Ms. Michiyuki

După ce şi-au umplut “ghiozdanele” cu pâine şi sare electorală într-o campanie fără sare şi piper, cei trei pitici de grădină ne oferă nouă, poporului, cealaltă jumătate a reţetei de succes latine: circul.

Despre dezbatere, ca formă, nu îmi vine să spun nimic. A spus Ioana ce îmi trecuse şi mie prin cap aici. Dezbaterile astea sunt un lucru bun, nu pentru că s-ar spune ceva în ele, ci pentru că ne arată cât nu fac ne-aleşii noştri. Ioana spunea să urmărim limbajul non-verbal al candidaţiilor şi încurajez ideea. Pe lângă asta, cred că mai trebuie urmărit şi jocul camerelor, unde se îndreptau ele când se făceau unele referinţe cum ar fi referirea la revoluţia română sau la familie sau la criză. Ar mai fi şi îndemnul făcut de Antonescu de a nu se folosi cifre, profund contrastant cu ceea ce se întâmpla acum câţiva ani, când îndemnul era de forma “Haideţi să discutăm cifre!”. Un îndemn la discursuri populiste, o îndreptare spre retorică şi o îndepărtare de fond…cred că spune câte ceva.

Campania asta a fost toxică, pentru că şi dacă nu voiai să o urmăreşti, parcă totul s-a legat de ea şi îndreptat în direcţia ei, de parcă alegerile ar putea rezolva brusc problemele ţării. De parcă oriunde te-ai uita trebuie să vezi o opţiune de vot.Poate că ar trebui să înţelegem că ţine de noi încotro ne dirijăm energia, că ne putem întrebam turmentaţi “Eu pe cine votez?” sau putem să căutăm soluţii. Alte soluţii, pentru că un preşedinte nu ne va oferi niciodată nimic. Nu în ţara asta! Haideţi să ne vedem noi de treabă.

Eu chiar o să mă duc la vot, dar poate nu votez sau poate o să votez televizorul preşedinte, că mi se pare că oricum la noi orice se poate! Nu îmi pasă dacă se fură votul şi nici cine iese. Diferenţele dintre cei 3 candidaţi sunt la fel de mici cum au părut ei în pseudo-dezbaterea asta.  Nu o să facă nimic semnificativ. Dacă ne bazăm pe prestaţia lor înseamnă că nu am învăţat nimic din 20 de ani de democraţie. Cred că trebuia să învăţam să luăm iniţiativa, nu doar să delegăm responsabilităţi.

Azi am realizat cât de tristă a fost campania asta. Am realizat-o când, trecând pe lângă unul dintre prea multele corturi electorale, mi-am spus în gând: “Ce bine că duminică sunt alegeri şi o să dispară toate corturile astea, mai de prost gust decât orice nomadism de pe plaiurile mioritice!” Eu am văzut campania electorală şi în Japonia (pentru primul-ministru, acolo acestea fiind cele mai importante alegeri!), dar nu m-a deranjat. Eram puţin supărată că vedeam postere pe copacii frumoşi ai orăşelului meu drag, dar oamenii nu vorbeau măscări şi presa vorbea cu respect despre candidaţi, chiar dacă avea grijă să îşi exprime protestul pentru un gest sau altul. Cu toate astea, campania nu îmi deranja cursul firesc al vieţii mele. Pe străzile celei mai aglomerate capitale din lumea, nu se vedeau corturi care să implore voturi şi să cumpere simpatia cu pixuri. Oamenii simţeau că se va petrece o schimbare mare, dar arareori se vorbea despre asta. Când vorbeau despre asta cu mine, japonezii îşi cereau scuze că abordează aşa o temă banală, dar şi că afişele lor îmi tăiau uneori calea. Că veni vorba, afişele japoneze era plictisitoare rău şi singurul lucru mai interesant era când venea câte un candidat cu câte o maşină cu megafon şi vorbea cu unul-doi-trei oameni, le strângea mâna şi îi asculta şi le cerea bună-voinţa. Nu se organizau mitinguri. La mine, în Hirosaki, maşina cu megafon era supărătoare, dar oamenii o ignorau cu naturaleţe.

Campania electorală n-ar trebui tratată cu mai mult efort decât o campanie anti-fumat. În România, efectele lor sunt asemănătoare: noi facem tot ce vrei, ei spus tot ce cred că trebuie să spună sau că trebuie să auzim noi.

A! Şi încă ceva…Doar în trecere menţionez o chestie care mă supără de fiecare dată când o aud şi am auzit-o şi azi la Mircea Geoană. Nu are legătură cu politica şi nu e un capăt de ţară, dar mi se pare că nu ar trebui să îi spun unui jurnalist, intevievator etc. “Poate că întrebarea potrivită ar trebui să fie…”. Răspunzi la ce eşti întrebat şi dacă eşti suficient de inteligent spui ce vrei tu să spui. Căci nici pe croitor nu îl înveţi cum să dea drumul la maşina de cusut, chiar dacă după ce dă drumul face costumul tot aşa cum îl vrei tu.

Ca să vă mai veseliţi vă dau filmuleţul cel frumos de la sorela. Nu îl luaţi ca pe un cadou electoral. Nu îmi pasă cu cine votaţi. Într-o cu totul altă ţară poate că alegerea asta ar fi contat, dar nu e cazul aici şi acum.
http://www.snotr.com/video/2938