Arta de a fi bun la toate

Nu am acordat aşa de multă importanţă acestui aspect până azi, deşi m-am surpins  de multe ori,  gândind astfel

Pentru că deja am tras destul de mult mâţa de coadă şi nu am prea dat pe la cursurile de la master semestrul ăsta, azi am pus piciorul în prag şi m-am apucat să realizez unele dintre proiectele care trebuiau deja predate.

Aşadar,  pusă pe lucruri măreţe, aleg să mă ocup prima dată de următorul proiect: analiza imaginii unei vedete în presa românească. Zis şi făcut,  mă pun să caut pe net pe cine să critic . Găsesc vedeta (nu spui cine vă las pe voi să ghiciţi), am avut de unde alege pentru că e plină ţara asta de ele, şi am început să scot diverse articole din publicaţiile româneşti. Bun… până aici,  nimic suspect.

Şi citesc, unul, două, trei, patru şi…  nu se mai opreau articolele despre toate activităţile demarate de vedeta aleasă de mine. Pînă  în final, am parcurs vreo câteva zeci de articole în care era prezentată în diferite ipostaze: jurnalist, scriitor, producător, realizator, creator de modă, actor, director de nu ştiu ce firmă, voluntar pentru nu ştiu ce organizaţie umanitară,  etc.  Măi frate, dar mai sunt multe?  Adică, dacă tot putem să facem  o chestie şi o facem bine, dacă putem deveni specialişti şi cunoscuţi într-o anumită ipostază de ce nu ne limităm la asta. Nu mă înţelegeţi greşit, nu zic că nu e bine să ştii să faci cât mai multe şi să fi bine pregătit, dar aste e mult prea exagerat… Sunt adepta unui singur lucru şi bine făcut,  nu 10 şi de mântuială .

Mă întreb dacă persoana respectivă mai are viaţă personală, dacă ştie ce e ăla timp liber sau dacă se bucură de persoanele apropiate…  Pentru că la final,astea sunt amintiriile cu care rămâi, nu munca şi orele petrecute realizând diferite proiecte .