece momentan în România.
Harababura juridică de astăzi m-a dat peste cap. La prânz era valabilă o treabă, acum, câteva ore mai târziu, e valabilă altă treabă. Mi-a luat jumătate de oră și patru site-uri de știri să mă dumiresc. Și nici acum nu cred că sunt dumirită în totalitate.
E greu să oferi nițel context și o concluzie. Și e dificil să nu te lași cuprins de febra ratingului. E mai ușor să comentezi declarația nevestei președintelui interimar decât să explici electoratului ce se întâmplă, ca la ultimul prost, să înțeleagă și el. În ultimele zile s-au trezit din așa-zisa apatia politică oameni pe care-i văd mai înverșunați ca niciodată. Dezgustați și furioși, în parte parte pentru că au încercat să priceapă ce-i cu haosul ăsta. S-au documentat, au înțeles și s-au oripilat.
Într-o vreme în care articolele de pe bloguri îți explică treburi mai clar decât o fac crainicii de știri, lumea zice că avem președintele pe care-l merităm. Avem și presa pe care-o merităm, din păcate.
Sau nu?
