PE FINAL, MA INCLIN!

Feb 28
2011

Ma bate gandul sa-mi inchid definitv blogul personal. Poate, va intrebati de ce?

Eh… adevarul ma doare si ar trebui sa ne doara pe toti!

Stau si ma gandesc, cat din ceea ce scriu, citesc si fac chiar are un impact asupra celor din jur, asupra societatii si nu doar asupra mea? Cand spun asta, nu fac referire la un numar mai mare sau mai mic de vizitatori unici pe zi. Niciodata nu m-a interesat asta, cu atat mai putin pozitia in topuri de tipul ZeList.

Ma intreb pentru ca, de fiecare data cand deschid televizorul si ascult stirile, raman cu un gust amar. Sunt stupefiata de comportamentul unor demnitari, scarbita de limbajul multor deputati, dezamagita de incompetenta unor mari politicieni si satula de reportaje lipsite de fond, care nu fac decat sa manipuleze, in loc sa informeze.

Dragi si ilustrii parlamentari, m-am saturat de aceasta cearta continua, de iesiri din sala in semn de sfidare, de neparticiparea d-voastra la vot, de zambetele false, lipsa de viziune si minciunile care va ies cu atata usurinta printre dinti! Mi se pare inadmisibil sa avem o asemenea clasa politica, care se rezuma doar la un limbaj de mahala (poate a-ti copilarit in zona Garii de Nord, nu stiu?!), care ne infecteaza creierele cu discursuri politice umflate artificial si care se prezinta la emisiuni televizate doar pentru a ne invada in  mod inutil caminul, pentru ca in fond si la urma urmei, scandalul primeaza. Rare sunt momentele in care aud un politician vorbind despre proiecte, despre solutii (fundamentate in realitatea economica, nu scenarii fantastico-stiintifice menite sa culeaga voturi), despre orice altceva decat chestiuni pentru care se varsa mult prea multa cerneala. Ne mai mira faptul ca suntem cum suntem sau ca am ajuns unde am ajuns? Trist adevar…

Dar, pe cine intereseaza, totusi? Pe acei “oameni” politici care ne sfideaza pe banii nostri, care scapa de o zi de munca, doar asa, ca se simt lezati? Haideti sa nu fim chiar atat de naivi! “Cascavalul” pute bine si atrage multi doritori! Noi contam doar arar, cam din patru in patru ani, cand votul nostru ii scoate sau ii baga in Parlament.

Si cand ii mai vad si pe bugetari cum se fataie si se macaie, ma urc pe pereti! DA, exista salarii mici, DA, restructurarile trebuiau facute cu cap, dar hai sa fim seriosi sectorul privat este cel care tine intreaga tara si cine se lupta pentru el? Nimeni! Bugetari in sus si bugetari in jos, salarii marite la stanga si sporuri la dreapta! Privatul se sufoca, supravietuieste cum poate si nu vine nici un politician sa spuna: “Ma lupt pentru privati, ca doar ei ne ajuta sa va dam salariile!” Hai sa iesim si noi in strada, sa nu mai platim taxe si impozite si sa ne cerem si noi drepturile, sa vedem unde vom ajunge atunci! Doar ca, daca eu, ca si privat, nu-mi platesc cotizatiile la stat tot impotriva mea se intoarce. Daca eu pierd o zi de munca, manifestand sau mai stiu eu ce, profitul meu scade. Atunci? Adica, cei care cotizeaza tac si sufera si cei care profita ies in strada si-s urla nemultumirile. E normal? (ma intreb si eu, ca si simplu cetatean, pentru ca mie nu mi se pare…)

Pe de alta parte, evenimentele recente, si nu tocmai placute, din viata mea m-au determinat sa ma concentrez pe altceva: familia! De ce? Pentru ca este lucrul cel mai important pentru mine, pentru care as fi dispusa sa infrunt orice, sa ma lupt cu oricine si sa renunt la tot, chiar si la mine, daca este nevoie…

Simt ca am evoluat, chiar daca greutatile din ultimul timp m-au tras in jos, tot mai mult. Ma ridic, renasc din propria cenusa si ma transform intr-o persoana, in esenta neschimbata, dar in acelasi timp noua, diferita! Iar, din acest punct de vedere, aceasta pagina virtuala nu ma mai reprezinta. Tanjesc dupa un nou inceput, avand la baza trecutul, dar vital viitorului.

Nu renunt la lupta, nu vreau sa reiasa asta din aceste randuri, doar ca, voi imbraca alte haine. Revin sub o alta forma, prind aripi intr-un alt spatiu!

Va multumesc pentru sustinere si sper sa ne revedem cat mai curand!

Pe final, ma inclin!

Cu deosebit respect,

Alexandra Cel Mare

Meniu ROMANESC

Aug 27
2010

Fie ca esti strain venit intr-o scurta vizita pe meleaguri romanesti sau doar un simplu roman in Romania, aceasta tara a tuturor posibilitatilor iti pune zilnic la dispozitie un meniu “specialitatea casei”, incarcat cu bucate alese.

APERITIV

Menit sa-ti potoleasca cat de cat foamea de necunoscut si sa-ti poarte papilele gustative intr-o calatorie orgasmic de savuroasa, acest prim fel diversificat iti va delecta simturile.

Asezat la o masa rotunda, intr-un restaurant cu reminescente comuniste, ospatarul sezonier iti pune in fata o farfurie mare, plina cu preparate adunate de pe intreg teritoriul romanesc.

Te infrupti tacticos din piscurile inzapezite din Fagaras, care iti  taie respiratia si te transpun intr-un peisaj magnific. Apoi, infingi hotarat furculita in frescele manastirilor din Moldova, a caror aroma originala te pune pe ganduri. Devi putin dezorientat la poarta sarutului, inmarmuresti la coloana infinitului, iar masa tacerii te face sa te intrebi oare ce condimente misterioase, necunoscute si nemaigustate se ascund in Romania. Cu o oarecare tragere de inima gusti putin din traditiile romanesti, lasandu-le sa iti alunece delicat, pe gat in jos.

Cu farfuria goala, zambetul pe buze si un stomac care abia asteapta urmatorul fel, il rogi pe ospatar sa transmita complimente bucatarului.

FELUL I

Satisfacut de calitatea aperitivului si dornic de mai multe experiente culinare, nu eziti sa comanzi si urmatorul fel de mancare.

Avand grija sa nu se verse, ospatarul nostru soseste cu o oarecare intarziere la masa. Aseaza farfuria si iti ureaza, parca programat, “Pofta buna!”

Te uiti putin circumspect la acea supa clara, in care toate ingrediente iti sar in fata. Iti zgarie ochii lipsa celor “sapte ani de-acasa” a romanilor, te dezgusta multitudinea de “patrunjel” al indiferentei iar acrimea cersetorilor te arde la stomac. Autostrazile nefierte iti provoaca in scurt timp dureri de dinti, iar peisajul, de un gri uleios, din unele orase, te determina sa te limitezi la cateva linguri de supa.

Impingi dezamagit farfuria si il rogi pe ospatar sa-l cheme pe bucatar. Dupa ce ti-ai umplut stomacul cu mai mult de jumatate din sticla de 1,5l de apa, il vezi pe ospatar apropiindu-se de masa ta si la cativa pasi in urma lui deslusesti silueta maestrului culinar. Revoltat, ceri explicatii! Sigur pe sine, bucatarul iti raspunde sec: “Asa e reteta la noi in Romania, crudul adevar care te loveste direct in fata. Ingredintele sunt comune, dar original gatite. Preparate ca la noi, nu gasesti altundeva!”

Agasat de nonsalanta afisata ceri despagubiri. Atat ospatarul, cat si bucatarul iti spun ca sunt mai mult decat dispusi sa-ti ofere urmatorul fel, gratuit.

FELUL II

Incantat de bunavointa lor astepti, curios, urmatoarea experienta. In scurt timp te trezesti cu un piure de politicieni manjind farfuria alba si o bucata arsa de guvern portocaliu-verzui. Reticent, gusti din piure, dar rancezimea coruptiei si bucatile de rebuturi te dezgusta. Tai o bucatica din friptura, dar te simti ca si cand ai roade o bucata de cauciuc ars. Impingi farfuria si in speranta ca te vei putea indulci putin, comanzi desertul.

DESERT

Alegi un desert pe gustul multora, comun, insiropat, cu o subtila atingere de gem si un mot de frisca. Esti servit cu una dintre cele mai ieftine prajituri comuniste, ramase neschimbate dupa atata amar de vreme, savarina basesciana…

POFTA BUNA, tuturor!

NOTA: Exista si politicieni care sunt exceptia de la regula. Precum si multe alte “minunatii” naturale care nu au fost mentionate.

GATA, I’m BACK!

Aug 25
2010

Buna tuturor,

In primul rand, imi cer scuze pentru “disparitia” subita, dar viata mi-a pus in cale cateva piedici peste care a trebuit sa trec. Nu doresc sa intru prea mult in detalii pentru ca, chiar daca acesta este un blog personal (iertati-mi cacofonia), sunt anumite lucruri care, in opinia mea, trebuie sa ramana in intimitatea fiecaruia..

Am depasit  momente dificile, mai sunt inca cateva peste care trebuie sa trec, sper sa gasesc forta necesara. Aici deja tine de mine, nimeni nu poate sa faca nimic. Fiecare isi traieste viata asa cum stie, asa cum poate si nu in ultimul rand, daca poate…

Cu toti, cred, ca am auzit fraza “time heals everything” dar, credeti-ma it takes a LONG time to heal!

Learning from the past, living in the present and looking into the future…

O zi cat mai frumoasa va doresc!

Va salut pe toti: Alexandru, Adrian, Alex, Caius, Dan, Dispecer, Dorin, Gabriela, Ioan Usca, Ionel Tera, Lilick, Manuel, Mario, Remus, Theodora, Transildania, Starea Natiunii

Sa ne TRAIM binele!

May 09
2010

Iata ca am avut parte si de mult asteptatul discurs al “Premierului” Emil Boc! Dupa ce Presedintele si-a asumat zilele trecute rolul de premier, aruncandu-l intr-un con de umbra pe umilul sau pupincurist, papusica si-a scos din nou capul cel plin de paie.

Sincer, ma asteptam la o atitudine putin mai sobra si mai retinuta, tinand cont ca economia tarii se chinuie sa iasa din rahatul in care a fost aruncata de succesivele guvernari portocalii. Insa, m-a frapat optimismul nerusinat al celui mai puternic om din stat, care in loc sa explice clar, succint si la obiect problemele cu care ne confruntam (asa, sa le inteleaga tot prostul), a incercat sa faca uz de un grafic pe care nici el nu cred ca-l intelegea si sa redea, asemeni unei benzi stricate, informatiile oferite pana acum de Basescu!

Nimic nou sub soare! Am avut parte de un discurs tras parca la Xerox, care in loc sa clarifice situatia si sa incerce sa-i explice bietului muritor de foame DE CE i se scoate din buzunar parte din venit, mai mult a oferit lectii de finante publice. De asta are nevoie Romania acum, pe vreme de incapacitate de plata si colaps economic? De asemenea specimene politice care sunt incapabile sa gestioneze o situatie devenita deja dramatica?

Am fost informati ca:”Datorita cheltuielilor fara acoperire cu salariile si pensiile incepand cu 2007, suntem nevoiti sa luam aceste masuri. Platim faptul ca in anul electoral 2008 s-au produs deficite structurale (Problemele cu productivitatea muncii sunt vechi! De ce nu s-au rezolvat pana acum????) Romania a luat 12 miliarde de EURO imprumut (7,1 miliarde BNR, 4 miliarde guvern). Acesti bani au fost folositi pentru acoperirea deficitului bugetar! (Apropo de intrebarea: Unde-s banii?) Fara masuri de ajustare a cheltuielilor publice, vom ajunge in 2012 la o datorie publica de 62% din PIB (sub 30% azi) (Si in acesti doi ani, ce naiba ati facut? Va tot amagiti ca nu avem cum sa urmam cursul Greciei sau ca somajul in Romania este sub media din Europa. Uite ca situatia nu este chiar atat de roza – asta ar trebui sa fie un fel de wake-up call pentru cei care v-au crezut cu atata ardoare minciunile si eficienta proiectelor de lege propuse de voi!) E nevoie de 1,7 mild EU pentru a corecta derapajele din trecut si pentru a asigura sustinerea pe tremen lung a platii pensiilor. Nici un salar nu va cobori sub 600RON!” declara Emil Boc.

Si apoi au urmat vestitele si mult iubitele programe stiintifico-fantastice, devenite un fel de trade-mark al actualei guvernari: 500km de autostrada construiti anul acesta (Cum mai poti atinge acest target cand mai ai doar 6 luni din an si in 2009 nici macar 100 de km nu ai fost in stare sa finalizezi, imi depaseste deja puterea de intelegere?), 100 de locuinte ANL si multe alte povesti de adormit copii. Un lucru este cert: tot Udrea, Berceanu si Videanu vor fi printre cei mai privilegiati ministrii, in acest an!

Cu durere in suflet, ne pare rau sa va informam, dar NOI, cei pe care i-ati votat vom face tot ceea ce ne sta in putinta sa aruncam tara in prapastia datoriei publice, sa cauzam un derapaj economic bun de cartea recordurilor, sa va cazam speranta si sufletelul in ANL-urile noastre invizibile si sa va hranim cu asfalt fierbinte proaspat neturnat!

Nici nu mai stiu ce sa fac?! Sa plang sau sa rad cand vad cu cata nonsalanta si nerusinare se continua aceasta propaganda portocalie?! Cand NU avem bani de salarii, pensii, ajutor de somaj, alocatii pentru copii, sau indemnizatii pentru handicapati, cand Romania sta pe marginea prapastiei si nu e nevoie decat de o adiere usoara pentru a o arunca intr-o groapa fara fund!