Zvonurile pot fi lesne asemuite cu nişte injecţii de adrenalină direct în venele fluxurilor comunicaţionale.
După ce am citit ca un elev conştiincios tot ce mi-au oferit la draga facultate spre a fi citit (recunosc, câteodată mai atent, câteodată cu gândul că doar-doar o trece şi sesiunea asta…) şi în lumina ultimelor observaţii în vasta, colorata şi complicata lume a 2.0 ţin să emit şi eu o părere pe marginea acestui subiect.(în totdeauna am admirat ambiguitatea cu care această formulare o maschează elegant!)
Din punctul meu de vedere, abordarea ştiinţelor comunicării şi mai cu seamă a teoriilor comunicării asupra zvonurilor este pe alocuri ipocrită. Deşi manualele de comunicare ne spun despre cum zvonurile trebuie combătute şi cum ele pot otrăvi o comunicare eficientă şi da naştere unor fenomele letale pentru imaginea organizaţiei, nici un teoretician (pe care minunata facultate să mi-l fi prezentat…şi nu zic că ar fi vina minunatei instituţii!) nu se străduieşte să scoată la iveală modul în care zvonurile sunt cu adevărat utilizate în zilele noastre de către organizaţii. Misticizarea zvonurilor se opreşte la demonizarea lor fără a se menţiona de ce şi cum sunt ele create, întreţinute, câtă vizibilitate moca oferă ele şi cum contribuie la dezvoltarea fluxurilor comunicaţionale.
Iaca, bunăoară, vorbeam zilele trecute, înaintea lansării deja preadiscutatei tablete, cu cineva.(cine nu a auzit că s-a lansat Ipad să ridice mâna şi să citească restul postului cu ea aşa. Uite, sâc! Ca pedeapsă…Bineînţeles ăia care nu au auzit că în Mongolia s-a ajuns la -50 grade Celsius şi oamenii ăia nu mai au ce mânca nu capătă nicio pedeapsă!) Ziceam..vorbeam cu cineva şi îmi spunea că lui îi place cum comunică Apple: mai un preview aici, mai facem o lansare cu tamtam de parcă lumea nu ar fi în stare să întrebe în magazine unde e raftul cu Ipad-uri, mai o promisiune dincolo şi reuşeşti să arunci masele de Apple aficionados pe un norişor aproape de al nouălea cer gata-gata să facă o petiţie publică să lansezi mai repede produsul că au pus deja 3 salarii la saltea sunt pregătiţi să-l cumpere de grabă şi le e frică să nu arunce economiile pe vreo prostie (gen o maşină nouă juma’juma cu soţia care a păstrat şi ea pentru gadget să intre în rând cu lumea..mondenă!). În respectiva discuţie, eu îl numea marketing al expectativelor, el îl numea bribbing geeks with news.
Retrospectiv, după faimoasa lansare Ipad mă gândeam cât de periculos e acest joc comunicaţional. E drept, joaca de-a zvonul e o treabă alunecoasă, creşte aşteptările, măreşte presiunea etc. etc. Cu toate astea, trebuie să recunoaştem că marile corporaţii ale zilelor noastre sunt de fapt marii risk-takeri ai pieţelor din care fac parte, sunt ăia care au pornit de la proiecte în care numai ei credeau şi a trebuit să îşi păcălească părinţii şi prietenii să le dea banii să intre în business (exagerez, of course!). Sunt convinsă însă că la treaba cu cât de periculos e să te iubeşti cu zvonurile nu m-am gândit doar ei, s-au gândit şi ei…
Va fi interesant de observat făgaşul pe care o va apuca să comunice Apple acum că review-urile vorbesc mai mult despre ce nu are şi ce nu face Ipad decât despre ce aduce el nou. Îmi vine greu să cred că nu se aşteptau la discuţiile astea şi că stau acum în fiecare seară, într-un brainstorming prelungit şi peste program (a se vedea aici angajaţii apple lucrează 120% pentru jobs!) şi se gândesc: “Hai, mă, nene, dar de ce n-am pus noi şi Flash pe jucăreaua asta? Chiar aşa? Ne-a scăpat până şi faza cu multitaskingul…EH! Noroc că l-am făcut 499, nu 999 că altfel ne linşau fiţoşii ăştia!”
Cu toate acestea la alegerea numelui de Itampon…ah! vreau să zic Ipad cred că au cam dat-o în bară. Şi dacă faza e intenţionată ca să genereze buzz şi virale, îmi permit să mă pronunţ asupra faptului că tehnicile de marketing ale secolului 21 sunt lame…
Lame, not lame…cum ar fi, mi se pare naive review-urile care spun că Apple a dat-o în bară înainte să ne asigurăm că nerevoluţionarul gadget nu o să fie numit de cine ştie ce magazines “the gadget of the year”, “top sales of 2010″ şi alte asemenea ofense aduse imaginii unui produs. E drept, Ipad-ul nu reuşeşte ca mai tânărul său coleg de companie Ipodul să reinventeze şi roata şi să şi redefinească condiţiile în care ascultăm, achiziţionăm muzică, dar ne-a hrănit cu atâtea vise frumoase via zvon încât nu ne vine a crede că nu face chiar nimic. (Să o recunoaştem: ăia care încă nu mai speră că Ipad-ul aduce ceva nou de care nu ne-am prins încă sunt doar ăia care stau acum cu mâna pe sus că i-am pedepsit eu mai devreme!)
Anyway, cred că ideea era let’s adapt theories to practice! because practice seems not to work anymore. Cum ar spune un stimat profesor, teoriile le ştiu şi duşmanii tăi, concurenţa& co. Cum aş spune eu, innovate or pretend to do it! 
*prefăcându-se că vede un rătăcit cu mâna sus!* Gata! Aveţi voie să lăsaţi mâna jos, dar data viitoare să nu mai faceţi!
