Câteodată în reluare

Câteodată mă mai apucă și pe mine pofta de-a fuma pe stradă. Știu că nu-i frumos, ca o domnișoară civilizată ce sunt, dar deh, nu despre obiceiurile mele nesănătoase plănuiesc să vă povestesc astăzi.

Chiar eram fericită că pe ruta mea uzuală sunt suficiente coșuri de gunoi și nu sunt nevoită să caut 5 minute un loc decent unde să îmi sting țigara. Până când, stupoare, observ că folia care stă în coș acoperă, în parcul din spate de la Bega, scrumiera aferentă. Cam la toate coșurile așezate cu grijă aproape lângă fiecare bancă. Așa că eu, ca și fumătoare care plănuiește să fie environmental-friendly, mă văd obligată să fac o gaură neplăcută din punct de vedere vizual și să atentez la integritatea foliei șugubețe.

Apăi e normal? Unde-i logica foliei de peste scrumieră? Postul ăsta-i din categoria #firstworldproblems, desigur.

Măcar să facem haz de necaz, că la asta ne pricepem.

Vă scriu aceste rânduri pe acordurile celor de la Direcţia 5, care încheie o nouă ediţie e Serbărilor Timişoreana. Numai ce-am ajuns acasă, de la lucru, cu neuronii obosiţi şi ochii grei. Astă-seară de Serbări am ratat-o, dar am fost prezentă în celelalte două. Şi tare bine a fost.

Spre deosebire de anii precedenţi, de data aceasta Serbările chiar mi-au plăcut.  Poate pentru că m-am aprovizionat din vreme de la non-stop, să nu mai îndur cozile interminabile de pe parcursul celor trei zile de manifestări, sau poate am gustat mai din plin concertele. Sau poate din cauza celor câţiva oameni tare simpatici din spatele organizării pe care am avut ocazia să îi cunosc, Raluca, Diana şi Radu.

Vunk au părut parcă mai lipsiţi de energie decât în alte ocazii, dar au cântat frumos. La Holograf a fost cu adevărat spectacol, am avut confetii, artificii şi un jam-session pe final de recital care mi-a mers direct la suflet. Iar Cargo şi Viţa de Vie, în prima seară, au ştiut cum să ţină publicul în priză în ciuda ploii care s-a încăpăţânat să mă ude în ultimul hal.

Pe final, ţin să menţionez că îmi place tare mult modul în care Timişoreana promovează Serbările în mediul online. Sunt activi pe Facebook, site şi Twitter, postează poze şi filmuţele şi interacţionează mereu cu fanii. Ceea ce e lăudabil. Dacă sunteţi curioşi, Caravana Timişoreana mai poposeşte vara aceasta prin câteva oraşe din ţară.

Voi aţi ajuns pe la Serbări anul acesta? Şi dacă da, ce impresie v-au lăsat?

Vouă, tuturor celor care aţi scris în ultimele zile despre măgăria pe care au făcut-o cei de la Heaven Timisoara. Celor care v-aţi exprimat indignarea pe Facebook, Twitter şi prin comentarii la articolul de pe Tion. Celor care aţi simţit că vi se urcă sângele în cap şi vă iese fum pe urechi când aţi citit ce a păţit Lavinia Rausch. Şi, sper eu, aţi făcut-o să se simtă sprinijită şi înţeleasă.

Când mi-a povestit colegul Raoul, care s-a ocupat de subiect, despre ce e vorba, mi s-a întors puţin stomacul pe dos. Iar când am citit articolul final am avut nevoie de niscaiva momente pentru a-mi reveni din şocul cum că aşa ceva chiar se petrece, în 2011, taman în Timişoara, într-un club frecventat săptămână de săptămână de sute de oameni. Însă după ce reprezentanţii clubului au avut nevoie de două zile pentru a-şi cere scuze şi a face minimul necesar pentru a încerca să dreagă boacăna (adică au dat afară  bodyguard-ul care nu a lăsat-o pe Lavinia să intre, mare fâs) nu cred că vor mai avea parte de respect în viitorul apropiat. Cel puţin nu din partea celor cu coloană vertebrală.

Aşadar, vă mulţumesc tuturor pentru reacţii. Pentru că într-o ţară în care până şi preşedintele o dă în bară la cel mai înalt nivel există încă oameni cu suflet, înţelegere, oameni care se încăpăţânează să mai schimbe ceva în bine, în ciuda indiferenţei şi a letargiei care caracterizează, per ansamblu, poporul. Oameni aşa cum sunt Groparu şi Bleau. Şi asta mă face să zâmbesc şi să-mi dau seama că am putea sta mult, mult mai rău.

Iar pentru toţi ceilalţi, care nu aţi înţeles de ce s-a făcut aşa de mare tam-tam, având în vedere că Heaven nu e instituţie publică şi că îşi rezervă dreptul de a selecta clientela, poate că nu aţi citit cu atenţie.

Bodyguardul s-a uitat la mine, m-a scanat parcă. S-a adresat apoi soţului meu, care mă ajută să mă deplasez. I-a spus că el şi prietena mea pot intra, dar eu nu am ce căuta acolo pentru că sunt în scaun cu rotile.

Asta a declarat Lavinia. Aşadar, nu era vorba că Heavenul ar fi fost la capacitate maximă, atâta vreme cât ceilalţi doi ar fi avut voie să intre. E logic. Iar când vine vorba de selectat clientela eu mă gândesc la oameni în stare avansată de ebrietate, care ar provoca scandaluri, vomita pe canapele sau leşina cu capul pe bar. Hai că înţeleg şi că oamenii ar trebui să aibe o ţinută adecvată, deşi termenul adecvată în acest caz îşi cam pierde din însemnătate. Dar în cazul Laviniei nu accept argumentul ăsta.

Şi da, clubul nu e instituţie publică. Aparent asta înseamnă că nu sunt obligaţi să se poarte decent cu clienţii. Dar atâta vreme cât decizi să faci cum te taie pe tine capul, asumă-ţi şi consecinţele. Nu şterge cu înfocare comentariile negative ale celor nemulţumiţi şi nu ieşi la lumină cu declaraţii contradictorii.

Atât am avut de zis. Că vă mulţumesc vouă, celor mulţi, care aţi luat atitudine.

În primul rând, avem Biblioteci în aer liber, întreaga săptămână, în Piaţa Unirii. Detalii aici şi aici.

Mai apoi, de vineri până duminică se întâmplă Serbările Timişoreana. Nu am fost niciodată un mare fan al manifestării, mai ales din cauză că stau lângă stadion şi îmi perturbă liniştea o dată pe an, dar mă voi prezenta la concertul Vunk de sâmbătă seara. I-am văzut pe băieţi anul trecut şi mi-au plăcut tare, şi i-am văzut şi în urmă cu o săptămână şi un pic la Festivalul Berii de la Lugoj şi mi-au plăcut şi mai tare. Aşa că de câteva zile am în cap doar Artificii pe tavan şi Pleacă. Au energie, fac spectacol, sunt simpatici. Şi mi-e şi dor de micii consumaţi în aer liber, în mijlocul unei mulţimi care nu are nicio treabă cu tine.

Aşadar, ne-om vedea la Vunk?