Îmi plac parolele logice, alfa-numerice și, dacă se poate, fără CAPS. Am un sistem bine pus la punct după care pun parole pe multitudinile de conturi. Funcționează bine de câțiva ani deja, nu a dat niciodată rateuri și nici nu cred că îl voi desființa curând. Singurul aspect de care trebuie să țin cont, atunci când schimb parolele, e că trebuie să le modific pe toate odată. Că altfel uit. Și uneori poate fi grav. Ca de exemplu aseară.
Pasul 1 – pregătirea dezastrului
17:00 mă hotărăsc să aplic schimbarea lunară de parole
17:03 deja am schimbat parola de user de windows
17:15 mă sună o prietenă să ieșim la o cafea, cu încă o prietenă
17:30 plec
Pasul 2 – dezastrul în sine
22:30 (da, stau mult la cafea când am companie plăcută) vin acasă
22:40 deschid calculatorul
22:40′ îmi dau seama că nu-mi amintesc parola!
Nu-i așa, atunci când am început să aplic metoda de schimbare a parolelor, m-am oprit dupa 3 minute. Nu am dus-o la bun sfârșit, deci, am uitat parola. BLONDĂ!
Pasul 3 – remediem sau nu remediem?
22:45 – după câteva încercări de a introduce o parolă fictivă (de care eram de fiecare dată sigură că-i cea bună) am început să-mi downloadez pe desktop un cracker, să-mi recuperez parola
23:25 crackerul încă se downloada cu încetinitorul, ca într-un film prost
23:40 să funcționeze crackerul, trebuie să butezi de pe un CD sau stick. Deci, trebuie făcut butabil
23:42 DVD writerul de la desktop e ars. Nu se știe cum, nu se știe de ce, dar constat că e ars.
23:45 să încercăm, deci, de pe stick
23:50 cu OphCracker nu am reușit. Cică aveam parola prea…complexă 
23:58 a mers în schimb cu asta . Dar tot blondă rămân.
De acum nu mai abandonez munca la jumătate. Când mă apuc să schimb parole, nu mă ridic din fața calculatorului decât în caz de uragan.
