Au trecut deja doi ani.  Nici nu ştiu cum au zburat, de ce ne-am depărtat… Ţin minte că ne plăcea ceea ce făceam. Ţie să te laşi condus, mie să trasez direcţii.  Aveai încredere în mine  şi în rolul pe care îl jucai în vieţile celor prezenţi.  La final ieşeau chestii frumoase de care toată lumea era mândră. Aveam secretul nostru şi pentru nimic în lume nu l-am fi împărtăşit celorlalţi.

Aveam parte de experienţe interesante şi abordări la care nu m-aş fi gândit în mod obişnuit. Totul venea pe moment, instant. Îmi amintesc  că nu îmi plăcea să-mi planific fiecare pas. Mă provoca nesiguranţa şi ineditul situaţiei. Adoram să găsesc soluţii pentru duce totul la bun sfârşit.  Călătoream mult şi-mi plăcea. Era obositor, dar ştiam că acolo, la finalul drumului anevoios şi foarte obositor, mă aştepţi tu şi după, totul o să fie ok.

Azi s-a întâmplat din nou. Şi timp de 2 ore am retrăit experienţe de mult ascunse într-un colţ, prăfuite. Mi-a plăcut să simt din nou acel “ceva” care  odată mă făcea fericită. Şi împlinită!

Mulţumesc OSUT pentru oportunitatea oferită la aniversarea celor 20 de ani de activitate. Experienţa de azi a fost una benefică pentru mine şi sper că, la fel pentru cei prezenţi la curs.  Vreau să cred că după acest experiment vom avea mult mai mulţi oameni activi în social media :) .

Last 5 posts in socializez

Tags: ,

Lasă un răspuns

*