Sunt atâţia oameni care au scris despre PRbeta până acum, cu mai multă promptitudine şi dorinţă de a da detalii, încât postul meu poate părea redundant la astă oră. Şi totuşi, trebuie să zic şi eu două vorbe despre conferinţa care a avut loc joi, la Timişoara.
În primul rând, e prima conferinţă după care am rămas cu ceva. Ceva mai mult. Mi-am luat notiţe, am ascultat cu atenţie şi am învăţat lucruri noi. Deşi am mai fost la Social Media Summit şi la alte TweetMeet-uri şi Social Spark-uri de dimensiuni mai mici, a fost prima dată când pot să zic că vorbitorii m-au captivat pe deplin. Majoritatea.
Cele mai aşteptate prezentări pentru mine au fost cele susţinute de Bogdana şi Cristina Bazavan. Amândouă cu informaţii structurate frumos şi utile. Îmi pare rău că singura secţiune la care mi-a fugit mintea în alte părţi a fost cea cu campaniile de succes din 2010, când am fost nevoită să scriu pentru gazetă şi am ascultat-o doar pe Ana. Dar a urmat secţiunea cu jurnaliştii, când mi-am revenit şi am ciulit urechile cu interes.
De Victor Kapra nu mă aşteptam să îmi placă atât de tare, dar s-a dovedit a avea una dintre cele mai mişto prezentări de la PRbeta. Iar discuţiile de după panel au fost, din nou, de actualitate. Că facultatea de jurnalism e inutilă asta am aflat-o şi eu prin anul doi, imediat după ce m-am angajat. Tocmai de aceea am renunţat la ideea de master. Dar e musai să recunosc că a avut şi Bodgana dreptate – deşi studenţii de la comunicare se plâng că ceea ce învaţă la şcoală nu se mai pliază la realitate, nu fac nimic în acest sens. Aşa eram şi noi acum 3-4 ani. Poate pentru că, într-o oarecare măsură, ne-am pierdut interesul de-a lungul timpului, din cauză că simţeam că vorbim cu pereţii. Singura chestie apropiată de new media pe care am făcut-o în facultate a fost un mini-curs de blogging, la care am învăţat Blogger. La fireasca întrebare de ce nu ne concentrăm pe WordPress, profesorul a dat din umeri.
Nu e ca şi cum nu aş fi încercat. Prezentările mele din ultimii doi ani de la seminarii s-au concentrat mai mult pe online, iar licenţa mi-am făcut-o despre felul în care informaţia e tratată în print şi pe portalurile de ştiri. Şi totuşi, de fiecare dată am fost privită cu scepticism şi sprâncene ridicate. Iar din câte am putut analiza generaţiile ce mi-au urmat, lucrurile nu stau nici acum mai bine.
Tot Victor Kapra a spus că ziarele nu vor dispărea, ci vor deveni obiecte de colecţie. Ziarul va fi acel şervet de in, scump, exclusivist, în tiraj limitat, cu un conţinut deosebit, care va face parte din poezia locului. Cum tot ziceam eu la un moment dat că ziarele mor şi eu sunt tristă, a fost un punct de vedere care mi-a mai dat un strop de speranţă.
Revenind la conferinţă per ansamblu, mi-a mai plăcut tare mult de Alina, care chiar de a avut emoţii s-a descurcat de minune, de Monica şi de Alex Negrea. Felicitări merg mai ales la Nebu şi Cristina – organizarea a fost ireproşabilă. Iar cele opt ore petrecute la Hotel Timişoara au zburat ca vântul şi ca gândul. M-am bucurat să văd în sală şi studenţi, care cred eu au avut destule de învăţat. Sper ca şi workshop-urile de le-au promis cele două mândre organizatoare să fie la fel de entertaining.
Pentru final, cel mai tare mi-a plăcut sentimentul care a plutit în sală în timpul conferinţei – cum că se poate. Cu multă pasiune şi muncă, poţi face lucruri bune şi de succes în online. Au demonstrat-o speakerii. Aşadar, să ne citim sănătoşi şi în continuare.
