O vodka, două, trei

March 12th, 2010
scris de creatza

Ai avut, probabil, o zi grea și lungă. Țară nouă, oraș agitat, ceva business, ca doar n-ai venit atât drum degeaba. Prietenii cu care ai ieșit să bei ceva vorbesc verzi și uscate. Locul e mișto. Spre deosebire de țara de baștină, aici nu stau 20 de bărbați beți să agațe patru femei. Dimpotrivă. E plin de femei frumoase și bete în căutarea unui bărbat dispus să le ducă la culcare.

O vezi stând singură la bar, cu un pahar de vodka cu gheată. Fumează tacticoasă o țigară și privește undeva departe peste oameni, peste mese. A băut toată seara, dar nu pare deloc amețită. La un moment dat, toată un zâmbet și-un gest vine lângă tine. ”Aveți dorință să mă primiți la masă?” Iți stăpânești cu greu un hohot de râs și, până să apuci să zici ceva, ea e lângă tine. Glume și hohote tot apar, bineînțeles. Și din partea ta, și din partea prietenilor.

Nu stă ea mult pe gânduri și întreabă: ”Mă deservești sau mă achit singură?” Perplex, îți comanzi o vodka cu suc de mere, ea o vodka simplă. Până să bei tu un pahar, ea bea trei. Mai ceri un rând. Ea mai cere trei. Și mai iei un cocktail. Ea vrea să mai ceară niște vodkă. Nu e amețită deloc, deși tu cam începi să vezi în ceață. Gata, până aici. Pe tonul cel mai natural, îi spui frumos: ”Draga mea, poți să mai deservești, dar de achitat, te achiți singură.” Hai, pa!

Stan pățitul din poveste: Costin.


2 Comments comment feed

Bravo RDS!

March 10th, 2010
scris de creatza

Săptămâna trecută ne-am mutat în casă nouă. ”Ne-am”, că suntem două. Ar mai fi câteva lucruri de aranjat la casă. Eu încă nu am un pat adevărat, numărul de scanune dă uneori cu minus, dar astea sunt detalii. Nu ne deranjează prea tare și, deci, nu ne-am agitat prea mult să facem ceva în sensul acesta. Însă, am suferit îngrozitor timp de câteva zile pentru că cei ce locuiau aici înainte, deși oameni tineri, nu aveau net din dotare. Ce oameni, ce caractere. Cum să trăiești fără net în secolul 21?

Proactivă, m-am bătut cu pumnul în piept și-am zis că rezolv eu problema. Că sunt pretențioasă. Mie îmi trebuie net cu bandă mare, vorba aia, dacă tot avem fibră, să ne folosim de ea. Mai vreau și rețea, că în Timișoara găsești tot ce vrei pe ”metropolitană”. Ce nu găsești, oricum există pe torrente. Dar și pentru alea, ai nevoie de bandă. Deci, mă pun eu să vorbesc cu RDS.

I-adevărat, s-au urnit mai greu. A durat câteva zile de la semnarea contractului până la mufarea de cabluri. Azi, undeva la prânz, ding-dong. RDS la ușă. Un nenic la vreo 40+, cu geanta de scule și ceva hârtii de semnat s-a mișcat ca titirezul și în mai puțin de 15 minute aveam net.

Acum, frumusețea nu-i că a durat așa puțin. Omul și-a cerut scuze că nu s-a putut mai repede, că au mult de lucru, etc. După care s-a apucat să-mi dea niște găuri în pereți. S-a gandit el cum să facă să nu îmi nenorocească pereții și chiar a reușit. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că mi-a cerut o mătură să curețe mizeria. Nu a lăsat după el nici cabluri aruncate, nici bucăți dubioase de plastic și nici măcar praf.  Frumos. Așa da!

Mâine merg să iau de la ei și stickul, să am net  în deplasare. A ținut să-mi amintească chestia asta, ca nu cumva să nu beneficiez de toate serviciile lor. Mai rar așa customer care pe la noi. Mulțumim frumos.


4 Comments comment feed

Schimbări

February 20th, 2010
scris de creatza

Vine primăvara în curând. Schimbarea se simte în aer și pe toate fețele care zâmbesc pe stradă. Acum câteva zile, într-o dimineață în care pluteam pe străzi, un om m-a oprit și mi-a spus că sunt frumoasă. I-am mulțumit și am plecat mai departe, zâmbind. Ieri, în 700, un copil a cumpărat o floare unei fete, din banii lui de mâncare. L-am auzit vorbind cu colegul cu care a plecat la cumpărături.

Și muzica sună altfel, mai ales seara când, în Garaj Pink Freud, Leli sau Tudor intră în frenzy și fac pe DJii nebuni. Vecina de la doi ascultă doar Chopin și Brahms de vreo săptămână deja. Eu ascult Ada Milea de marți. Pe repeat. Miroase a flori și a nestare. E vremea să schimb din nou ceva.

Mi-am schimbat forma părului acum trei săptămâni, am schimbat casa acum o lună. Săptămâna viitoare o mai schimb o dată. Casa. Că părul încă îmi place. Am schimbat perspectiva din care privesc anumiți oameni și modul în care abordez anumite probleme. Mi-am schimbat alimentația. Mă simt mult mai bine. Mai ales că am început să fac și sport.

Azi schimb și fața acestui blog. Îi fac cadou o temă realizată de băieții de la Dream Production. Mie îmi place tare mult. Sunt curioasă voi ce părere aveți despre ea. Pentru utilizatorii blogu.lu este tema default de acum. E un cadou drăguț de început de primăvară, tocmai potrivit cu nevoia mea de schimbare.

Pentru cei care înțeleg spaniolă, cât de cât, uite și un commercial potrivit cu postul acesta.


5 Comments comment feed