ceasul palpaie 2:54, e odihnit, pleoapele nu se chinuie sa inchida privelistea. ca intr-un lant de diapozitive:  zambeste  la  film, il  opreste, incearca o piesa, nu are rabdare,  porneste iar imaginea, incremeneste pentru cateva minute, ii scapa interesul. ”linistea si singur eu”. Noaptea are impresia ca face prea multa galagie. se indeparteaza de pat. ”Chiar si dincolo de  geam  ea e  rece si  furioasa. Priveste! Atinge copacii  si danseaza  in jurul lor, ca apucata. Se chinuie sa-si gaseasca rostul. Se simte in plus. Cand apare, toti fug, se ascund”  gandeste .   

”o noapte frumoasa ca asta inveti sa o iubesti in detaliu”. In mintea lui a devenit deja repetitiva si secundele  si visele, si visele  ruleaza continuu. ”Am avut un vis in care ea dansa, straniu, incet si magnific. Am incremenit, iti imaginezi? Am incremenit visand si era superb.” Isi propteste fruntea de geam. Afara ea se dezlantuie, tropaie pe veranda. ” Si-a intetit dansul”.

Inchide ochii si o vede altundeva. O iubeste in detaliu, caci marunt o deseneaza in minte in alt decor , sub alta forma. Il inunda…

Evadeaza.  Pleoapele se chinuie sa deschida din nou privelistea linistitoare. Cata grandoare! Sub apa.

print aici √si aici√