Oameni și umanitate

January 28th, 2010
scris de creatza

Ne batem cu pumnul în piept  că facem aia și cealaltă. “Deschidere”, “maturitate”, “umanitate” sunt cuvinte care au devenit un fel de trend. Zicea cineva zilele trecute ca e în stare să facă orice pentru o cauză nobilă. Doar să i se indice cauza și ce poate  câștiga el de acolo.

Acum o săptămână am început să lucrez, împreună cu niște prieteni, la un proiect umanitar. Pentru că vrem să demonstrăm că se poate face bine. Nu avem niciun beneficiu financiar din asta. O facem strict pentru oamenii care ar putea să aibă o viață mai bună în urma acțiunilor noastre.

Cumva, proiectul implică si niște asistență din partea unor medici specialiști. Nu li se cere să facă nimic, decât să ofere câteva informații care nu se găsesc în cărți și, eventual, niște cifre cât de cât la zi despre situația actuală. La Clinicile Noi m-am lovit de o indiferență cruntă. După două săptămâni de telefoane trântite în nas, una din prietenele implicate în proiect și-a luat inima în dinți și a mers să bată la ușa doctorului. Nu numai că nu a primit informațiile necesare. Doctorul nu a vrut nici măcar să îi acorde cinci minute în care să-i povestească despre proiect.

I-ar fi dat și lui bine la CV. Ar fi fost doctorul timișorean care a contribuit la salvarea multor cazuri de boală gravă. Dar pe el nu îl interesa. Pentru că, aparent, el, personal, nu avea din asta niciun beneficiu.

Acum câteva zile, în cadrul unui examen ( intre timp am aflat că predă la Medicină) a început să se laude cu câte vieți a salvat și cât îi pasă lui de binele umanității. Afirma, bătându-se cu pumnul în piept, că el se implică în toate acțiunile umanitare care îi ies în cale. Că nu a refuzat niciodată vreuna. După care și-a luat banii pe examen și a plecat.

Ultimele articole din Custom


5 Comments comment feed
crinutza

Tipic romanesc… de fapt, daca stau sa ma gandesc… tipic uman… ca sunt sigura ca peste tot gasesti de-astia ca el.

ildiko

Din pacate asa este. Daca ar fi acordat 2 minute, ar fi putut sa se laude si cu ceva palpabil:P

adrian voichitescu

Cristina, ce te miri? Daca-ti mai aduci aminte de scandalul cu profesorul care trecea fete daca si o trageau cu el. Am inteles ca individul asta mai preda.

creatza

Da, mai Voichi, dar parca tot nu-mi vine sa cred ca exista oameni din astia. Sunt in stare sa lase oameni sa se chinuie cu boala daca nu-si primesc ei nenorocitii aia de bani.

Cel Mare

Nu ar trebui sa ne mai mire nimic. Traim intr-o societate in care aparentele primeaza, superficialitatea este ridicata la rang inalt, iar lipsa de substanta incurajata. Indiferenta caracteristica a devenit deja un model pentru majoritatea tinerilor, tocmai datorita faptului ca este promovata de astfel de specimene – oameni considerati intelectuali, care sunt capabili sa modeleze personalitati si mentalitati! Nimeni nu sta sa verifice ca din cat se spune si se declara are defapt baza reala. Ar trebui ca fiecare din noi sa nu creada pana nu vede, sa se informeze, sa nu se lase atras de acest ciclu vicios al dezinformari!