Inerție văratică
Nu știu alții cum sunt, dar eu cum vine vara cum mă transform. Dintr-un om care face de toate într-un om care ar mai face nimic. Nimic productiv. Mi se adună mailurile în inbox, articolele necitite în reader, praful pe birou.
Mă trezesc cu ochii grei de lene, nu de somn, picioarele-mi sunt mai statice ca de obicei, corpul îmi mai zvâcnește doar când aude că mă voi duce să mă scald. Și atunci, după scăldare, toarce, se ghemuiește și nu ar mai pleca de pe malul apei veci pururi.
Zac mai mult ca de obicei. Mă duc pe terase, mă plimb pe răcoare, vorbesc mai puțin la telefon. Îmi abandonez laptopul cu orele, treabă care, acum vreo 2-3 săptămâni, era de neconceput. De abia mai intru pe Facebook.
Deconectarea asta-i bună, dar până la un punct. Eu am trecut de punctul ăla acum vreo două zile. Mă duc să îmi cumpăr un energizant, poate găsesc și un kilogram de chef de muncă la reducere.
