Blogu' lu' Crisetc

Astăzi, după o lungă zi de muncă şi laboratoare la master, am ajuns în complex. Începând cu 3F, Pret şi căminele 8,9, o beznă totală…

Moment numai bun pentru câteva cântece de chitară. Gaşca s-a strâns imediat: câţiva vecini de palier, plictisiţi şi ei, de întuneric. Cu ocazia asta, mi-am adus aminte de o melodie (nu e printre favoritele mele, dar îmi place refrenul):

Dar ce va face copilul din mine

Când luminile se sting, iubire?

Atunci vântul va urla la fereastra ta

Iubito, fă ceva ia-mă-n braţe să nu-mi fie teamă,

Cântă-mi un cantec, zi-mi o poveste,

Zi-mi noapte bună, zi-mi noapte bună

Te rog fă ceva…

(Stigma – Zi-mi noapte bună)