Singuri ca stropii

Cum s’a-ntâmplat de atâtea ori,

Aştept s’apară-ntunecaţii nori

Ş’apoi s-admir cum ploaia plânge’n geam,

Cum odinioară eu plângeam.

Nume le dau stropilor reci şi moi-

Şi ei sunt singuri chiar dacă şuvoi

De neoprit formează când s’adună;

Sunt singuri ca şi noi ţinându-ne de mână.

 

“___________________”

Ascult tăcerea dantelată cum mă latră,

La’l meu castel pun piatră peste piatră.

‘Napoi privind nicicând n’o facu cu ură,

Dulcea răzbunare-mi va schimba gustul amar din gură

Şi mai adaug o’ntăritură la armură

Când înc’o zi din viaţă mi se fură.

Aleanu-mi cântă veşnica baladă

A depărtării,dar nu las să se vadă

Că’n nopţi adânci ascut la a mea spadă

Tăişul ce va face capete să cadă.

Şi’ascult tăcerea dantelată cum mă latră-

Doar ea poate să treacă prin zidul gros de piatră.

 

Ce-ţi doresc eu ţie

Eşti unul din zece,nu unul dintr-o mie

Şi ce-mi doreşti mie să-ţi vină bumerang ţie.

Făcându-mi zilnic zile şi viaţa amară

Îţi doresc să faci un triplu salt în Niagară,

Gargară cu cioburi în ceas de seară să faci

Şi pijamale din vată sticlată să îmbraci.

Să dormi în pat ca’n gară,trenu’ să-ţi treacă pe deasupra,

Cafeaua să aibă sare,cuburi de gheaţă supa.

La meci îţi doresc scutierii să te bată

Fiindcă nu susţii echipa lor preferată.

Ploaia să te lovească cu levierul peste dinţi,

La spital să fi tratat cu comprese fierbinţi.

Îţi doresc să ai parte toată viaţa de dentişti

Morţi d beţi-să fi evreu,ei să fie nazişti.

Îţi doresc să dai de droguri,să te apuci de prizat

Ca să-ţi dau să tragi pe nas neon pisat.

Îţi doresc moarte rapidă,îns’o lungă agonie,

Dar mai bine îţi doresc să trăieşti o veşnicie

În această Românie,înconjurat de hoţi,

Să’ţi doreşti zilnic să mori şi să nu poţi.

 

Valea Plângerii

Bun venit în Valea Plângerii,ia-mă de mână,

Să-ţi arăt morţii cu vii cum zilnic se îngână;

Nu-mi spune că nu vrei,cum că doar e valea mea,

Eşti aici cu mine,e şi valea ta.

Curg lacrimi amare,se aud suspine adânci,

PLâng şi cei slabi,dar şi cei tari ca nişte stânci,

Sunt lacrimi de dor sau lacrimi de jale,

Las o lacrimă de sânge să curgă-n astă vale.

Plâng minutele pe ceas şi orele plâng,

Se-ncleştează maxilare şi pumnii se strâng.

Curg lacrimi albe-foi din calendar lunar,

Visul de noapte nu e vis,e doar un coşmar.

În Valea Plângerii nu sunt străzile sfaltate,

Sunt doar pietruite cu lacrimi îngheţate

Şi se-ngustează adesea,nu pot trece doi

Unul rămâne-n urmă cu ochii trişti şi goi.

 

 

 

Cuvântul

Înainte de a scrie tot ce-ţi spune gândul

Să şti că la-nceput de tot este cuvântul,

Şi-nainte de un vers mereu este ideea,

Dar nu uita că mereu cuvântul este cheia.

Frazele se-mbină şi crează strofa,

Dar cuvântu-i prima aţă ce crează stofa.

Cum Pământul se învârte după Soare ca un fus

Aşa să-vârţi cuvântul şi ridică-l sus!

Aşadar sus cuvântul,la fel ca pânzele

Şi lasă-l să cutreiere mările,ţările!

Cuvântul sus,dar nu-l arunca în vânt

Riscând să nu te creadă nimeni pe Pământ!

Şi acum în altă ordine de idei:

-Să ai cuvânt cu oamenii doar dacă au şi ei!

Ateu autentic între falşi creştini

Nu sunt aici,în locul ăsta ca la sfârşit să spun:

-Regret ce am făcut,voi fi un om mai bun!

În niciun caz locul ăsta nu scoate ce-i bun din tine,

Doar de tine depinde să conservi ce-i bun şi bine.

Te-nchini la cruci şi te rogi la cristoşi şi dumnezei

Ca să scapi de aici,iar când ieşi uiţi de ei.

Când eşti nervos îi cobori pe toţi pe Pământ

Şi eşti tot murdar la gură şi jegos în gând

Eşti credincios,eu ateu şi te uiţi urât la mine,

Dar mai bine ateu ca mine decât credincios ca tine.

Frustrări nevinovate

E tentativa lu’ căcat,fi atent ce-ţi v’oi spune

Că de nu era aşa mă’sa plângea şi’acum cu spume

Şi înălţa rugăciune să-mi iau zilnic pule’n cur

Echivalente’n banii daţi să iasă fi’su fără cusur.

Şi da,da,da:”Mai bine plânge mă-ta!”

Gunoiule chiar sper să se’nece’n lacrimi mă-ta!

Sunt vinovat că n-am vărsat creierii pe ciment

Şi mamă’mea ar fi făcut un cerebral accident,

Dar n’a fost să fie,toată lumea’i vie,

Prietena şi mama-mi plâng că sunt la puşcărie;

Sper doar răbdare să fie,că timpul rezolvă,

Ce nu mănâncă porcii,acidul sigur dizolvă.

Umorul meu poartă doliu,glumesc,asta contează

Însă anii mei ăştia pierduţi,cine mi’i decontează?

Nu’s nebun să mă răzbun,deşi dracu’ de pe umăr

Mă face des în gând pân’ la zece ca să număr.

I’auzi:pedeapsă!I’auzi:de libertate privare!

Şi i-a auzi aici cuvânt:reabilitare!?

Şti cum văd eu treaba?-şi’aici toată nostimada

Îmi pare rău că n-am avut atunci la mine spada

Şi să fi fost treaz,să-i fi mierlit pe toţi,

Pişând apoi în freză 6 cocalari morţi.

Când sorţii vor decide,chiar şi roata pătrată

Se va întoarce drastic cel puţin o dată…

 

 

Sărbători ameţite

Faine fură,dar trecură,vorba vine şi atât

Sărbătorile de iarnă şi anu’ ăsta urât.

În ajun am fost tun cu vin din cartofi şi orez,

O combinaţie toxic-dură de nu-ţi vine să crezi.

La 4 dimineaţa vorbeam cu caloriferu’,

Cioara de lângă o lălăia-Guţă,Codreanu,Paleru…

“Alo,domnu’ ţiganu’,afară La Mulţi Anu’,

Trăiţi’ar copilu’ şi moarte la duşmanu’!

Uite ce-i:colegii mei dorm pe ei toţi trei

Şi aş mai bea un vin,tu să-mi dai mai vrei?

Să orbească ochii mei,fac plata peste’o săptămână,

Banii’s pe drum,să mor de ştiu vreo minciună mai bună!

Cioara lu ‘ dracu’a plecat zicând ceva pe ungureşte,

Gen:”Roacăre,azi bei doar dacă plăteşte!”

I’am coborât în celulă ‘mnezei şi îngerii din cer

Şi i-am urat să-l bată vântul cu un levier.

Ce a urmat e foarte sec şi n’aţi fi bănuit:

Mi s-a rupt brusc filmu’ şi am adormit…

De crăciun am băut doar apă de la robinetă

Drept răsplată că’n ajun m-am respectat ca o vedetă

Şi am jucat ca moşii screbăl şi remii,

Blestemându-l pe “moş” să-i moară toţi renii.

Inedit e ce’am mâncat,cecdisaut prietene:

Şaorme pline ochi cu carne de iepure!

De revelion mi s-a promis ţuică-o jumătate;

Unu’a licitat mai mult,noi cu buzele umflate.

Revelion de toată mila urma efectiv,

Aşa că preventiv am luat un antidepresiv…

Bine,am minţit,au fost opşpe mai exact,

Dar arătau ca unu’ singur după ce le-am pişat.

Şi pe când începeam să fiu aeroplan

Pe vizetă a intrat timid un mic borcan

Cu ţuică de zahăr,o gură de fiecare.

Mi’a fo’ de-ajuns să decolez,baftă la aterizare!

Colegii au recurs urgent la Planul B:

Doi litri de vin de la cioara ungure.

Ţin doar minte că s-a dus ca o adiere

Urmat îndeaproape de 8 somnifere…

M’am trezit în ianuarie,mai exact în 2

Şi ca’n Marea Mahmureală am aflat lucruri noi:

Ultima mea propoziţie,clară şi concretă

A fost:”Nu mai avem gloanţe!Atac la baionetă!”

Lupta a durat puţin,am făcut o grimasă

Şi’am căzut secerat cu capul pe masă.

Vorbesc în somn,asta ştiam,şi cânt ca un afon,

Culmea e că am vorbit într-un dialect slavon.

M’a văzut în starea asta toată garda de pe secţie,

M’au întrebat dacă nu’s mort,mai să mă ducă la disecţie.

La ultimul i’am răspuns că nu’s mort,sunt obosit

Şi după ce’o să plece mă pun iar pe sforăit.

A râs,a zis că sunt nebun şi a plecat,

Când m-am sculat din pat oglinda a confirmat:

Două piercinguri în nas,unu’ la deal,altu’n câmpie,

Beţia nu cunoaşte deloc cartografie.

Am visat fruoms în timp ce am dormit:

Că am murit,dar eram extrem de fericit.

Cam aşa au decurs Sărbătorile Ameţite

Sper că şi voi aţi fost fericiţi şi fericite,

Anul ăsta să v’aducă sănătate’n primul rând,

Linişte în suflete şi un curat gând!

 

Mi-am ascuns tristeţea cât am putut mai bine

Că’s aici şi nu acasă împreună cu tine

Şi oate ai simţit când ţi-am transmis că’s un bou

Fiindcă nu’s cu tine lângă brad să-ţi dau cadou.

 

 

 

 

 

 

Nu-i frumos…

Am pe pat cearşaf negru,moale şi mătăsos,

Faţa de pernă la fel,somnu’ar fi frumos,

Dar patu-i răcoros,aş putea să dorm pe jos,

Pe un peron jegos şi crede-mă c-ar fi frumos…

Parcă vă şi aud dând de scroll în jos

Căutând subtitrarea la ce-a scris fără folos

Şi mihail nu mă lasă să dorm,nu-i frumos

Din partea lui,dar accept,deci este frumos

Că-mi ţine de urât,că-i sufletist şi omenos,

Dar nu-i aici,nu există;asta nu-i frumos…

În 2008 puteam fi indiferent sau fricos

Când prietenu’ o lua urât şi era întins pe jos,

L-am apărat şi am ajuns aici fain frumos-

Pentru oricare’aş fi făcut-o fiindcă aşa-i frumos…

Vezi tu că omu’ are caracter jegos,

Nu prea ai ce-i face,însă nu-i frumos…

Ce scriu aici,nu-i frumos,blogu-n sine nu-i frumos,

Că nu mă pot abţine să nu scriu,nu-i frumos.

Să fiu pe plac,să-nghit,să tac ar fi frumos?

Privind prin ochii mei veţi vedea că e frumos,

Dracul nu e negru,fi dracului respectuos,

Că se-mbracă de la Prada,e roz şi radios…

E 4 dimineaţa,vă salu respectuos,

Să trăiţi în continuare frumos şi sănătos

Şi din colţul meu de iad,rece şi-ntunecos

Atât mai am de spus:nu-i frumos… nu-i frumos…

“Există oameni despre care nu am putea crede niciodată lucruri rele,până nu am vedea cu ochii noştri;în schimb,nu trebuie să existe oameni care să ne surprindă atunci când fac ceva rău.”

 

Ploaie de Noiembrie

La început de Noiembrie constat nu cu mirare,

Că ploaia-i rece ca şi-n piesă* şi vântul bate tare,

Şi mai constat că ce-a pus pe foaie a mea mână,

Pân-acum nu s-a-nţeles,parcă nu era-n română.

N-am să mă acuz în faţa nimănui,

Nu-ţi place ce scriu:pune-ţi plăcerea-n cui!

Muza mea întunecată,insomnia e aici,

Pune paie pe foc s-o ard tăios ca un brici.

Să fie clar:în victima justiţiei nu am pozat

Ca să creadă lumea că-s total nevinovat,

Ce scriu nu sunt ţipete după ajutor

Că nu-s olog,schilod într-un cărucior.

Nu cerşesc milă,asta-i de mine departe,

Mila-i pentru animalele aflate pe moarte.

Nu-s cazat la hotel,aici e rău şi urât

Dar fac haz de necaz,nu-mi pun ştreangu’ la gât.

De mic nu mi-au plăcut culorile vi

Aşa că nu m-am întristat văzând gratiile gri.

Ce?Să scriu un roman?!La dracu!

Eu n-am scăpat săpunu’ la fel ca Botezatu!

E uşor să vorbeşti cum mi’e mie uşor să scriu

Şi e foarte uşor să fi un mort viu.

Eu văd,simt,ştiu,nu m-ascund după perdele,

Durere,depresii,am trecut peste ele,

Şi-mi pasă mult,nici prin gând nu vă trece,

Că am sufletul cald,deşi am sânge rece.

Poate,totuşi chiar aici am greşit

Că am dat tot ce-am avut şi-am rămas cu nimic,

Şi nu mă învăţ minte pare-se

În animale,nu în oameni să am încredere.

Orice roză îşi arată la un moment dat spinii

Şi evită mărăcinii,dormind totuşi cu crinii.

N-am să stau o veşnicie închis şi n-o să ştiţi

De ce cu alţi ochi,când ies,veţi fi priviţi.

Până atunci,pân-o să treacă anii

Îmi las mai jos adresa să-mi scrie duşmanii.


*Guns’n Roses-November Rain

-Binele pe care l-am primit odată de la cineva ne obligă să respectăm răul pe care ni-l face.

 

 

 

 

 

Next Page »