O vodka, două, trei

March 12th, 2010
scris de creatza

Ai avut, probabil, o zi grea și lungă. Țară nouă, oraș agitat, ceva business, ca doar n-ai venit atât drum degeaba. Prietenii cu care ai ieșit să bei ceva vorbesc verzi și uscate. Locul e mișto. Spre deosebire de țara de baștină, aici nu stau 20 de bărbați beți să agațe patru femei. Dimpotrivă. E plin de femei frumoase și bete în căutarea unui bărbat dispus să le ducă la culcare.

O vezi stând singură la bar, cu un pahar de vodka cu gheată. Fumează tacticoasă o țigară și privește undeva departe peste oameni, peste mese. A băut toată seara, dar nu pare deloc amețită. La un moment dat, toată un zâmbet și-un gest vine lângă tine. ”Aveți dorință să mă primiți la masă?” Iți stăpânești cu greu un hohot de râs și, până să apuci să zici ceva, ea e lângă tine. Glume și hohote tot apar, bineînțeles. Și din partea ta, și din partea prietenilor.

Nu stă ea mult pe gânduri și întreabă: ”Mă deservești sau mă achit singură?” Perplex, îți comanzi o vodka cu suc de mere, ea o vodka simplă. Până să bei tu un pahar, ea bea trei. Mai ceri un rând. Ea mai cere trei. Și mai iei un cocktail. Ea vrea să mai ceară niște vodkă. Nu e amețită deloc, deși tu cam începi să vezi în ceață. Gata, până aici. Pe tonul cel mai natural, îi spui frumos: ”Draga mea, poți să mai deservești, dar de achitat, te achiți singură.” Hai, pa!

Stan pățitul din poveste: Costin.


2 Comments comment feed

Bravo RDS!

March 10th, 2010
scris de creatza

Săptămâna trecută ne-am mutat în casă nouă. ”Ne-am”, că suntem două. Ar mai fi câteva lucruri de aranjat la casă. Eu încă nu am un pat adevărat, numărul de scanune dă uneori cu minus, dar astea sunt detalii. Nu ne deranjează prea tare și, deci, nu ne-am agitat prea mult să facem ceva în sensul acesta. Însă, am suferit îngrozitor timp de câteva zile pentru că cei ce locuiau aici înainte, deși oameni tineri, nu aveau net din dotare. Ce oameni, ce caractere. Cum să trăiești fără net în secolul 21?

Proactivă, m-am bătut cu pumnul în piept și-am zis că rezolv eu problema. Că sunt pretențioasă. Mie îmi trebuie net cu bandă mare, vorba aia, dacă tot avem fibră, să ne folosim de ea. Mai vreau și rețea, că în Timișoara găsești tot ce vrei pe ”metropolitană”. Ce nu găsești, oricum există pe torrente. Dar și pentru alea, ai nevoie de bandă. Deci, mă pun eu să vorbesc cu RDS.

I-adevărat, s-au urnit mai greu. A durat câteva zile de la semnarea contractului până la mufarea de cabluri. Azi, undeva la prânz, ding-dong. RDS la ușă. Un nenic la vreo 40+, cu geanta de scule și ceva hârtii de semnat s-a mișcat ca titirezul și în mai puțin de 15 minute aveam net.

Acum, frumusețea nu-i că a durat așa puțin. Omul și-a cerut scuze că nu s-a putut mai repede, că au mult de lucru, etc. După care s-a apucat să-mi dea niște găuri în pereți. S-a gandit el cum să facă să nu îmi nenorocească pereții și chiar a reușit. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că mi-a cerut o mătură să curețe mizeria. Nu a lăsat după el nici cabluri aruncate, nici bucăți dubioase de plastic și nici măcar praf.  Frumos. Așa da!

Mâine merg să iau de la ei și stickul, să am net  în deplasare. A ținut să-mi amintească chestia asta, ca nu cumva să nu beneficiez de toate serviciile lor. Mai rar așa customer care pe la noi. Mulțumim frumos.


4 Comments comment feed

Excursie în realitatea virtuală

March 8th, 2010
scris de creatza

Vineri dimineața, la prima oră (da, pentru mine 10:00 e prima oră) Furia Roșie gonea spre aeroportul Timișoara condusă de Nebuloasa, cu mine pe post de copilot. Emoții, somn, multe întrebări și nerăbdare. Urma să-i cunoaștem pe Cristi Manafu, Cristina Alexandru și Bobby Voicu. Veneau la Timișoara (Cristi și Cristina în premieră) pentru două evenimente la care am muncit foarte mult, ambele părți ale Startup Days: Online Trends și Sesiunea de Pitching a ideilor.

Vineri și sâmbătă s-au întâmplat foarte multe lucruri, despre care au scris destul de mulți:  Nebuloasa, Manafu, Bobby Voicu, startups.ro, TheNextWeb, ArenaIT, stiri.IT, Alex Blogu, Filip Cherecheș, W2, Funky, Dan Necșa, tion.ro, Radu Ceucă, LaINfinit, Crinutza,  (dacă am omis pe cineva, îmi cer scuze). Eu am făcut live blogging pe site-ul evenimentului și am tweetuit încontinuu. Dan, Cristi (de la care încă așteptăm link-ul de Flikr) și alții au făcut poze sau au filmat. Nu mai scriu aici desfășurarea evenimentelor, că ar fi de prisos.

Duminică seara, cu un apus foarte roșu și foarte rece pe fundal, aceeași Furie Roșie gonea dinspre aeroport. De data asta fără emoții și nerăbdare, ci cu o stare de bine și un zâmbet pe buzele noastre. Am cunoscut trei oameni deosebiți, am învățat o mulțime de lucruri și ne-am simțit extraordinar împreună. Simțeam că mă întorc nu de la aeroport, ci dintr-o excursie într-o lume nouă și fascinantă. Promit să repet experiența cat de curând posibil.

Între timp, echipele formate la Startup Days se pregătesc cu entuziasm pentru weekend-ul de lucru de la Văliug, echipa organizatoare își încarcă bateriile și Timișoara își reintră în normal. Cel puțin pentru vreme.


5 Comments comment feed