Spune-mi ce meştereşti ca să-ţi spun cine eşti
Nişte mituri de care mi-ar plăcea să se ocupe, într-o pauză dintre două explozii, MythBusterşii:
- Studenţii la Calculatoare sau Informatică se pricep la orice ţine de un calculator. Serios, orice! Le putem cere ajutorul, şi chiar e indicat să o facem, în situaţii mergând de la tehnoredactarea unor documente până la reparaţii hardware de orice complexitate. De asemenea, ei vor şti întotdeauna de ce nu ne merge programul preferat de chat, de pe ce site se pot descărca filmele cele mai noi şi nu au nevoie de mai mult de o oră pentru a produce o imagine originală şi de calitate în fotoşop. Pentru că, evident, toate aceste lucruri se învaţă în şcolile lor.
- Orice student la Psihologie ne poate ajuta atunci când ne apasă ceva pe suflet. Mai mult chiar, un bun student la psihologie poate citi un om dintr-o singură privire şi poate emite un diagnostic valid, ba chiar şi soluţii potrivite. Anii de facultate şi apoi cei de specializare sunt doar un mod de a-i lăsa şi pe aceşti oameni să se simtă tineri, să-şi poată trăi studenţia. Ei, de fapt, s-au născut cu tot ce le trebuie pentru a le rezolva altora problemele. Inclusiv cu o compulsie de a face acest lucru chiar şi în timpul lor liber. Nu uitaţi, când studenţii de la psiho vă pun o întrebare, ei nu vă invită la o conversaţie, ci vă psihanalizează!
- Mediciniştii cară mereu un femur în geantă şi adoră să tranşeze orice animal. Nu este încă lămurit dacă îi încearcă aceiaşi fiori plăcuţi şi atunci când secţionează organisme de pe poziţii inferioare în lanţul trofic (un păstârnac, o conopidă?).
Abia aştept să mă pot muta la casă şi să am, în sfârşit, câine. Am o bună prietenă care a absolvit Arhitectura. N-a practicat mult în profesia asta, dar sunt sigură că o să-mi proiecteze o cuşcă pentru câine… de-o să stea mâţa-n coadă!
Vaaai!
))) Nu recunosc nimic. Dar na, femurul l-as inlocui cu un craniu anytime 
Si sincer, e mai fain sa tai un morcv decat o articulatie-incheitura de iepure. Ooo, da! Ca sa nu zic de organe interne… ih.
Anda — September 5, 2009 @ 18:28
You have right!
Eu stiu cel putin cum este cu “the IT guys”…
“- Nu stiu ce s-a intamplat ca mi-a aparut un mesaj.
- Unde, in ce program?
- In messenger.
- Ce mesaj?
- Nu stiu ca nu l-am citit atent.
- Si ce ai facut?
- I-am dat OK.
- Si ce s-a intamplat, ce nu mai puteai face dupa aia?
- Nu s-a intamplat nimic.
- Si atunci ce te deranjeaza?
- Pai nu stiu,.. nu e o problema oare?
- &^$^%#^%$&*^%&^#%#&%$$%$^#@ (= Ba da! Cu tine!!!)
“
Mihai — September 5, 2009 @ 20:00
Anda, aş fi jurat că actorii sunt ăia cu craniul după ei. Din motive care or fi sau n-or fi evidente
Mihai, mi-ai amintit de vremurile de la căscuţa portocalie
. Şi în special de povestea din popor (eu n-am păţit-o, dar se poate să fi fost reală), a omului necăjit că îi apăruse un call pe ecran.
Cristina — September 5, 2009 @ 21:20
radem si glumim dar se cam apropie de adevar… adica fiecare incearca sa exceleze si in viata de zi cu zi in domeniul pe care la invatat
vasile — September 7, 2009 @ 17:16
Râdem, glumim, Vasile, dar tehnoredactarea se învaţă mai degrabă la şcoala de secretare decât la aia de programatori
Ăsta fiind doar un exemplu de nepotriveli între pregătirea unora şi aşteptările celorlalţi de la această pregătire.
Cristina — September 13, 2009 @ 02:01
Mai ales daca esti IT-ist, Trebuie sa stii sa folosesti la perfectie programe de contabilitate si sa excel-ezi in excel la orice ora
Bogo — September 15, 2009 @ 12:53
Cu IT guys, nu-i chiar asa, crede-ma. Doar pentru ca faci o facultate de informatica nu inseamna ca stii totul legat de calculatoare. Asta-i doar o prejudecata a tuturor care nu fac facultatea asta.
Come on, programe de contabilitate? Nu m-am atins niciodata in viata mea de asa ceva. Protoshop? L-am vazut de cateva ori, l-am incercat de doua ori si atat. Sa editez vreo imagine? Niciodata.
IT-ist — September 17, 2009 @ 18:17
Bogo, lasă comentariile pe bloguri şi termină odată spredşitu’ ăla!
IT-istule, te pomeneşti că nici “Need for Speed” n-ai învăţat la şcoală! Dacă demontăm şi mitul ăsta, frângem multe inimi. Lucru care s-ar putea să fie de bun augur pentru psiholoaga care va să fiu: inimi frânte => clienţi la consiliere/terapie => bani şi faimă pentru mine!
Unde mai pui că IT-ista din mine nu se va mai simţi vinovată că de multe jocuri pe calculator nici n-a auzit (sau a auzit, dar nu s-a obosit să ţină minte).
Cristina — September 17, 2009 @ 22:07