Micul nostru birou se afla in piata Traian, in cartierul Fabric – unul din cartierele vechi ale orasului Timisoara. Multa vreme lipsita de atentia primariei, recent, infrastructura din zona a fost complet refacuta: piata, liniile de tramvai, parcarile, canalizarea, a fost limitat accesul rutier si regandite traseele rutiere ocolitoare.

In toamna lui 2007, intr-una din plimbarile cu bicicleta in aceasta parte de oras, am remarcat doua spatii comerciale nefolosite. Inca sunt convins ca a fost o doza mare de noroc. Si in plus, dragoste la prima vedere pentru locatia actuala. Biroul se afla intr-o cladire apartinand Bisericii Ortodoxe Sarbe. Destinatia initiala a spatiului a fost de casa de oaspeti a Bisericii. Parterul cladirii a fost inca de la inceput prevazut pentru activitati comerciale.

Cladirea a fost inaltata in 1895 de mesteri brasoveni (am descoperit acest lucru studiind inscriptiile facute cu carbune pe zid din subsol, atunci cand am reparat instalatia de apa).

Din povestile locatarilor si din indicii de la fata locului am aflat ca inainte au functionat aici un magazin de cafea si o croitorie.

Planul de arhitectura a fost gata in foarte scurt timp – in aproximativ 2 saptamani – cu ajutorul prietenilor nostri arhitecti, asa ca in octombrie 2007 am inceput lucrarile de amenajare. Partial multumiti de activitatea meseriasului tocmit, am continuat noi singuri pe un drum neumblat pana atunci, invatand sa folosim multe unelte de care nici nu stiam ca exista.

Am invatat sa tencuim, sa curatam caramida, sa zugravim, sa rostuim. Nu am facut-o oricum, ci am respectat cladirea si am folosit metode si materiale recomandate de experti in domeniul restaurarii. Multumim doamnei Luminita Holban de la Mihai Eminescu Trust si domnului Konrad Fischer.

In timpul lucrarilor am descoperit tavanul cu zugraveala originala, pe care l-am pastrat. E o intamplare fericita ca a supravietuit timpului si locatarilor. O alta intamplare fericita – in perioada lucrarilor la birou, o echipa de pictori – experti restauratori din Serbia au lucrat la Biserica Sarbeasca si ne-au consultat cum sa procedam.

Spre mandria si amuzamentul nostru, am avut oferte de lucru de la trecatorii curiosi si admirativi: zugravit apartamente, confectionat supante, restaurat tamplarie, refacere parchet, etc. Meseria e bratara de aur am invatat cand eram mici.

Am reconditionat pervazul original al usii(ultimul ramas intact din intreaga cladire) – inlaturand vopseaua inestetica ramasa de la ceilalti utilizatori ai locului, am confectionat intreg mobilierul si supanta (impartire a incaperii in 2 nivele – inaltimea totala a incaperii fiind de 4,55 m). Am beneficiat de sfatul unui nou prieten pe care ni l-am facut – tamplarul Florin Gyorfi. Tot Florin ne-a confectionat – respectiv restaurat cele doua usi de acces in birou.

Reconditionarea parchetului a fost o operatiune meticuloasa, dusa la bun sfarsit cu ajutorul tatalui meu si bineinteles dupa sfatul lui Florin tamplarul

Una din ultimele operatiuni a fost refacerea in intregime a instalatiei electrice si instalarea unui sistem de securitate – pe care tot noi am facut-o, doar suntem ingineri (e adevarat, de curenti mici cum ar spune un profesor de-al meu de la Poli). Aici avem de multumit prietenilor nostri de la www.precotti.ro

A! Sa nu uitam de instalatia sanitara, refacuta complet tot cu ajutorul tatalui meu.

Tragand linie, am invatat multe, bune si grele: cum e sa lucrezi norma dubla in constructii in frig, praf, sa faci bataturi peste bataturi, sa te electrocutezi, sa pui dusumele, sa te tocmesti la vanzatorii de materiale de constructii, etc.

Una peste alta a fost un exercitiu de vointa si in final de bucurie a lucrului dus la bun sfarsit – a durat aproape 4 luni, iar biroul e gata din ianuarie 2008. Foarte mare diferenta dintre ce ne-am imaginat si ce ne-a asteptat din momentul in care am maturat prima data boabele de cafea si resturile ramase de la locatarul anterior.

Sa ai un produs in beta – sa fie vazut pentru prima oara de mai multi oameni – este un lucru extrem de.. in engleza ar fi ‘exciting‘, in romana nu gasesc un sinonim potrivit.

Noi am facut un private beta – am dat unor oameni alesi pe spranceana site-ul lista.lu, sa ne spuna ce parere au. Primele minute au fost euforice (“it’s aliiiiive!” ), urmatoarele ore au fost dure - feedback-ul curgea pe mail, messenger, pe site si nu stiam cum sa ne impartim intre toate ferestrele (messengerul meu a crapat la un moment dat – cred ca aveam in jur de 20 de ferestre ).

Dupa care a urmat centralizarea parerilor: am primit ceva problemute minore de interfata, am constatat ca prima pagina nu era indeajuns de clara cat sa se inteleaga rapid despre ce e vorba; initial pusesem “testul de personalitate” in prim plan pentru a da idei de ce liste se pot face, insa multa lume a crezut ca este un pas obligatoriu pentru a-si face cont .
Unii ne-au spus direct “ce liste, eu nu-mi fac niciodata liste”, altii ne-au felicitat pentru idee si ne-au spus ca le va fi util site-ul; am primit chiar si idei pentru dezvoltare ulterioara/ marketizare. Web-developerii pe care i-am contactat au fost extrem de incantati de autentificare si au vrut format de wiki pentru editat liste (no way, dudes :p). Multi ne-au intrebat daca asta e interfata de test si cand ii facem layout (gresit, oameni buni, interfata de test arata asa).
Am facut si user-testing live – ce se poate compara cu momentele in care studiezi fiecare mutare a mainii de pe tastatura pe mouse si fiecare miscare de spranceana a potentialului utilizator, pe care il ai in fata cand vede pentru prima oara site-ul?

Per total, am invatat ca:

• ar fi fost foarte util sa intram in private beta mult mai devreme – la inceputul proiectului – cu siguranta am fi avut mai multe feature-uri utile – de exemplu liste speciale de ‘to do’
• utilizatori diferiti au chestii diferite care le plac / nu le plac (si uneori parerile lor se bat cap in cap)
• ne place sa avem site-uri lansate si sa discutam cu oamenii despre ele . Asa ca vom repeta procesul cu alte idei pe care le avem.

Si nu in cele din urma, multumim foarte mult tuturor celor care ne-au dat pareri si idei despre site! You rock!

irina

Ce ne-a iesit cel mai bine la lista.lu?

1. numele domeniului (cineva ne-a acordat 10.000 de puncte pentru gaselnita) si URL-urile care rezulta: pentru utilizatorI: http://lista.lu/deathy iar pentru liste: http://lista.lu/Irina/de/centre-reciclare-baterii-in-bucuresti
   
2. autentificarea – faptul ca te poti autentifica cu contul tau existent de Google sau Yahoo! este super tare – mai ales pentru aceia dintre noi care isi uita frecvent parolele de la site-urile pe care nu le folosesc in fiecare zi (detalii)
3. hartile – se pot face foarte usor harti foarte misto cu Yahoo! Maps, ceea ce este foarte tare
4. botul cu care vorbesti pe messenger ca sa adaugi ceva la vreo lista
   Tot ce trebuie sa faci este sa-l ai la contacte (recomandam: primul sau poate al doilea ) pentru ca apoi cand iti aduci aminte de ceva sa ii scrii. El te intreaba in ce lista vrei sa pui, si gata – extrem de rapid si de simpatic. Foarte util cand esti in mijlocul unei trebi, iti aduci aminte ceva si vrei sa nu pierzi ideea dar sa te intorci rapid la ce faceai – parking lot ii spun unii.
   (Recunoastem ca nu suntem primii care au facut un robotel de genul asta din .ro, dar asta nu ne impiedica sa fim foarte mandri ca l-am facut ).
5. dezvoltarea site-ului. Am facut test-driven development (TDD) = inainte de a programa ceva, am facut un test care verifica faptul ca ce vom programa va merge corect.
   Este o practica ce are extrem de multi adepti inraiti (si un numar foarte mare de oameni care “nu cred” ca functioneaza) si care are ca beneficiu principal ca nu mai trebuie sa testezi “de mana”. Imediat ce scrii ceva si din greseala introduci un bug in functionalitatea scrisa anterior (da, chiar si programatorii buni fac asta uneori ) vei avea un test care “crapa” (= iti semnaleaza ce anume ai stricat) => te prinzi repede (pentru ca testele sunt verificate continuu in timp ce lucrezi) si nu apuci sa strici mai tare. In plus, nimanui nu-i place testatul “de mana”
6. faptul ca ne-au permis mici detalii simpatice – ca tonul lejer-glumet al intregului.
   (later edit: logo-ul – neuronul care, nemaitrebuind sa tina minte chestiile care stau acum in liste, este eliberat, fericit si cam sturlubatic
   
   )
   Un alt exemplu: cand creezi o lista ti se propune o parola. Pe care trebuia sa o inventam cumva – si in loc sa dam un sir de bazgauni (gen “zch6d9qq”) am preferat sa luam un cuvant din dexonline (mersi catalin!) si sa-i adaugam un numar aleator.
   Am ales sa nu cenzuram in nici un fel cuvintele respective (~70.000) si spre distractia/disperarea noastra, in primele 10 parole propuse au fost:
   • 3 cuvinte care erau sinonime de – hm, cuvinte mai rusinoase
   • 4 care nu inseamnau nimic necurat in schimb sunau de parca parca..
   • si singurul cuvant pe care il stiam, din cele 10, a fost tutuii . Ce mai, ne-am culturalizat .

irina

Suntem primii .ro-mani care deleaga autentificarea userilor la Google sau Yahoo!. Cool!
(curajul de a face asta ne-a fost inspirat de zoho.com)

Asa arata panoul nostru de autentificare & creare cont:

Care sunt motivele pentru a vrea sa delegi autentificarea?

• autentificarea este simpla pentru utilizatori. Suntem convinsi ca oricine isi aduce mai usor aminte parola de la contul lui de mail decat parola de pe cel al 100-lea site la care s-a inscris la un moment dat . In practica nu mai vezi ecranul cu ‘ai introdus gresit parola, mai incearca’
  Autentificarea dureaza ~ intre 2 si 7 secunde (depinde daca iti merge netul rezonabil si daca esti deja logat sau nu pe site-ul care realizeaza autentificarea)
  • crearea contului este mai simpla, dat fiind ca lipseste partea cu parola, verificarea parolei, etc. Pe lista.lu, de exemplu, crearea unui cont dureaza intre 10 si 30 de secunde, iar autentificarea cam 5 secunde
• este mai simplu pentru noi – pentru ca o gramada de functionalitate se muta la cel la care delegam: crearea contului (cu verificarea “umanitatii” utilizatorului), autentificarea, recuperarea parolei, etc. Asta inseamna ca putem dedica mai mult timp functionalitatilor lista.lu

Care sunt posibilitatile pentru a delega?

1. OpenID (site-uri care ofera autentificare – provideri)
2. pe masura ce va fi adoptat, standardul OAuth
3. Google si Yahoo! au implementari proprii (Google – AuthSub, Yahoo! – Browser Based Authentication - BBAuth) pentru autorizarea aplicatiilor third-party pentru a avea acces la datele utilizatorilor lor. Aceste implementari pot fi folosite si doar pentru autentificarea utilizatorului

Cum functioneaza delegarea?

La toate sistemele, exista 3 parti in ‘tranzactia’ de autentificare/autorizare:

• utilizatorul
• aplicatia care realizeaza autentificarea (site-ul provider de OpenID, Google/Yahoo!) (= provider)
• aplicatia care are nevoie de autentificare (= aplicatie)

Iar lucrurile decurg in felul urmator:

• utilizatorul intra pe aplicatie si vrea sa se autentifice
• este redirectat la provider (paraseste site-ul aplicatie si ajunge pe site-ul provider; in cererea la provider se trimite si un string secret care este stiut doar de aplicatie)
• la provider se realizeaza autentificarea (utilizatorul introduce username si parola)
• dupa care providerul redirecteaza browserul catre aplicatie, impreuna cu un secret care certifica faptul ca useru este autentificat, si cu datele despre utilizator care au fost cerute – atentie, nu se trimite niciodata parola utilizatorului

In poza de mai jos (de la Yahoo!), avem in stanga aplicatia, in partea dreapta providerul, iar utilizatorul este cel care da clickurile si se autentifica, dupa care poate folosi aplicatia .

Care este “acoperirea” acestor sisteme?

OpenID incepe sa fie din ce in ce mai familiar utilizatorilor, deoarece platformele de blogging au introdus de multa vreme posibilitatea ca atunci cand comentezi sa te autentifici cu OpenID.
De curand cei de la idselector.com au realizat o interfata frumoasa, customizabila si foarte usor de folosit (pe care o ofera gratis site-urilor care vor sa foloseasca OpenID, pentru a usura folosirea OpenID-ului si a-l face mainstream).

Sistemele de autentificare si autorizare de la Yahoo! si Google sunt folosite, in peisajul international, de mai multe aplicatii (ex: zoho.com) care, odata cu autentificarea, cer si acces la unele din datele utilizatorului (de ex, o aplicatie de tiparit fotografii care are nevoie sa aiba acces la fotografiile pe care vrea respectivul sa le tipareasca).

Din punctul de vedere al dezvoltatorilor, pentru OpenID exista componente open-source, in diverse limbaje, care usureaza implementarea standardului. Pentru Yahoo! si Google exista niste proiecte open-source care inca nu au ajuns la maturitate (ok, si implementarea noastra ).

De ce nu folosim OpenID pentru lista.lu?

Ei bine, la inceput l-am folosit – dupa care ne-a venit ideea sa facem un bot pe messenger prin care sa iti poti adauga chestii foarte usor la liste – moment in care a devenit mult mai logic sa implementam autentificarea cu Google si Yahoo!, pentru ca astfel o data cu autentificarea primim si care este identificatorul userului (deci stim “cum il cheama” pe Yahoo! Messenger / Google Talk).

Urmatorul pas a fost sa discutam cu Google/Yahoo! (mersi Cristi pentru idee!) ca sa vedem cum putem sa minimizam datele la care teoretic noi am avea acces de la utilizatori (pentru ca nu luam decat numele & adresa de mail). Cu Google am avut rezultate foarte bune, pentru ca ne-au sugerat ca in loc sa cerem lista de contacte, sa cerem lista de <grupuri de contacte> – ceea ce by default este lista care contine 2 elemente: “all contacts” si “most contacted” (si nu contine nume/email de la contacte). Aici e discutia cu Yahoo!.

Ce feedback am primit

Utilizatorii pe care i-am avut in private beta s-au impartit in 2 – cei foarte incantati (“e super usor sa te loghezi”) si cei foarte sceptici (“de unde stiu ca nu-mi furati parola”).
Ne vom stradui in continuare sa explicam mai clar ca nu avem cum sa furam parola (pentru ca nu ajunge niciodata la noi) si luam in considerare ideea de a implementa un mecanism user/pass clasic pentru cei care vor neaparat sa apese pe ‘recuperare parola’ din cand in cand

Daca vreti sa vedeti exact cum functioneaza va invitam sa intrati pe lista.lu!

irina

• 2008, inceput de martie
  apare ideea. ne entuziasmam suficient cat sa dam pe dinafara, facem planuri.
  Ideea = sa iti poti pune pe net orice fel de liste vrei – ce trebuie sa faci, ce ai facut, unde ai fost, ce idei de cadou pentru colegul care se sarbatoreste peste cateva zile. Si in plus, bineinteles, sa poti sa dai si altora sa contribuie la ce ai scris tu.
  Printre noi sunt cativa care se prevad a fi power users – iar alti cativa useri “light”, pentru chestii care trebuie tinute minte pe termen lung – de genul, ce carti sau echipament sportiv ai imprumutat cui, sau ce vrei sa-ti iei pentru/din excursia pe care o tot planuiesti pentru peste 3 luni

  Suntem extrem de incantati de numele pe care l-am gasit – lista.lu – pentru ca putem face URL-uri frumoase: http://lista.lu/gigel (pentru “contul” cuiva) si http://lista.lu/gigel/de/gagici (pentru liste). Primul pas a fost facut deja – domeniul e cumparat.

  Estimam 3 saptamani pentru o versiune beta extrem de simpla dar “aratabila”, in care sa fie doar creare de liste, fara sharing, fara nici o pretentie

• tot 2008, inceputul lui aprilie
  ne apucam de treaba. destelenim cakePHP, acest Rails al PHP-ului . ne jucam cu modulul beta pentru facut teste (adica, facem TDD – Test Driven Development), trecem pe cararea mai putin oficiala a modulului cu simpleTest pentru ca cel oficial si inca in beta are un caz pe care nu merge si nu reusim sa gasim cauza in codul cake
  Folosim un software de whiteboard pentru a face carduri cu ce trebuie sa facem, dat fiind ca suntem in orase diferite. Treptat ne hotaram sa punem sharing de liste in cardurile prima versiune, pentru ca ala e tot spilul
• spre 20 aprilie
  avem o versiune functionala, fara (prea mare) design. Merge editare – in mod text, yay – si sharing.
  Autentificarea este on-the-edge, cu OpenID.
  Incepem sa lucram la cum sa fie usor de folosit, cum sa o prezentam cat mai bine.
  De acum o sa o folosim si noi pentru ce avem de ‘listat’ in comun, in echipa
• inceputul lui mai
  functionalitatea de baza e cam gata, incepem sa ne preocupam mai mult de workflow-uri si design. alegem tema de culori pentru site si schitam satisfacator prima pagina
• dupa jumatatea lui mai
  Dupa ceva timp alocat altor proiecte, revenim in forta la liste.
  Dupa ce ne dam seama ca, pe termen lung, folosirea OpenID ne va complica viata si va genera multa implementare in plus (pentru conexiunea cu botul de messenger), ne hotaram sa folosim conturile pe care oamenii le au deja la cei doi uriasi: Yahoo! si Google. Asa ca integram rapid BBAuth de la Yahoo! si AuthSub pt Google.

  Am definitivat layout-ul, facut wireframe-urile pentru toate paginile importante si ne apucam sa-l integram. Pe masura ce gasim timp vrem sa bagam si ajax stuff .

  Tot acum incepem lucrul la bot-ul cu care sa vorbesti pe mess ca sa creezi liste. Yay

  Peste o saptamana vrem sa dezlegam portile site-ului pentru primii useri – the ones we love & trust Mai e mult de munca, dar bagam tare

• 2008, 4 iunie, ~3.40pm – dupa ce am tras tare in ultimele zile, vine un moment maret pentru lista.lu – am dat site-ul pentru evaluare in ‘private beta’ primilor nostri utilizatori. Incepe sa curga feedback-ul prin toate canalele – mail, mess(a si inghetat un pic, nu de frig), si pe site – si este momentul sa ne relaxam si sa bem o bere. Dat fiind ca inca suntem in 2 orase diferite, o vom bea via conferinta Skype (so geeeeky :p ). It’s alive!
• sfarsitul lui iunie – hotaram ca e momentul sa scriem aici, pe blog, posturi mai detailiate despre mersul proiectului

irina