Ai avut, probabil, o zi grea și lungă. Țară nouă, oraș agitat, ceva business, ca doar n-ai venit atât drum degeaba. Prietenii cu care ai ieșit să bei ceva vorbesc verzi și uscate. Locul e mișto. Spre deosebire de țara de baștină, aici nu stau 20 de bărbați beți să agațe patru femei. Dimpotrivă. E plin de femei frumoase și bete în căutarea unui bărbat dispus să le ducă la culcare.

O vezi stând singură la bar, cu un pahar de vodka cu gheată. Fumează tacticoasă o țigară și privește undeva departe peste oameni, peste mese. A băut toată seara, dar nu pare deloc amețită. La un moment dat, toată un zâmbet și-un gest vine lângă tine. ”Aveți dorință să mă primiți la masă?” Iți stăpânești cu greu un hohot de râs și, până să apuci să zici ceva, ea e lângă tine. Glume și hohote tot apar, bineînțeles. Și din partea ta, și din partea prietenilor.

Nu stă ea mult pe gânduri și întreabă: ”Mă deservești sau mă achit singură?” Perplex, îți comanzi o vodka cu suc de mere, ea o vodka simplă. Până să bei tu un pahar, ea bea trei. Mai ceri un rând. Ea mai cere trei. Și mai iei un cocktail. Ea vrea să mai ceară niște vodkă. Nu e amețită deloc, deși tu cam începi să vezi în ceață. Gata, până aici. Pe tonul cel mai natural, îi spui frumos: ”Draga mea, poți să mai deservești, dar de achitat, te achiți singură.” Hai, pa!

Stan pățitul din poveste: Costin.

Săptămâna trecută ne-am mutat în casă nouă. ”Ne-am”, că suntem două. Ar mai fi câteva lucruri de aranjat la casă. Eu încă nu am un pat adevărat, numărul de scanune dă uneori cu minus, dar astea sunt detalii. Nu ne deranjează prea tare și, deci, nu ne-am agitat prea mult să facem ceva în sensul acesta. Însă, am suferit îngrozitor timp de câteva zile pentru că cei ce locuiau aici înainte, deși oameni tineri, nu aveau net din dotare. Ce oameni, ce caractere. Cum să trăiești fără net în secolul 21?

Proactivă, m-am bătut cu pumnul în piept și-am zis că rezolv eu problema. Că sunt pretențioasă. Mie îmi trebuie net cu bandă mare, vorba aia, dacă tot avem fibră, să ne folosim de ea. Mai vreau și rețea, că în Timișoara găsești tot ce vrei pe ”metropolitană”. Ce nu găsești, oricum există pe torrente. Dar și pentru alea, ai nevoie de bandă. Deci, mă pun eu să vorbesc cu RDS.

I-adevărat, s-au urnit mai greu. A durat câteva zile de la semnarea contractului până la mufarea de cabluri. Azi, undeva la prânz, ding-dong. RDS la ușă. Un nenic la vreo 40+, cu geanta de scule și ceva hârtii de semnat s-a mișcat ca titirezul și în mai puțin de 15 minute aveam net.

Acum, frumusețea nu-i că a durat așa puțin. Omul și-a cerut scuze că nu s-a putut mai repede, că au mult de lucru, etc. După care s-a apucat să-mi dea niște găuri în pereți. S-a gandit el cum să facă să nu îmi nenorocească pereții și chiar a reușit. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că mi-a cerut o mătură să curețe mizeria. Nu a lăsat după el nici cabluri aruncate, nici bucăți dubioase de plastic și nici măcar praf.  Frumos. Așa da!

Mâine merg să iau de la ei și stickul, să am net  în deplasare. A ținut să-mi amintească chestia asta, ca nu cumva să nu beneficiez de toate serviciile lor. Mai rar așa customer care pe la noi. Mulțumim frumos.

Vineri dimineața, la prima oră (da, pentru mine 10:00 e prima oră) Furia Roșie gonea spre aeroportul Timișoara condusă de Nebuloasa, cu mine pe post de copilot. Emoții, somn, multe întrebări și nerăbdare. Urma să-i cunoaștem pe Cristi Manafu, Cristina Alexandru și Bobby Voicu. Veneau la Timișoara (Cristi și Cristina în premieră) pentru două evenimente la care am muncit foarte mult, ambele părți ale Startup Days: Online Trends și Sesiunea de Pitching a ideilor.

Vineri și sâmbătă s-au întâmplat foarte multe lucruri, despre care au scris destul de mulți:  Nebuloasa, Manafu, Bobby Voicu, startups.ro, TheNextWeb, ArenaIT, stiri.IT, Alex Blogu, Filip Cherecheș, W2, Funky, Dan Necșa, tion.ro, Radu Ceucă, LaINfinit, Crinutza,  (dacă am omis pe cineva, îmi cer scuze). Eu am făcut live blogging pe site-ul evenimentului și am tweetuit încontinuu. Dan, Cristi (de la care încă așteptăm link-ul de Flikr) și alții au făcut poze sau au filmat. Nu mai scriu aici desfășurarea evenimentelor, că ar fi de prisos.

Duminică seara, cu un apus foarte roșu și foarte rece pe fundal, aceeași Furie Roșie gonea dinspre aeroport. De data asta fără emoții și nerăbdare, ci cu o stare de bine și un zâmbet pe buzele noastre. Am cunoscut trei oameni deosebiți, am învățat o mulțime de lucruri și ne-am simțit extraordinar împreună. Simțeam că mă întorc nu de la aeroport, ci dintr-o excursie într-o lume nouă și fascinantă. Promit să repet experiența cat de curând posibil.

Între timp, echipele formate la Startup Days se pregătesc cu entuziasm pentru weekend-ul de lucru de la Văliug, echipa organizatoare își încarcă bateriile și Timișoara își reintră în normal. Cel puțin pentru vreme.

Interesanta experienta Geekmeet24. Si mai vreau. Am doar cuvinte de lauda pentru modul in care a fost gandit si organizat evenimentul in sine. Dar sa incepem cu inceputul.

Am propus, impreuna cu Todo, un produs  (Smart Student) care sa ajute studentii sa isi optimizeze timpul si resursele. O aplicatie care sa ii ajute sa combine orarul de scoala cu timpul lor liber, sa le permita sa integreze in programul lor activitatile extrascolare, examenele si orice alte evenimente pe care le considera importante. Aplicatia are o parte dedicata studentilor, dar si una gandita pentru terti care ar putea propune evenimente. Ar putea fi o resursa foarte utila, atat pentru studenti, cat si pentru universitatile care aleg sa o foloseasca.

La partea de implementare a proiectului am decis sa formez o echipa de fete. Rezultatul principal este ca, desi fiecare dintre ele are calitati deosebite, la finalul proiectului au ramas 3 din 6. Cristina si Lia s-au descurcat foarte bine pe development, respectiv design si au muncit cat de mult puteau. Horia, a fost, de asemenea unul din plusurile majore ale echipei. Desi s-a ales cu mici glumite (dar e deja obisnuit, nu-i asa?), a muncit cu zambetul pe buze timp de 24 de ore. Si chiar putin mai mult.

Parti bune si foarte bune in organizare

1. Am primit support din partea Mariei si a lui Alex pe agile development
2. Am avut spatiu pe care l-am putut amenaja dupa nevoile fiecarei echipe
3. Lumea a interactionat bine si s-a comunicat mult
4. S-a facut streaming de la event (desi eu am pierdut partea asta, din cauza Licitatiei pentru Daniel Raduta)
5. Pe proiect, partea cea mai importanta este ca am gasit metode prin care va putea fi aplicat la o scara mai larga si ca, pe langa Cristina si Horia din echipa veche, am mai gasit doi oameni care sunt dispusi sa ma ajute sa-i dau o forma buna de implementat in universitati.
6. Am invatat cate lucruri importante despre organizarea unei echipe formata din oameni care nu se cunosc si nu au mai lucrat niciodata impreuna

Parti mai putin bune

1. In primul rand, faptul ca s-a suprapus cu evenimentul pentru Daniel Raduta si nu am putut sa ma implic 100%
2. A doua zi am ramas in echipa  3 din 6. Bun si asa, dar se putea mai bine
3. Din cauza pariului cu Mile, acum o sa ma ingras la loc.

Abia astept urmatoarea editie. Cred ca de aceasta data voi schimba putin rolul. Ma tenta foarte tare partea de blogging live  care intra in atributiile lui Lexu (Ma primesti in echipa de bloggeri data viitoare?)

Maine seara (vineri, 5 martie, adica) ne vedem in Funky sa discutam despre trenduri online. Cristi Manafu, Bobby Voicu, Cristina Alexandru si Radu Ticiu vor  propune cate un subiect de discutie si noi, toti, vom vorbi pe subiect. Bineinteles, e un prilej foarte bun pentru networking si pentru a mai nascoci o idee noua. Nu se stie niciodata ce proiecte se nasc din intalnirile de acest gen.

La intalnire poate sa participe oricine, atat timp cat confirma AICI. Acum, deja sunt 50 de oameni inscrisi. Ceilalti, va inscrieti pe raspunderea voastra. Localul are capacitate de 50 de persoane. Nu stiu unde o sa incapem toti in Funky, dar vedem.

Am ales Funky pentru ca e un local dragut, cu spatiu suficient pentru o intalnire care nu vrea sa devina conferinta si vrea sa ramana la nivel de discutie. Nu este totusi singurul motiv. Zoran, ze owner, este un mare fan a tot ceea ce inseamna online. A inteles din primele doua minute ce inseamna aceasta intalnire si si-a dorit sa faca parte din ea. Eu ii multumesc pentru sustinere si abia astept sa ne cunoastem si face-to-face.

Am pus tot sufletul în organizarea licitației pentru Daniel, de la Timișoara. Dar nu m-am așteptat nici măcar o secundă să aibă așa rezultate. S-au strâns  20.000 lei la licitație și unii oameni au donat, fără să liciteze, încă 1300 euro. Banii au intrat deja în contul lui Daniel ieri.

Însă nu doar licitația în sine m-a impresionat atât de mult. Am plâns de fericire când am realizat că în sala Hotelului Timișoara s-au strâns peste 100 de suflete care vroiau să facă bine. Oameni care muncesc foarte mult, care și-au rupt greu din programul lor încărcat pentru a fi alături de noi.

Nu aș fi crezut vreodată că vom putea aduce la Timișoara oameni precum Florin Chilian, Mihai Morar sau Adi Hădean, care să nu ceară nimic în schimb decât un loc unde să poată dormi. Mai mult, au și licitat pentru diverse obiecte. Florin Chilian a licitat pentru o brățară pe care o va face cadou soției lui Daniel, Mihai Morar a câștigat colecția de pixuri a Denisei și Adi Hădean a făcut un gest impresionant și a gătit pentru peste 100 de persoane.

Adevărul este că totul s-a întâmplat din suflet. Inițial zânele au lansat un apel către oricine poate să-l ajute pe Daniel. Apoi a fost Mile Cărpenișan care, împreună cu Adi Hădean au avut ideea de-a face o licitație și la Timișoara. După care ne-am mobilizat și noi, fetele (Ramona Cărpenișan, Amalia Matei, Nebuloasa și cu mine). Au urmat nopți de nesomn, zile de alergătură, dar rezultatul a fost impresionant și până la urmă asta contează.

Am cunoscut cu această ocazie și oameni deosebiți pe care îmi doream demult să-i întâlnesc: Crivățu, Piticu, Vis Urât și Denisuca, zânele (da, au venit toate 7 să susțină cauza lui Daniel).

Mă bucur enorm că printre noi există OAMENI cărora le pasă, că există suflete care încă mai cred că pot reda speranța celor care au nevoie de ea!

La Geekmeet24, 4 echipe de cate 4-5 oameni incearca sa demonstreze ca poti lansa un proiect online in doar 24 de ore. Cel putin in beta. Acum aproximativ o luna, la un Club de Joc am facut un pariu cu Mile-care-nu-pierde-niciodata-pariuri. Spunea el ca nu exista femei care sa poata programa ceva de calitate. Eu eram convinsa ca exista. Inca sunt.

Am hotarat, deci, sa facem un pariu. Daca eu reusesc sa formez o echipa de fete care sa livreze ceva concret la Geekmeet24, Mile imi va scrie o tema de Wordpress. Daca pierd, timp de trei luni, voi scrie o data pe saptamana pe Food Crew. Daca pierd, cred ca ma ingras la loc si munca mea de 2 luni de mancat sanatos si sala se duc pe ala Sambetei.

Ieri am venit, am vorbit cinci minute despre proiect si am plecat sa ma ocup de licitatia pentru Daniel Raduta. Fetele  s-au organizat singure (Horia si Raka fac parte din echipa, dar o sa ma refer in continuare la participanti ca “fetele”). Au reusit sa planifice tot proiectul, sa faca un design si o structura de login. Todo a facut live blogging. Ca niste fete adevarate, au plecat devreme, sa aiba timp de somnul de frumusete.

Azi am aparut cu o intarziere motivata (de Andrei) de vreo 2 ore…si ceva . Sa ma scuze Mile ca-i dau ocazia sa castige pariul. Chiar n-am facut-o cu intentie. Echipa de fete s-a cam spart. Lia, care ne-a ajutat cu designul si-a terminat toata treaba ieri (bravo!) si azi si-a luat zi libera. Andreea si Codruta au avut treburi importante si au abandonat cauza. Dar ne-am regrupat rapid.

Cristina, Todo, Horia, Raka si cu mine lucram din greu. Chiar daca aseara aproape toata echipa s-a culcat foarte tarziu (cam azi dimineata) azi ne-am tratat cu RedBull si cafea multa. Suntem functionali si cu chef de munca. Mai avem fix 4 ore la dispozitie.

Mile, pariul e inca in picioare. Dar daca pierd, imi faci tu cumparaturi noi de la Mango dupa ce ma ingras din cauza research-ului pentru Food Crew. Am zis!

Multumita unor oameni deosebiti, Daniel Raduta are acum o sansa. S-a strans aproape toata suma de care are nevoie pentru transplant. Zanele de la Bucuresti, Mile Carpenisan, Nebuloasa si multi alti oameni binevoitori au facut eforturi supraomenesti pentru a oferi unui om sansa de a trai.

Suntem pe ultima suta de metri. Cum am mai spus, in 27 februarie 2010, la Hotel Timisoara, incepand cu ora 19:00 va avea loc o Licitatie pentru viata. Pentru viata lui Daniel.

Licitatia propriu-zisa incepe aproximativ la ora 21:00. Multumita lui Ovi Sirb vom avea streaming live, astfel ca orice doreste poate vedea online cum decurge evenimentul. De asemenea, oamenii care nu sunt in Timisoara in data de 27 februarie, dar ar dori sa se implice, au acum sansa sa faca o fapta buna. Va punem la dispozitie cinci numere de telefon la care puteti suna pentru a licita.

0721 907155 – Raul

0745 453245 – Cristina

0742 115489 – Cristina (da, aceeasi)

0749 947872 – Nebuloasa

0742 115716 – Ildiko

Folositi-le cu incredere. Daniel are nevoie de tot ajutorul pe care i-l putem oferi.

Lista cu obiectele propuse pentru licitatie o gasiti AICI

Vine primăvara în curând. Schimbarea se simte în aer și pe toate fețele care zâmbesc pe stradă. Acum câteva zile, într-o dimineață în care pluteam pe străzi, un om m-a oprit și mi-a spus că sunt frumoasă. I-am mulțumit și am plecat mai departe, zâmbind. Ieri, în 700, un copil a cumpărat o floare unei fete, din banii lui de mâncare. L-am auzit vorbind cu colegul cu care a plecat la cumpărături.

Și muzica sună altfel, mai ales seara când, în Garaj Pink Freud, Leli sau Tudor intră în frenzy și fac pe DJii nebuni. Vecina de la doi ascultă doar Chopin și Brahms de vreo săptămână deja. Eu ascult Ada Milea de marți. Pe repeat. Miroase a flori și a nestare. E vremea să schimb din nou ceva.

Mi-am schimbat forma părului acum trei săptămâni, am schimbat casa acum o lună. Săptămâna viitoare o mai schimb o dată. Casa. Că părul încă îmi place. Am schimbat perspectiva din care privesc anumiți oameni și modul în care abordez anumite probleme. Mi-am schimbat alimentația. Mă simt mult mai bine. Mai ales că am început să fac și sport.

Azi schimb și fața acestui blog. Îi fac cadou o temă realizată de băieții de la Dream Production. Mie îmi place tare mult. Sunt curioasă voi ce părere aveți despre ea. Pentru utilizatorii blogu.lu este tema default de acum. E un cadou drăguț de început de primăvară, tocmai potrivit cu nevoia mea de schimbare.

Pentru cei care înțeleg spaniolă, cât de cât, uite și un commercial potrivit cu postul acesta.

Despre Startup Days am vorbit pana acum doar pe Twitter sau in offline. Cred ca e momentul sa il aduc si aici, pe blog. Ce e Startup Days? E un eveniment organizat de mine si Bleau, impreuna cu o echipa de oameni foarte talentati in ceea ce fac. Un eveniment care va avea loc  la sfarsitul lunii martie, in apropiere de Timisoara (la Valiug), in cadrul caruia  participantii au oportunitatea sa creeze impreuna un produs de web in numai 56 de ore. Pentru un weekend, echipele participante vor lucra impreuna pentru a realiza un produs viabil, care sa poata fi transformat, mai apoi, in business.

Ne dorim sa ajutam participatii cat mai mult in demersul lor de a transforma ideile in realitate. De aceea, am apelat la unii dintre cei mai apreciati oameni din online-ul romanesc. Cristian Manafu, Bobby Voicu si Radu Ticiu vor participa la Startup Days ca mentori, in cadrul sesiunii de pitching din 6martie. Da, vor veni la Timisoara.

Cu aceasta ocazie, Cristian Manafu a propus sa organizam si o intalnire cu oamenii din online-ul local. Dar, despre asta, o sa revin cu detalii dupa weekend. Intre timp, nu uitati sa va inscrieti la Startup Days, aici.