The Danish Dream

Danemarca, in viziunea unora:

Cand vine vorba de birocratie, se gaseste cel putin o persoana care sa spuna “ca la noi la nimeni” sau “numai in Romania se poate intampla asta”. Studentii aflati in Romania au de-a face cu secretare insuportabile, programe date peste cap sau cozi interminabile pentru o simpla adeverinta. Nu mai punem la socoteala nepotismul si spaga cea de toate zilele ca asta e alta poveste .

Prima zi de scoala in Aarhus a fost ca in filmele americane: curatenie, liniste, oameni dispusi sa iti raspunda la orice intrebare, o gramada de facilitati si acces la Internet din orice colt al Campus-ului. Toate bune si frumoase, pana spre sfarsitul semestrului.

Studentii de la ASB au acces la CampusNet, un portal in care gasesti toate informatiile legate de scoala, de la orar pana la evenimentele organizate de scoala sau cursurile optionale din vara. Desi totul pare foarte bine organizat, cand se apropie sesiunea observi de fapt micile detalii care conteaza. De exemplu, inscrierea la examene se face online, la unele examene esti inscris automat, la altele trebuie sa verifici zilnic CampusNet-ul si sa nu uiti sa te inscrii. Daca uiti sa iti alegi “electives” pentru semestrul urmator risti sa ramai fara credite suficiente.

Apoi, ai trei incercari sa treci examenele, dar e obligatoriu sa mergi la prima prezentare, indiferent daca participi sau nu. Cand am auzit chestia asta nu am crezut ca se aplica studentilor straini, sau cel putin credeam ca au un plan de rezerva, avand in vedere ca unii mai pleaca acasa in vacantele de iarna/vara si in programul la care sunt inscrisa cam 80% sunt studenti veniti din alte tari.

Nu a fost asa, am avut 5 zile la dispozitie sa ajung cat mai repede inapoi in Danemarca pentru un examen si bineinteles ca nu am ajuns la timp, asa ca mai aveam doua incercari. Am scris frumos o scrisoare comisiei ca sa ma pot inscrie la re-examinare si dupa o luna primesc un plic prin care mi se spune ca motivul meu nu e destul de intemeiat ca sa pot participa la sesiunea din februarie, asa ca urmatoare incercare ar fi in sesiunea de iarna 2009-2010(??). Daca nu imi convine, am posibilitatea de a-i da in judecata in termen de doua saptamani de la primirea plicului.

In aceeasi zi, dupa amiaza, primesc mail de la scoala cum ca incepand din ziua respectiva au schimbat regulile si ca m-as putea inscrie acum pentru luna februarie. Nu mai inteleg nimic, asa ca merg la scoala si intreb consultantul cum ramane cu scrisoarea. Dupa 40 de minute de stat la coada, in fata mea fiind o singura persoana, mi se raspunde simplu “you’re lucky, you can re take the exam after all”. Ma intreb acum, unde sunt organizarea si profesionalismul pe care le-am vazut in prima zi de scoala?

A, si intre timp am fost anuntata ca eu inca figurez pe lista studentilor de la facultatea din Romania, desi mi-am retras dosarul acum trei luni de zile…

Azi a fost prima zi de scoala din semestrul al doilea. Daca tot am vorbit la curs despre schimbari in organizatii, m-am gandit ca ar fi momentul sa imi notez schimbarile pe care le-am observat fata de primul semestru:

-colegi noi, grupe mixte;

-cladire noua, planuri mari pentru extinderea scolii anul asta;

-cursuri mai multe, profesori noi, lecturi suplimentare (de parca nu erau de ajuns);

-doua colege insarcinate, una casatorita (da, am ramas putin socata);

In alta ordine de idei, am observat recent ca m-am acomodat fara sa imi dau seama la felul de a fi al danezilor. De exemplu, azi dimineata, in autobuz, am ramas foarte surprinsa cand un barbat i-a cedat locul unei batranici. Ce sa mai zic de ieri, cand vecinul danez s-a asezat pe canapea la mai putin de un metru distanta de mine…sau azi, cand m-a intrebat daca vreau ceva de la magazin ca el merge la cumparaturi. Plus ca s-a oferit sa ma duca la scoala cand avem cursuri in aceeasi zi, desi mergem la scoli diferite…si eu care ziceam ca “chivalry is dead for these people”. Dar despre asta probabil intr-un post viitor.