Blogu' lu' Cel Mare

“O minciuna repetata de o mie de ori ramane o miciuna, dar o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar.” (Joseph Goebbels)

Mi se pare amuzant ca Madama “preocupata” cu turismul portocaliu face apel la cuvintele Ministrului Propagandei Publice naziste pentru a-si sustine punctul de vedere. Cred ca s-a dat de gol singura, singurica cu acest citat iluminator.

Pentru cei care, poate nu stiau, Joseph Goebbels a fost numit Ministrul Propagandei dupa ce nazistii au preluat puterea in 1933. Unul dintre primele sale acte a fost sa ordoneze arderea cartilor evreiesti sau cu autori anti-nazisiti (mai mult inchipuiti decat reali) la Bepelplatz. Dupa numirea sa in functie, atacurile impotriva evreilor germani au crescut in ferocitate si intensitate, culminand cu pogromul din arhi-cunoscuta Noapte de cristal (Kristallnacht), in 1938.

Ambitiile hegemonice ale Ministrului Propagandei au fost redate de diviziile pe care Goebbels le-a instituit imediat: presa, radio, film, teatru, muzica, literatura si publicatii. In curand, continutul fiecarui ziar, carte, nuvela, piesa, film sau concert erau supravegheate de Ministerul Propagandei, ceea ce a dus la un proces de auto-cenzura care opera in toate aceste domenii, lasand Ministerul din Berlin sa se concentreze asupra problemelor politice sensibile, ca publicatiile majore nationale si radio-ul de stat.

In ultimele ore ale vietii sale, petrecute alaturi de Hitler in buncarul din Berlin, si-a convins sotia, Magda, sa-si omoare cei sase copii, dupa care, la scurt timp dupa aceasta, cei doi s-au sinucis.

Macar asa, aflam si noi pe ce principii “democratice” se bazeaza doctrina portocalie si cu ce tip de valori incearca cu disperare sa intoxice societatea din Romania.

Si acum, sa incercam sa testam practic teoria lansata de Goebbels: A incercat cineva sa numere cate minciuni ne-au spus PDL-isiti pana cand acestea au devenit adevaruri incontestabile? Ating oare milionul? Chiar sunt curioasa…

Sursa photo: AICI

In realitate, in esenta sa, viata este mult mai banala, mai mediocra si mai fragmentara decat ar intui uni oameni. In asta poate sta explicatia pentru care decadem cu totii, pentru care, in timp, ne pierdem vitalitatea, voiciunea, dorinta de a trai si ne cristalizam in forme autoimpuse sau nu, condamnandu-ne evolutia si dinamismul interior. Aceasta subtila pierdere a propriei fluiditati explozive ne distruge receptivitatea fata de frumusetile vietii si scoate din ecuatie posibilitatea imbratisarii acesteia, cu generozitate si elan. Ar fi dificil sa ne inchipuim o lume in care toti ar iubi totul, in care nimeni si nimic nu ar sta in calea unei acceptari totale si neconditionate a vietii.

Iubirea are atatea fete, atatea devieri si atat de multe forme, incat devine destul de greu sa gasesti un adevar central sau o forma tipica. O problema centrala a oricarei erotici este aceea de a gasi manifestarea originara a iubirii, cum se realizeaza ea primordial. Care dintre toate manifestarile cunoscute este cea mai organica, primordiala si structurala? Trebuie sa existe una fata de care toate celelalte sa se afle intr-o relatie de interdependenta.

Personal, cred ca forma cea mai esentiala a iubirii este cea dintre un barbat si o femeie, care nu tine doar de sexualitate, ci implica un proces complex de stari afective, a caror fecunditate este destul de sesizabila. O intrebare care isi are rostul in a-mi sustine oarecum pozitia este: S-a sinucis cineva pentru Dumnezeu, pentru natura, pentru arta? Toate acestea sunt realitati mult prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. “Iubirea devine cu atat mai intensa cu cat este legata de ceva individual, concret si unic. Iubesti o femeie pentru ceea ce o diferentieaza in lume, pentru unicitatea ei.” (Cioran – “Pe culmile disperarii”)

Iubirea, cu cat este mai intensa, devine tot mai individuala si mai strans legata de obiect. Barbatii care iubesc cu adevarat, cu o pasiune arzatoare si atotconsumatoare, nu au cum sa iubeasca mai multe femei in acelasi timp. Cu cat te abandonezi tot mai mult pasiunii, cu atat obiectul pasiunii devine mai proeminent.

O pasiune erotica, lipsita de obiect, iubirea unui barbat fara femeia inspre care sa-si directioneze sentimentele nu ar duce decat la o plenitudine de iubire. Toate expresiile iubirii, in loc sa se orienteze in mod direct inspre femeie, sau in cazul femeilor, inspre barbat, se materializeaza in manifestari, in actiuni generate inconstient si intr-o deschidere universala rar intalnita in cadrul unei iubiri realizata in mod natural. Paradoxul nu consta in a iubi o femeie sau in a-ti epuiza dragostea in cultul reciproc dintre sexe, ci in a o revarsa in acea abandonare dezinteresata care iti invaluie fiinta, care te transforma intr-o fiinta pura, dar in acelasi timp, inaccesibila. Indragostitul nu cunoaste incertitudinile dureroase, deoarece a-ti pune probleme in iubire inseamna a renunta la exraordinara capacitate de a te abandona pe sine in acel paradox sublim al iubirii ca stare pura, care te face sa te deschizi total si iremediabil.

Dupa ce treci prin anumite experiente de viata, si aici nu ma refer strict la iubire, realizezi ca intradevar cunoasterea adevarata poate fi cel mai mare, mai adanc si mai distructiv intuneric care iti poate suprima fiinta. Sunt clipe in care as renunta fara ezitare la toate problemele acestei lumi, as abandona toate frustrarile si resentimentele pentru acea naivitate pura, dulce si inconstienta a copilariei.

Dar cum sa renunti la batalia vieti? Unde te-ai putea refugia pentru a nu pierde totul dintr-o data, pentru a te putea obisnui cu renuntarea la tot ceea ce aveai mai pretios pe lume? In lumea noastra nu mai beneficiem de avantajul unui pustiu exterior, ci doar al unuia interior, cadrul pentru o renuntare totala s-a disipat. Dar daca acest desert launtric, care ne cuprinde uneori, s-ar materializa, nu am fi oare coplesiti de imensitatea lui?

Sursa poza: AICI

Incoerentele Legii salarizarii si Legii pensiilor, nu puteau trece neobservate. Cetatenii Romaniei, se pare ca nu sunt atat de usor de pacalit pe cum ar crede guvernantii nostri. Bugetarii si-au pus la punct agenda pe viitorul apropiat si au anuntat pichetari si proteste in strada.

Suntem constransi la adoptarea de masuri extreme, deoarece se pare ca nu exista alt mijloc de a ne face auziti si ascultati. Majoritatea guvernamentala a devenit imuna la solicitarile cetatenilor, preferand sa-si continue abuzurile, ca doar opozitia este ca si inexistenta.

Minciunile actualei guvernari au picioare scurte, iar romanii sunt dispusi sa joace rolul opozitiei si sa-i traga la raspundere. Se pare ca, ne revine noua sa ne implicam in plan politic, din moment ce aproape toata opozitia a fost mai preocupata de propriile probleme interne decat de bunastarea cetateanului. Lipsa de eficienta in masurile adoptate de guvern sunt resimtite de buzunarul romanului de rand. Promisiunile desarte nu au facut decat sa inflameze si mai mult situatia, determinandu-i pe bugetari sa adopte masuri radicale, in speranta ca poate asa, problemele pe care le intampina vor fi solutionate.

Cei 200 de sindicalisi “Cartel Alfa”, nemultumiti de afirmatiile premierului legate de eliminarea privilegiilor, salarile mici, neclaritatile existente in cadrul legii salarizarii si a pensiilor, au pichetat vineri in fata guvernului. Huiduielile si sloganele strigate de catre oamenii prezenti, l-au determinat pe Emil Boc sa vina in mijlocul oamenilor, sperand ca poate asa spiritele se vor calma.

Imi pare rau sa va anunt, d-nule Premier, dar, mai bine a-ti fi ramas la caldurica, la d-voastra in birou, in loc sa faceti pe viteazul in fata multimii nemultumite si satula de atatea promisiuni. Dar, v-ati convins singur, in momentul in care bulgarii de zapada erau cat pe ce sa va strice freza prezidentiala. V-au salvat ofiterul SPP si fotoreporterul, care au incasat eroic loviturile in locul d-voastra. Va propun sa-l rugati pe Basescu sa-i decoreze, ca doar i-au salvat marioneta de la un linsaj public!

Extrem de nonsalant, dupa bulgareala publica, Emil Boc declara: “La cati bulgari de zapada am avut parte in copilarie si m-am jucat cu zapada si cu bulgari de zapada, un bulgare în plus nu ma sperie, fiti convinsi de acest lucru.” Ma bucur ca nu va sperie, dar poate multitudinea protestelor care s-au anuntat deja, ar fi trebuit sa va faca sa realizati ca nu puteti vinde gogosi la infinit! Nu suntem chiar atat de prosti incat sa va credem toate aberatiile pe care le declarati. Va tot legati de pensiile si salariile de lux, dar inca nu am vazut rezultatele pe care le-ati promis. In schimb, ceea ce se poate vedea cu ochiul liber, este faptul ca atat salariile cat si pensiile au scazut, desi sustineati si, in ciuda realitatii, inca sustineti sus si tare ca noile legi nu presupun acest lucru.

Dragi guvernanti, se pare ca tot raul e spre bine, incompetenta voastra i-a determinat pe votantii vostrii “fideli” sa strige cu toata fiinta “V-am votat DEGEABA!” Daca pana acum, mita si hotia electorala v-au ajutat sa va instalati comod pe scaunele din minstere, incompetenta crasa de care dati dovada a deschis intr-un final ochii romanilor. Prostia pute si se simte de la distanta, si chiar daca suntem un popor adormit, de un lucru nu cred ca putem fi acuzati: mirosul fin pe care l-am dobandit de douazeci de ani incoace. V-am mirosim prostia, ipocrizia si perfidia care va caracterizeaza. Cativa dintre noi, au fost scarbiti de aceasta duhoare de ceva timp, insa se pare ca tot mai multi si-au destupat narile si acum inspira adanc in piept aerul toxic pe care il emanati!

Sursa poza: AICI