Culture shock
2010
Se spune ca cei care petrec mai mult timp intr-o tara straina trec prin mai multe faze de culture shock:
1. “Honeymoon“, cand toate ti se par bune si frumoase, te simti ca in vacanta si totul e perfect-la mine a durat cam o luna-doua, scoala mi se parea ca-n filme si Danemarca de vis;
2. “Disorientation“, faza in care nu prea mai intelegi ce se intampla, ramai dezamagit de ceea ce la inceput te incanta si observi tot mai multe diferente intre cultura din care provii si cea noua-vremurile tulburi 
in care ma chinuiam sa imi gasesc cazare si ma loveam de toate regulile danezilor si de alte tampenii care nu merita amintite;
3. “Adjustment”, atunci cand accepti diferentele culturale si le privesti intr-o lumina buna- dupa ce lucrurile s-au mai calmat si am inceput sa socializez mai mult, sa cunosc persoane noi si sa comunic mai mult doar de dragul de a purta o conversatie;
4. “Adjustment and integration“, faza in care asimilezi practic cultura noua si chestiile ce ti se pareau la inceput bizare acum sunt foarte ok- ex. cand m-am intors in tara in iarna radeau prietenii de mine cum cautam butonul de la semafor ca sa se faca verde si cum nu treceam pe rosu nici daca era miezul noptii si nici o masina la orizont;
5. “Re-entry shock“, asta e faza finala si cea mai aiurea, in care socul apare dupa ce te intorci acasa si observi toate mizeriile pe care inainte le treceai cu vederea, sau si mai trist, cand observi ca aici chiar nu s-a schimbat nimic, cel putin nimic in bine, si nici nu se va schimba in curand (ex. marirea TVA-ului, inundatii, gripe si alte dezastre care ataca intotdeauna Romania si din care Romania, saraca, nu poate iesi fara ajutorul altora).
Se mai intreaba cineva de ce pleaca toata lumea din Romania?
Comment