Prietena prietenului tău

March 16th, 2010
scris de creatza

E acea prezență de genul feminin pe care ai da orice s-o vezi anihilată. Mereu în preajma ”prietenului” tău, e cea la care el apelează când are nevoie de un sfat sau de o părere sinceră. Tot ea e cea pe care o sună când are chef de-o bere sau de-o poveste în mijloc de noapte și, da, ei i se plânge de toate chestiile care nu-i plac la tine. Cel mai probabil o vei percepe din prima ca fiind o concurență neloială și vei încerca să faci tot posibilul să nu mai fie ea o influență majoră în deciziile lui. Adică, ce, tu nu poți să-ți dai cu părerea despre filme, mașini sau jocuri pe calculator?

Ea e acolo pentru el orice s-ar întâmpla. Că ești, întâmpător, în peisaj n-o deranjează cu nimic, dar nici n-o încântă. Atât timp cât tu îți vezi de felia ta, n-o să intervină în veac în relația pe care o ai cu EL, pentru că n-o interesează. Nu ești nici prima și, probabil, nici ultima femeie din viața lui.  Problema intervine atunci când tu decizi ori că ea devine cea mai bună prietenă a ta (cu scopul clar definit de a-ți promova imaginea în ochii lui) ori că nu mai are ce căuta în viața lui (din cauză că tu ai impresia că, pentru EL, ea e mai importantă decât tine și în mod clar nu te vrea acolo).

Oprește-te înainte să-ți faci un rău. Ea n-o să fie niciodată cea mai bună prietenă a ta. Pentru ea, EL este cam ca un frate. Tu ești, în cel mai bun caz, o tipă mișto. N-o să-l poți convinge nici că ea nu are ce căuta acolo. Pe ea o cunoaște de când erau copii, de câțiva ani sau de câteva luni. Nu contează. Dar despre ea are certitudinea că e o prietenă adevărată și că se poate baza pe ea, fără să i se ceară în schimb altceva decât o prietenie sinceră. Despre tine nu știe asta și, cel mai probabil, nici n-o să îi dai destul timp s-o afle.

Cel mai bine e s-o iei ca atare. Trateaz-o ca pe unul din prietenii lui, pentru că până la urmă, asta e. Încetează să te mai gândești că noaptea când tu dormi și ei sunt la bere se întâmplă lucruri ciudate. Stai liniștită. Dacă ar fi vrut să fie ceva într ei, oricum aveau timp să încerce și înainte să apari tu. Odată ajunși la stadiul de prieteni foarte buni, sexul nu mai prea are ce căuta în ecuație. Nu fi atât de femeie încât să nu înțelegi lucruri așa de simple.


9 Comments comment feed

O vodka, două, trei

March 12th, 2010
scris de creatza

Ai avut, probabil, o zi grea și lungă. Țară nouă, oraș agitat, ceva business, ca doar n-ai venit atât drum degeaba. Prietenii cu care ai ieșit să bei ceva vorbesc verzi și uscate. Locul e mișto. Spre deosebire de țara de baștină, aici nu stau 20 de bărbați beți să agațe patru femei. Dimpotrivă. E plin de femei frumoase și bete în căutarea unui bărbat dispus să le ducă la culcare.

O vezi stând singură la bar, cu un pahar de vodka cu gheată. Fumează tacticoasă o țigară și privește undeva departe peste oameni, peste mese. A băut toată seara, dar nu pare deloc amețită. La un moment dat, toată un zâmbet și-un gest vine lângă tine. ”Aveți dorință să mă primiți la masă?” Iți stăpânești cu greu un hohot de râs și, până să apuci să zici ceva, ea e lângă tine. Glume și hohote tot apar, bineînțeles. Și din partea ta, și din partea prietenilor.

Nu stă ea mult pe gânduri și întreabă: ”Mă deservești sau mă achit singură?” Perplex, îți comanzi o vodka cu suc de mere, ea o vodka simplă. Până să bei tu un pahar, ea bea trei. Mai ceri un rând. Ea mai cere trei. Și mai iei un cocktail. Ea vrea să mai ceară niște vodkă. Nu e amețită deloc, deși tu cam începi să vezi în ceață. Gata, până aici. Pe tonul cel mai natural, îi spui frumos: ”Draga mea, poți să mai deservești, dar de achitat, te achiți singură.” Hai, pa!

Stan pățitul din poveste: Costin.


2 Comments comment feed

Bravo RDS!

March 10th, 2010
scris de creatza

Săptămâna trecută ne-am mutat în casă nouă. ”Ne-am”, că suntem două. Ar mai fi câteva lucruri de aranjat la casă. Eu încă nu am un pat adevărat, numărul de scanune dă uneori cu minus, dar astea sunt detalii. Nu ne deranjează prea tare și, deci, nu ne-am agitat prea mult să facem ceva în sensul acesta. Însă, am suferit îngrozitor timp de câteva zile pentru că cei ce locuiau aici înainte, deși oameni tineri, nu aveau net din dotare. Ce oameni, ce caractere. Cum să trăiești fără net în secolul 21?

Proactivă, m-am bătut cu pumnul în piept și-am zis că rezolv eu problema. Că sunt pretențioasă. Mie îmi trebuie net cu bandă mare, vorba aia, dacă tot avem fibră, să ne folosim de ea. Mai vreau și rețea, că în Timișoara găsești tot ce vrei pe ”metropolitană”. Ce nu găsești, oricum există pe torrente. Dar și pentru alea, ai nevoie de bandă. Deci, mă pun eu să vorbesc cu RDS.

I-adevărat, s-au urnit mai greu. A durat câteva zile de la semnarea contractului până la mufarea de cabluri. Azi, undeva la prânz, ding-dong. RDS la ușă. Un nenic la vreo 40+, cu geanta de scule și ceva hârtii de semnat s-a mișcat ca titirezul și în mai puțin de 15 minute aveam net.

Acum, frumusețea nu-i că a durat așa puțin. Omul și-a cerut scuze că nu s-a putut mai repede, că au mult de lucru, etc. După care s-a apucat să-mi dea niște găuri în pereți. S-a gandit el cum să facă să nu îmi nenorocească pereții și chiar a reușit. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că mi-a cerut o mătură să curețe mizeria. Nu a lăsat după el nici cabluri aruncate, nici bucăți dubioase de plastic și nici măcar praf.  Frumos. Așa da!

Mâine merg să iau de la ei și stickul, să am net  în deplasare. A ținut să-mi amintească chestia asta, ca nu cumva să nu beneficiez de toate serviciile lor. Mai rar așa customer care pe la noi. Mulțumim frumos.


4 Comments comment feed