Surprize?!… ca asta mai bine nu! 1

Ca tot va povesteam aici de surprize…, hai sa va spun o poveste adevarata, cu o surpriza deosebita!

Saptamana trecuta, intr-o dimineata, intru cu colegul in birou (suntem doar 2) si gasesc ceva cutii goale rasturnate, bolul cu zahar la fel si lucrurile imprastiate pe masuta unde mancam. Am zis: cutremur. Dar cum naiba? In Cluj cutremur asa mare? Si sa nu fi auzit de el? Nu se poate! Apoi am inceput sa luam in calcul prezenta unui intrus… dar pe unde ar fi putut intra? Niste gaurele mici mici langa tevile de la baie. Hmmm… deci o fi ceva soricel. Strangem de pe acolo, spalam toate vasele si ne apucam de treaba. Apoi colegul pleaca la o intalnire direct in Turda si raman singura. Si incepe al meu musafir sa faca galagie dupa frigider. Asa finutz la inceput… sa nu fiu chiar sigura. Opresc radioul sa ma conving. Da! Isi facea simtita prezenta. Misuna prin spatele frigiderului si al dulapiorului de langa. Si … tam nesam… da de o punga. Si incepe la ros la ea… de imi scartaiau si creierii in cap! Si apoi incep turele… dintr-o parte in alta. Si galagia din ce in ce mai mare, de imi crescuse tensiunea! Dupa galagia pe care o facea… prima mea prespunere incepe sa devine o incertitudine. Un soricel, mic amarat, dragutz as putea chiar spune, nu putea sa faca asa o galagie. Deja eram cu picioarele catarata pe scaun! Intr-un final imi iau inima in dinti si… imi sun matusa, care sta intr-un bloc alaturat, sa vad daca ma primeste la ea pana vine colegul, ca daca nu cred ca fac curand infarct! Povestind cu matusa-mea si unchiul meu ajungem toti la concluzia ca nu putea fi doar soricel. Sigur e un sobolan mare si gras. Se intoarce colegul la birou si ma suna dupa ce l-a hashait. Am rasuflat usurata, urmatoarea zi am zidit gaurile si stateam linistiti ca s-a terminat.

Luni dimineata, intru in birou si… cosul de gunoi rasturnat… zaharul rasturnat si iar imprastiate toate pe masa de mancat. :D Bineinteles ca am inceput sa scormonim tot biroul dupa alte gauri. Nici o gaura… inseamna ca a intrat din nou inainte sa zidim si l-am inchis in birou cu totul. Deosebit! Din nou am strans ce era imprastiat, din nou am spalat vasele, din nou am aruncat zaharul din bol… si am asteptat cu inima stransa sa se faca auzit. Dar… nimic.. a trecut ziua in liniste. Marti totul era in regula, asa ca ne-am relaxat, practic pe cand am plecat acasa am si uitat! Pana azi dimineata cand… 3 cosuri de gunoi rasturnate.. restul din ceasca de cafea a colegului varsata … zaharul imprastiat si….. cireasa de pe tort: vitaminele mele care imi erau pe birou mancate!!! Saracu.. de foame a mancat medicamnete! A ros ambalajul de la fiecare pastila in parte si a mancat nici mai mult nici mai putin de 6. :D Cu asta am zis stop! Gata! Ii venim de hac! Si inainte sa plecam acasa… i-am pregatit o capcana! Va spun maine ce am rezolvat! ;)

Va urma…

A innebunit Clujul!

Fratilor e grav! A innebunit Clujul! De fapt nu Clujul, ci clujenii au innebunit, atat cei autentici, cat si cei adoptati pe diverse cai. De 2 zile (aka ieri si azi) imi fac peri albi in trafic! Ieri urc spre casa Calea Turzii si de cum treci de semafor, inca de la prima curba … bara in bara! Si trag si urc shontac-shontac pana sus, de am crezut ca bebecutez! (Noroc ca nu mai am pb cu pornirea din rampa! ;) ) ) Cei mai tari in situatiile astea sunt slalomistii, care au senzatia tot timpul ca banda cealalta se misca mai repede.. si trec de pe una pe alta non-stop, ca sa ajunga intr-un final din fata ta, in spatele tau! :D Buuun… trece faza de ieri, ajung acasa… uit! Azi dimineata… cobor spre servici…si ca niciodata o iau drept inainte pe Pasteur, nu intru pe Ciresilor, sa cobor Republicii, cum fac de obicei. Si nu bine cobor, ca iar bara in bara!!… Toata strada Pasteur si Babes in continuare, bineinteles! Pe 2 benzi… sa fie si mai funny! Si ca de obicei, in astfel de situatii vezi cat de responsabili sunt soferii in trafic! Ajung la intersectia Pasteur-Babes-Ion Creanga-Marinescu-Hasdeu, care bineinteles era blocata de cei ce coborau de pe Pasteur bara in bara! Cei de pe Creanga n-aveau nici o sansa sa iasa decat daca cineva isi amintea ca e interzis sa blochezi intersectiile in trafic! Si cand se elibereaza in fata mea, impreuna cu tipa de pe banda din dreapta, ne oprim sa-i lasam pe cei de pe Creanga sa treaca si ei… Si nu incepe ala din spatele meu sa ma claxoneze si sa-mi faca semne, ca de ce nu trec, ca noi avem prioritate… in situatia in care coloana era bineinteles in varful strazii Babes! Si ii arat ca sunt si altii care ar trece, cat timp noi oricum asteptam la semafor! El nuuu si nuuu… ca noi avem prioritate, si da-i in claxon, ca asa sigur se elibereaza drumul! Nu pot sa-i inteleg pe oamenii astia! Dar … spre marea mea placere… legea compensatiei si-a facut datoria si de data asta, si cand ajungem jos la semafor, dupa inca vreo 10 min de asteptare, eu trec si el ramane sa mai stea o tura! :P

Vedeti de ce nu-mi place toamna… iarna?… Ca innebunesc soferii si traficul o ia razna! Mai ales ca urmeaza perioada de ploi… si parca atunci cand ploua masinile se inmultesc exponential! Vaaaiii de viata si de zilele noastre! :) )

Fara nici o legatura cu topicul de azi, trebuie sa va recomand o noua trupa, descoperita de Mircea Dinescu (daca bine am inteles), o adevarata valoare! Se numesc Mambo Siria. Ascultati-i, priviti-i, fiti atenti dansul de scena si la versuri si o sa intelegeti de ce ii recomand cu atata caldura! ;) ) Stiti ce ma intreb? Oare cate repetitii fac ca sa le iasa asa? =))

Dansul pinguinului

Fratilor, a innebunit lumea! Azi dimineata aud la radio o farsa de-a lui Buzdugan si Morar, in care au sunat la Liceul de Coregrafie ca sa ceara lectii de Dansul Pinguinului! Am zis ca is nebuni, ca iar au inventat ei ceva. Dar se pare ca nu e asa! Dansul pinguinilor chiar exista. Si se danseaza in frunte cu mireasa, la nunti! Nu le-a fost de ajuns Macarena, Emeniaito, Brasoveanca, horele si mai stiu eu cate altele! Nuuuu… au trebuit sa mai inventeze ceva! Un dans stupid: doi pasi stanga, doi pasi dreapta, tzop in fata, tzop in spate, iar tzop tzop tzop in fata si de la capat! Foarte educativ, plin de intelesuri si simboluri culturale, ce merita transmise mai departe peste ani la urmasii nostri!

Stau si ma intreb de unde a pornit acest dans? Cine s-a plictisit atat de tare la vreo nunta, incat sa i se para interesant si “facator de atmosfera” un asftel de dans? Imi amintesc ca prima data cand am intalnit Brasoveanca, a fost bineinteles la o nunta, in Bucuresti. Si mi-a placut, caci, mare dansatoare ce sunt, am prins repede pasii si m-am distrat. Insa… este vorba de niste pasi din ritmul popular… nu niste tzopaituri fara sens! Stati asa… ca tocmai ma loveste o intrebare: oare un astfel de dans exista in “Happy feet”? Sau exista alte desene animate cu pinguini dansatori care sa faca un astfel de dans? Poate memoria nu ma ajuta pe mine si de fapt acest dans este o adevarata capodopera in lumea desenelor animate, iar romanii nostri au zis sa le aduca un tribut ( ca si cel adus lui Michael) si sa il faca dans nuptial national! Da mai! Asta trebuie sa fie! Ce frumos din partea noastra a romanilor! Asa da… mai inteleg si eu! Noooot!

Delectati-va cu Dansul Pinguinilor! Cati dintre voi l-ati dansa la o nunta? :) )

Laudam sau aratam cu degetul?

In ultimul timp m-am tot lovit de exemplele rele care se pot da in orice domeniu. Si ma intreb: cand o sa incercam sa schimbam situatia in care suntem prin fapte/exemple bune? Cand aratam cu degetul instigam la barfa. Asta e modalitatea prin care speram sa schimbam lumea? Am inteles de la Dono ca s-a infiintat inca un site in care poti sa-ti spui si tu of-ul, sa expui exemplele de coruptie si nesimtire cu care te intalnesti. De ce nu se face niciun site cu exemplele bune, din care lumea sa poata invata ca se poate si altfel? Exista asa ceva? Oameni din sistem pe care sa poti sa-i lauzi si sa iti scoti palaria in fata lor? Caci sunt convinsa ca asa cum am dat eu de Dna Cosma de la Finante sunt si altii si mai sus pusi, care au bunul simt, moralitatea si respectul fata de ceilalti nepatat! Raul nu-l schimbi prin rau! Poate ar fi cazul sa invatam asta! Cred ca 20 ani de exemple rele ne-au fost de ajuns! Nu credeti?

Sunt de acord cu Dono, la noi nimeni nu e vinovat… dar noi, poporul, cand o sa ne asumam raspunderea pentru alegerile electorale facute? Pentru faptul ca stam doar si aratam cu degetul, dar in acelasi timp ne folosim de beneficiile acestui sistem pentru a obtine ceea ce avem nevoie?! Coruptia nu ar exista daca nu ar fi oameni care sa dea mita. Si hai sa fim sinceri, dintre cei care au posibilitatea financiara de a grabi lucrurile… cati aleg sa stea frumos la coada si sa-si astepte randul?? Nu sunt naiva! Stiu ca e foarte greu sa mai schimbi ceva la noi in tara! Dar nu cred ca raspunsul la aceasta problema este aratatul cu degetul! Sunt satula de asta! Voi nu?

Functionari publici

FUNCTIONARI - GREVA - BUZAUHai sa va spun o poveste, care clar merita spusa. Este legata de o scumpa si draga functionara de la Finante, a carei persoana cred ca imi va ramane adanc intiparita in memorie. Si povestea incepe asa:

A fost odata ca niciodata o firma – firma mea. Pe care nu am mai avut activitate de mai bine de 1 an… si impozitul forfetar m-a obligat sa ii suspend activitatea. Am depus actele peste tot unde trebuia si am ajuns si la finante. Unde mi s-a spus ca trebuie sa mai depun declaratia 100 pe luna iunie si apoi totul se va termina cu bine. Transmit aceasta informatie contabilei si stau apoi linistita ca totul s-a rezolvat. Pana intr-o zi… la inceputul lui august, cand primesc un telefon… de la o stimata doamna functionara de la Finante. Cum ca acea declaratie nu a fost depusa si in consecinta nu imi pot da raspuns favorabil. Ii spun ca o sa vorbesc cu contabila si se va rezolva aceasta problema. Am transmis contabilei si am plecat in concediu. Ieri stimata doamna functionara ma suna din nou. Ca din pacate tot nu s-a rezolvat problema si ca expira perioada pentru finalizarea procesului de suspendare a firmei. Ii explic ca, din pacate, contabila mea este in spital cu o problema foarte grava (lucru perfect adevarat) si ca nu prea stiu ce sa fac. La care ea, dragutza de ea, imi spune: haideti maine dimineata cu stampila la mine si o rezolvam!! Va vine sa credeti? Am zis ca e o greseala la mijloc. Ii multumesc frumos si ma prezint in dimineata asta la Finante, curioasa de unde atata amabilitate. Imi vine randul la ghiseu, ma prezint si se apuca direct sa imi faca declaratia 100. Nu e ceva foarte greu de facut (pentru cei care nu stiu), insa nu cred ca intra in atributiile lor, mai ales sa se si ofere voluntar sa faca asa ceva. Mai trebuie sa mentionez ca inafara de stampila nu i-am dus absolut nimic. Nu sunt omul care da spaga sau atentii. Rezolva declaratia, ma pune sa semnez si imi explica ca va trebui sa merg si vineri dupa un exemplar al declaratiei. Ii multumesc frumos si dau sa plec… cand pune cireasa pe tort spunandu-mi: eu va multumesc ca ati venit!!!!! Cu asta chiar m-a dat pe spate!…

Acum eu va intreb: sunt eu nebuna ca ma mir de un astfel de comportament exemplar?? Stiu.. asa ar trebui sa fie toti, dar cred ca nu sunt singura care are o anumita parere (din pacate nu foarte buna) despre functionarii publici! Insa aceasta doamna, care se numeste Cosma Claudia si lucreaza in camera 10 la Finante in Cluj, merita toata stima si tot respectul meu! Jos palaria!

Si ma intreb: de ce numai unii poate? ;)

Update: din comentariile unei cititoare am inteles ca mai exista inca o doamna la fel de amabila si la ghiseul nr. 1. Poate o data cu criza si cu disponibilizarile s-au schimbat functionarii publici! Vorba Cristinei: la cat mai multi!

Agatata in trafic!

Unii isi iau cainele si ies pe “promenada” la plimbare si evident la agatat. Altii isi iau copiii sau copiii prietenilor si ies in parc la agatat. Mai sunt si cei ce isi scot minunatiile de masini si ies la agatat (astia-s bineinteles cei mai multi). Cu toate astea sunt obisnuita si mi se par deja normale ( nu ca as fi de acord cu ele). Insa sa ajungi sa agati in trafic cu numarul de la masina ati mai auzit? :D Ei da, uite ca se poate. Dar numai pentru ca eu am un numar dat draqu! Si uite asa, ieri, in trafic, la un semafor aud pe cineva claxonand intr-una. Ma uit stanga dreapta, nimic deosebit. Se face verde… trec de intersectie si skoda din fata mea se trage pe banda din dreapta. Trec elegant pe langa ea si… iar claxon! Si porneste in paralel cu mine cu un zambet larg din partea celor doi din masina. Ajungem la urmatorul semafor, nimerim de data asta una langa alta (masinile). Si aud : ce faci? Ca o fata maritata si cuminte ce sunt nu raspund la provocari. Apoi: imi place numarul tau! Atunci ma pufneste rasul si imi zic (in gand) : asa replica de agatat inca nu am auzit. :) Vazand reactie din partea mea, baiatul prinde curaj. Zice: ales? Zic: nuuu… asa s-a nimerit. Zice: ce zici, bem o cafea mai tarziu? In momentul ala ridic tacticoasa mana stanga si ii arat degetul! Nuuuu, nu va socati… cel inelar, cu verigheta, ca sunt o doamna, ce beep mea! Nu fac gesturi obscene in trafic, mai ales catre unii de 100 kg cel putin si nu de grasime! Au mai insistat cu clisee si replici gen : o lasam in cutia mea postala pana pleci acasa! Si s-a facut verde si am plecat! Si in urma mea… claxonul suna, mai rau ca la o coloana de nuntasi!

Aaa… sa va zic si numarul masinii, nu? Sa nu va las curiosi: finalul e KKA. Si se citeste cu aaa lung la final, sa para mai interesant! Parca era si un fotbalist cu nume asemanator? Poate de aia l-au gasit baietii interesant!? ;)

P.S.: Tre sa revin cu detalii din concediu, numai sa am putin timp!

Din pacate, ba da!

Cam tarziu reactionez si eu la povestea dintre Cabral si DeMaio, dar am fost in Moldova dupa cum stiti. De obicei nu ma prea bag in seama la astfel de dezbateri pe blog (de fapt cred ca e prima de genul la care comentez), desi imi plac la nebunie si imi stau si mie in fire, insa de data asta simt nevoia sa ma exprim. Tocmai pentru ca sunt satula de ce se promoveaza in mass-media. Si trebuie sa-i dau dreptate lui DeMaio, si sa-i atrag scurt atentia lui Cabral ca indiferent cat curaj i-a trebuit lui Paulica, nu consider ca un astfel de curaj trebuie aplaudat. Am inteles ce vrei tu sa spui cu acel post , Cabral, doar ca nu ai ales cel mai bun exemplu. Asta cred ca este buba. Poate daca nu ar fi pline ecranele si publicatiile de astfel de curajosi, reactiile noastre nu ar fi atat de “violente”. Dar exista totusi cel putin o mana de oameni in tara asta care e satula de asa ceva! Ma intreb de care ori ati auzit in ultimul timp oamenii spunand : nu ma mai uit la tv! ? Ca eu foarte des. Si nu cred ca e normal.

Am sa va spun o poveste trista, care mi-a venit acum in minte, apropo de vise, curaj si batjocura care exista la noi. Nu de mult am aflat care este unul dintre motivele pentru care Razvan Krivach nu este promovat la noi. Pentru simplul fapt ca atunci cand s-a pus problema lansarii lui, unul dintre greii muzicii noastre de calitate (exprimarea nu e la figurat), care a vrut sa-l promoveze, i-a spus ca ar trebui sa se vopseasca blond. E suficient sa accesati linkul ( in cazul in care nu-l stiti pe Razvan) ca sa intelegeti de ce am fost stupefiata de aceasta propunere. Apropo, cati dintre voi ati auzit de el sau stiti ce a mai compus nou? Si a castigat Cerbul de aur! …

Oricum, talente adevarate sunt extrem de multe in Romania, insa nu au loc pe piata datorita kitchului si a mediocritatii care sunt promovate la noi. Si asta e trist. Astea sunt exemplele pe care le dam, atat celor de la noi, inclusiv copiilor nostri, cat si celor din afara. Nu zic ca asa cum e la noi nu e la nimeni, dar… de ce nu putem fi noi altfel? De ce nu putem sa transmitem alte mesaje prin cele mai importante canale de comunicare? Si ne miram apoi ca generatiile noi sunt atat de superficiale? Sper doar ca potentialul din ei sa castige aceasta lupta (in cei care se da)!

Va las sa va delectati cu Razvan Krivach:

Viata la tara..

la-taraAti fost vreodata la tara? Majoritatea dintre voi cred ca veti raspunde da! Atunci sigur veti gasi prin amintirile voastre ceea ce povestesc eu acum. Saptamana trecuta am avut deosebita placere de a petrece cateva zile la tara, in Moldova, la bunica sotului meu. Si cand spun la tara, ma refer la tara… cu tot tacamul cu care erai obisnuit/a. Adica drumuri asfaltate doar pe artera principala, in rest pamant acoperit cu pietre, casa cu curte, gradina cu porumb si legume, livada cu pomi, masa la umbra sub nuc ( sau mar – in cazul de fata), curtea separata a gainilor, grinda joasa si burlan asemenea (pe care le-am luat cu capul nu o data :D ), cuptor afara, bucatarie de vara, fara baie, doar un WC in spatele gradinii etc. Aici imaginatia voastra sigur va umple golul. Si bineinteles ca am retrait o multime de sentimente din copilarie.

WC-ul in curte are 2 avantaje: faci in asa fel incat sa nu iesi noaptea la baie si… nu mai trebuie sa tragi apa (nu ca asta ar fi in mod normal un inconvenient – prefer sa am ce sa trag ;) ). Cel mai misto e seara … cand vine ora spalatului. Ai doua variante: spalatul la lighean si spalatul cu furtunul. Noi am mai facut rost de o varianta, care a fost temporara din pacate – sau mai bine zis de unica folosinta. Am cumparat de la un magazin din Cluj (sa nu-i chiar spunem numele, ca Intersportul e foarte cunoscut :P ) un fel de dus pt camping – un sac cu capacitate de 20 litri de apa, care avea un fel de furtun de dus instalat. Mai era si negru pe deasupra, ca sa se incalzeasca mai repede apa la soare. Genial! Toate bune si frumoase, doar ca manerul nu putea tine greutatea si a inceput sa se rupa. Asa ca dupa cum va spuneam, a fost de unica folosinta – l-am folosit doar eu in prima seara! Baietii (sotul si cumnatii) au apelat la furtun. Spalatul la furtun seara e o placere… pentru cei ce se uita si se distreaza de tine cum te incorzi, urli si faci excercitii de autosugestie : “nu e rece, nu mi-e frig! nu e rece, nu mi-e frig!“ Si bineinteles ca cel ce ii uda pe primii si se distreaza de ei, intra la o tura de “dus” cu hainele pe el, ca si alea trebuie spalate!

Alta problema careia trebuie sa-i faci fata este ospitalitatea celor de acolo… in special cand vine vorba de mancare! Caci nu se poate sa nu gusti din borsul lor moldovenesc, sa nu-l lauzi si sa nu mai vrei! Eu nu sunt mofturoasa la mancare, mananc in general orice, insa la ciorba de pui cu bors nu cred ca as mai zice vreaoadata da! In rest mancarea a fost ok, doar ca se astepta sa mancam n-spe mii de feluri la o masa! Cel mai fericit a fost cainele, pardon, cateaua, caci o cheama Fetita, si pe langa ea si noi, ca manca de toate! A primit tot ce nu am mai vrut/putut sa mancam noi. Pacat ca nu bea si cafea, ca aia nu am putut-o bea, din pacate, si a ajuns la flori in fiecare dimineata. Nu ca sunt mofturoasa, dar nu suport cafeaua la ibric. ;)

Acum ca v-am povestit atatea, sa nu credeti ca nu mi-a placut. Chiar mi-a placut foarte mult! Doar caldura mi-a fost dusman acolo! Insa toate astea au farmecul lor. In copilarie era modul de viata de la munte! (Caci trebuie sa fiu sincera si sa spun ca la bunici am avut si WC si baie in casa de cand ma stiu). Dar am fost obisnuita cu astea din verile petrecute in Padis (pentru cei ce stiu), doar ca acolo nu era furtun… ci te spalai direct la rau, unde apa e muuult mai rece. 8-}

Aaaa… era sa uit! Stiti care mai e avantajul vietii la tara? Preturile! Ajungi sa bei cafeaua cu 3 lei, Heineken cu 4 si sa mananci mici cu 1 leu bucata! Asa da viata! ;)

Oricum am ajuns la o concluzie: e grav sa pleci in concediu, chiar si numai in vizita la rude! Ca dupa ce strabati 400 km pana la destinatie, ti se “deschide supata” si ajungi sa vrei apoi turul Romaniei, sau macar a unei zone din ea. Adevarul e ca avem o tara foarte frumoasa! E pacat sa mergem in alte parti, inaite de a vedea ce e de vazut la noi! Moldova e superba! Cine a fost stie!

Ce alte locuri de vizitat imi recomandati? Caci imi pregatesc turul tarii. Mai trebuie doar sa-mi conving sotul! :D Tineti-mi pumnii! ;)

Soferi, imbecili si legislatia rutiera!

Apropo de povestea lui Dono, hai sa va spun cam ce se intampla daca iti dai seama ca nu mai ai timp suficient sa franezi intr-o astfel de situatie. (scenariu: mergi in coloana de nuntasi, pe drum cu prioritate si unul de pe o strada laterala din dreapta iti iese relaxat in fata, ca sa vireze stanga). Doamne fereste sa ai instinctul de a-l evita pe ala care iti taie calea pe nepusa masa… sa ai reflexul de a vira stanga, caci boul nu stie sa respecte regulile de circulatie si nu-ti acorda prioritatea. Si pe langa faptul ca iti iese in fata, mai opreste si ca imbecilul pe banda ta, ca… se trezeste ca vine cineva si pe banda cealalta. Si tu, intr-o fractiune de secunda tre sa te decizi ce faci. Intri in el?? Tragi dreapta si sari in Somes sau tragi stanga si … vezi tu ce se intampla. Si bineinteles ca alegi ultima varianta, ca ti se pare cea mai putin periculoasa. Insa ai ghinionul ca din sens opus sa vina un incepator, pe care reusesti sa-l lovesti in plin, in momentul in care jubilai de bucurie ca ti-a reusit manevra si l-ai evitat perfect pe cretinul care ti-a taiat calea. Noroc ca nu a patit nimeni nimic, ci doar masinile au fost avariate. Insa imaginati-va asta la 80-100 km/h!! (ca sa ne pastram in limitele legale). Si asta nu e tot! Pe langa nervii pe care ti-i faci din cauza imbecilului, mai tragi o tura de nervi si din cauza legislatiei rutiere. Se pare ca din punct de vedere legislativ este o mare greseala sa reusesti sa eviti un accident, daca din cauza asta produci altul. Caci daca nu il atingi deloc pe cel ce ti-a taiat calea, tu esti vinovat pentru toate. :D Tu, care mergeai regulamentar pe banda ta, cu viteza legala, pe drum cu prioritate, suporti toate consecintele datorate cretinului care nu respecta legea. A, da! Exista varianta sa il dai in judecata pe imbecil! Sau sa se lupte firmele de asigurari intre ele si pana se stabileste cine si cum e vinovat, masina ta sta pe butuci si asteapta!

Mda… asta e viata, cica! Sincer, norocul imbecilului ca nu eram eu la volan. Ca eu nu cred ca il absolveam de judecata! Nu as fi tinut cont de familia pe care o are, jobul pe care il poate pierde si alte probleme ce i s-ar fi putut ivi! El a tinut cont de viata mea?? Hmmm… sunt rea? Voi ati fi fost mai buni?

Lipsa de chef! …. sau lipsa de plictiseala??

fara-chef1V-a palit vreaodata o lipsa crasa de chef? Una din aia de nici chef sa leneviti nu aveti? Toate cele care altadata va umpleau timpul, acum nici macar nu va mai surad… ce sa mai vorbim de tras cu ochiul! Sa va vina sa va luati lumea in cap… sa renuntati la majoritatea lucrurilor pe care le-ati facut pana atunci, sa schimbati aproape tot ce e in viata voastra? Si de data asta sa faceti totul cu cap (ca cica asa ati facut de fiecare data, insa timpul v-a demonstrat ca ati mai fost si cu capul in nori!)… deci sa faceti acum totul cu cap… adica altfel, bineinteles. Sa faceti curatenie in sertarasele pline cu “de facut”, sa faceti alte planuri, sa re-prioritizati tot (exista formularea asta oare in dictionar? :s), sa ganditi in detaliu fiecare plan, sa incepeti lucruri noi, pe care nu le-ati facut niciodata, dar la care va mai zboara gandul din cand in cand… dar bineinteles toate astea doar la nivel teoretic, caci practic nu aveti chef de absolut nimic.

Ce faceti cand patiti asa ceva? Ce e ciudat este ca desi nu simt un chef deosebit sa fac ceva, ma trezesc facand chestii pe care nu le-am mai facut de mult (pentru cei ce ma cunosc si specific: gen gatit). Si le fac cu implicare si chiar imaginatie, as zice! Adica imi pun mintea la contributie sa fac ceva mai altfel, nu ce faceam toata ziua! Nu pot sa zic ca simt o moleseala, ca nu mai am putere sa fac chestii, ca am nevoie de odihna ca sunt prea obosita. Nuuuuu! E doar o stare de enough! O stare se saturatie care ma impinge spre lehamite! Nu vreau sa detaliez acum, ca tin la pudoarea voastra! Ca si rezumat, cred ca am ajuns in faza in care simt nevoia de o schimbare! Insa nu vreau sa ma gandesc ce o sa fac! N-ar fi mai bine sa ma pitesc linistita intr-un colt, departe de lume si sa astept sa-mi treaca starea asta? Hmmm. Ar fi o idee! Stati pe aproape si vedem ce se intampla! Eu sincer sunt foarte curioasa!!!

 

P.S.1: acest post era scris pt life is a beautiful song , insa se pare ca azi si blogger-ul face greva. nu vrea sa-mi copieze textul si sigur nu stau sa-l mai butonez o data! v-am spus doar ca nu am chef!

 

P.S.2: am vrut sa atasez si o piesa, insa pe wordress nu stiu cum… ma ajuta cineva?? vroiam sa ascultati si Nu am chef azi…  , daca va era dor.  enjoy!

←Older