Blogu' lu' Crisetc

Putina lume a auzit de comunitatea Couchsurfing. Imagineaza-ti ca vrei sa pleci undeva in vacanta dar nu dispui de foarte multi bani. Ce faci atunci? In primul rand iti rezervi bilet de avion din timp cu o agentie low-cost (Wizzair sau Ryanair sunt doua exemple).  Un drum pana la Milano se invarte in jurul a 30 de euro, pana la Paris cam 60 de euro, iar pana in Londra 70. Poti alege destinatii aproape gratis daca chiar esti stramtorat: Venetia – 20 de euro sau Bologna – 10 euro.

Ok, cu drumul ai rezolvat. Cum ramane cu cazarea? O varianta ar fi sa cauti cazare la un hostel, caz in care ai ajunge pe la 15 euro pe noapte. Nu e foarte scump, de acord, dar vizitele, muzeele si mancarea te cam usuca de bani. Nu mai vorbesc de transport – autobuzele sunt scumpe, TGV-ul din Paris are un pret foooarte piperat, etc.

Alta varianta este sa faci surf pe canapele. Da, couchsurfing ii zice! Pe acest site poti sa cauti cazare in orice parte a lumii fara a plati un leu. Exista oameni care iti ofera un loc pentru dormit cu singurul scop de a cunoaste cat mai multe culturi. Principiul acestei comunitati on-line este vizitarea a cat mai multor locuri si intrarea in contact cu oameni diferiti atat din punct de vedere cultural, cat si din punct de vedere social. Ce mod mai bun de a cunoaste mai indeaproape o cultura decat cazarea la oameni de-ai locului? Tot ce trebuie sa faci e sa-ti creezi un cont si sa incepi sa cauti in multimea de posibile gazde.

Alegerea “canapelei” o faci in functie de preferinte. Fiecare profil contine descrierea locuintei si a camerei, varsta si sexul posesorului, precum si ratingurile primite de la oameni cazati anterior.  Daca si gazda este disponibila in perioada aleasa de tine, aventura incepe! De mentionat: tu nu esti obligat sa cazezi pe nimeni daca nu ai unde sau nu vrei. Iti poti selecta la profil disponibilitatea si te poti arata available doar pentru iesit la o cafea. Bineinteles, nu e obligatoriu ca oamenii la care te cazezi tu sa vina in Romania in vacanta. Tocmai de aceea, nu esti constrans in nici un fel.

Anul trecut am avut doua experiente de acest gen. Ricardo din Dublin ne-a pus la dispozitie sufrageria lui timp de 4 nopti. Ne-a gatit mancare specifica, ne-a povestit despre cultura lor si ne-a dat indicatii despre locurile de vizitat de acolo. O excursie de 5 zile acolo ne-a costat cam 80 de euro, cu tot cu vizita la fabrica de bere Guinness.

In Paris am “surfat” o singura noapte intr-un apartament in care stateau un inginer si un muzician (i-am ales bine ). Aici, din pacate, nu am apucat sa ne cunoastem prea bine dar gazdele au fost foarte ospitaliere.

Ei, v-am convins?

Pe timpurile acestea secetoase, mi-as dori sa plec undeva la munte sau sa ma plimb printr-o padure racoroasa… Un prieten spunea azi ca la noapte o sa doarma in dus cu apa rece curgand pe el…

Facandu-mi ordine prin calculator, am dat de pozele facute la Herculane, de 1 mai. Asta este traditia in gasca noastra: in fiecare an de 1 mai mergem la 7 Izvoare. Vremea in perioada asta e perfecta: cald ziua daca vrei sa te bronzezi sau sa mergi la strand si foarte racoroasa noaptea. Atat de racoroasa, incat seara se simte nevoia unui foc de tabara.

Anul acesta am fost 50 de persoane – si acum ma intreb cum am incaput toti in cabanutele acelea! Ne-am cumparat niste Limoncello, o sticla de Stroh si ceva bere si mancare muuulta.

Ce e de facut acolo? In primul rand trasee pe munte; noi am ales sa urcam la cascada Vanturatoarea. Desi am ajuns putin mai greu sus din cauza lipsei noastre de conditie fizica, privelistea a meritat. Am trecut si pe sub cascada ghidati de o caprita de care nu mai scapam

In timpul zilei mai poti merge la strand care se deschide chiar cu cateva zile inainte de 1 mai. Noaptea poti alege sa mergi la cloaca, dar risti sa ramai fara ghiozdanul cu haine sau si mai nasol, risti sa iti iei picioare in cap de la unii care se gasesc sa faca nebunii in cloaca.

Daca esti mai pretentios si nu vrei sa stai la cabanutele de la 7 Izvoare, unde nu ai apa calda si caldura, te poti caza linistit in oras la hoteluri sau pensiuni. Pentru noi cabanutele au fost perfecte pentru ca eram la o altitudine mai mare fata de Herculane si in plus, asta era si scopul – sa scapam de oras.

La intoarcere, ne-am oprit la Paralela 45 sa facem niste poze. E un loc destul de dragut: o pestera, niste cascade si mult aer curat .

Acum doi ani faceam si eu parte din organizarea celui mai mare targ de cariera in domeniu tehnic, JobShop. Colegii mei de facultate strigau dupa mine “Unde-i JobShop-ul?”, uimiti probabil de atata agitatie, standuri si multe companii prezente. Era felul lor ironic de a spune ca nu ai cum sa ratezi JobShop-ul.

Primul contact cu JobShop a fost in primii ani de studentie cand inca nu eram decisa in ce domeniu vreau sa lucrez (programare, hardware, telecom). In anul 3 am inceput sa fiu interesata de ce imi va aduce viitorul in profesia de inginer. Asa ca am vizitat standurile si am vorbit cu reprezentantii companiilor sa aflu posturile disponibile si cerintele pentru ele.

Anul urmator, am avut ocazia sa privesc evenimentul din interior. Negocierea cu companiile, organizarea trainingurilor si a concursurilor, toata agitatia si munca pentru ca sa iasa totul cat mai bine.  Asa mi-am gasit si un proiect de practica de vara oferit de una din companiile participante.

Anul acesta, ne vedem la zilele de stand cu CV-ul pregatit! Eu voi fi acolo

Acest articol participă la concursul organizat de JobShop cu premii oferite de Cărturești, Berlitz, K-Ro Electric și Nescafe.

Astazi m-am intors de la lucru intr-o plimbare. Neinspirata alegere pentru ca Timisoara s-a transformat intr-o baltoaca noroioasa.

Pe strada e o nebunie. Soferi grabiti care te stropesc la trecerea in viteza prin noroi, biciclisti speriati ca isi rup picioarele … aaa… rotile, strazi pline de noroi, apa sau ghetus cum ti-e norocul.

Traversatul strazii devine o aventura datorita apei de juma’ de metru care se intinde pe mijocul soselei. Timisoara, mica Viena Venetie!

Nu va mai spun ca am ajuns acasa cu urme de noroi pe pantaloni… Sunt trista ca incet, incet se duce zapada .

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…

(Iarna – Nicolae Labiş)

Mi-a luat aproape o luna sa termin aceasta carte *)… Si asta nu din cauza ca nu mi-a placut, ci pur si simplu din cauza  lipsei de timp.

De mic copil m-a atras lumea medicala, imi placeau foarte mult filmele de acest gen (E.R., Scrubs si, mai nou, Grey’s Anatomy si House M.D.). In aceasta lume se desfasoara actiunea cartii: Rafal Wilczur este un chirurg exceptional din Varsovia, singurul care practica operatii inovatoare si salvatoare de vieti.

Printr-o imprejurare nefericita, profesorul isi pierde memoria si isi insuseste identitatea unui taran, Antoni Kosiba. Cu timpul, ajunge  ’vraci’ in satul in care se stabileste si se ataseaza de Marysia care are aceeasi varsta ca si fetita lui pierduta prin negura amintirilor. Lumea din sat, neincrezatoare in puterile de vindecare ale vraciului, este uimita de vocabularul ales si operatiile reusite ale acestuia. Toate denota ca el nu este un simplu taran.

In momentul in care un doctor cu diploma al satului o condamna la moarte pe Marysia, Antoni o salveaza realizand o operatie nemaiauzita. Primul volum se incheie cu expunerea adevaratei identitati a vraciului odata cu revenirea memoriei ilustrului chirurg.

Urmeaza volumul al doilea

*) Vraciul. Profesorul Wilczur - Tadeusz Dolega Mostowicz

Articolul acesta nu se prea incadreaza in tematica blogului dar ce conteaza? Pana la urma tot o calatorie este si asta, una in lumea stiintei .

Sa incepem deci. Sunt inscrisa la master la Tehnologii Multimedia si cu ocazia unui proiect, am descoperit niste lucruri ce mi s-au parut interesante. Tehnologiile de mai jos au fost prezentate pe un blog de mine si de alti colegi de ai mei.

Siftables sunt niste “patratele” care permit transferul de date intre ele si cu PC-ul si contin un accelerometru intern care stie cum sunt asezate in spatiu. Un asemenea dispozitiv ce costa in jur de 250 – 300 $ isi “simte” vecinii, oferind aplicatiei posibilitatea unui aranjament topologic. Am gasit un filmulet foarte interesant pentru a intelege mai bine ce fac aceste Siftables: http://siftables.com/

GlowCap este display-ul de pe capacul cutiutelor de medicamente care are rolul de a iti reaminti sa iei pastilele. Pretul este de 30 $, a small price to pay for your health – ar zice unii. Cum functioneaza? Lumina capacului pulseaza o ora iar apoi inca o ora insotita de sunet. Alarmele se opresc in momentul in care capacul este desfacut si presupunerea este ca omul isi va lua medicamentul. O versiune mai complexa este in curs de dezvoltare care, in mod automat, trimite comanda de realimentare a retetei catre farmacie. Aceasta versiune va costa mai mult, dar inventatorul ei David Rose spera ca medicii vor prefera sa ofere acest serviciu gratuit pacientilor.

AIDA (Affective Intelligent Driving Agent) este un robot mic pe bord-ul masinii care va arata drumul spre casa sau cel mai scurt drum spre job. Acest robot nu reprezinta doar un sistem de navigatie GPS, ci prezinta si tot felul de expresii ‘faciale’.

Ochii acestuia vor exprima bucurie cand sunteti pe drumul cel bun sau va vor avertiza cand o luati pe un drum gresit.  Acesta este un sistem inteligent care retine locurile pe unde mergeti si obiceiurile voastre: unde va faceti cumparaturile, unde va petreceti serile sau cat de des frecventati anumite zone din oras. Se foloseste de o multitudine de senzori pentru a retine informatia.

Smart metering ca principiu, este abordat de catre noi toti in viata de zi cu zi prin fraze empirice de genul ‘Nu lasa lumina aprinsa!’ sau ‘Inchide apa ca faci risipa!’ . Ca si instrument de monitorizare a consumului, Smart Metering-ul este insa un produs nou pe piata din Romania si defineste un instrument inteligent ce ofera atat clientilor, cat si furnizorilor un control exact asupra folosirii utilitatilor (electricitate, gaz si apa). Mai mult, contorizarea se face în timp real, astfel încat si furnizorul si consumatorul pot evalua consumul resurselor în fiecare moment al lunii.

Gata lectia. Suna clopotelul!  Pauzaaaa…

Tocmai am mancat niste bomboane cu aroma de trandafir aduse din Paris si am inceput sa visez cu ochii deschisi la primavara ce a trecut cand inca eram acolo.

Cred ca am facut kilometri intregi pe jos incercand sa vizitez cat mai multe monumente, muzee, gradini (sunt o multime de Jardins ) si catedrale.

Pentru a ajunge la Paris din La Rochelle, singura posibilitate era TGV-ul (Train de Grand Vitese) care pentru mine avea un pret foarte piperat. Am dat 60 EUR pe bilet de avion dus-intors Timisoara-Paris si tot 60 pe trenul pana la Paris! In orice caz,  acolo controlorul e amabil, scaunele confortabile, exista priza si chiar si muzica.

In poza de alaturi mimez o statuie de la Louvre

Astăzi, după o lungă zi de muncă şi laboratoare la master, am ajuns în complex. Începând cu 3F, Pret şi căminele 8,9, o beznă totală…

Moment numai bun pentru câteva cântece de chitară. Gaşca s-a strâns imediat: câţiva vecini de palier, plictisiţi şi ei, de întuneric. Cu ocazia asta, mi-am adus aminte de o melodie (nu e printre favoritele mele, dar îmi place refrenul):

Dar ce va face copilul din mine

Când luminile se sting, iubire?

Atunci vântul va urla la fereastra ta

Iubito, fă ceva ia-mă-n braţe să nu-mi fie teamă,

Cântă-mi un cantec, zi-mi o poveste,

Zi-mi noapte bună, zi-mi noapte bună

Te rog fă ceva…

(Stigma – Zi-mi noapte bună)